Mi se pare tare trist sa stau simbata acasa. Pe vremuri simbata noaptea era intotdeauna
destinata petrecerelor. Vorba aia, Hai sa ne-ntilnim simbata seara, intr-o circiumioara
la sosea.
Am aflat ca pe 19.08 e o mare sarbatoare la
noi in oras. Am fost cam nesigur,
daca sa participam, sau nu. Fantasticii specialisti meteorologi nemti anuntau
furtuna, sau ploaie, sau soare.
Sarbatoarea a fost la
Baldeneysee, un fel de Herastrau al orasului nostru. Se implineau 90 de ani de
la constructie. Un lac format prin indiguirea Ruhrului in 1933, chiar cu o mica
hidrocentrala, care produce 26,7 milioane Kwh pe an. E chiar la poalele vilei Hügel,
vila lui Krupp.
Circumferinta lacului
e de 14 km, destul de des facem o cursa cu bicicletele in jurul lacului. Sunt
destul de putine circiumi, cel putin daca ar fi sa comparam cu Herastrau, care
are o circumferinta de doar 7,5 km si unde sunt, cred eu, de vreo zece ori mai
multe. Exista si un lift pt pesti.
Simbata a fost o sarbatoare
pe cinste. Desigur am parcat f departe, la ca. 5000 de pasi distanta fata de
locul faptei. Au fost peste 75000 de participanti. O atmosfera extrem de
placuta, fara scandaluri, fara bombarzi, fara betivi si ... nu am vazut chiar
nici un politist.
Lipsa circiumilor a
dus la cozi imense la chioscurile de bere, vezi poza, desi multi erau pregatiti
si venisera cu carucioare cu bere la gheata. Am fi vrut sa mergem pe un vapor,
costa 89 de euroi de persoana, dar erau toate ocupate.
Artificiile, in ritmul muzicii, au fost
dementiale, mi-au placut chiar si mie. M-a mirat enorm ca au fost aprobate, mai ales ca fusesera cu citeva zile
inainte altele, de ex. Rinul in flacari, lucru deosebit in
timpul dictaturii verzi.
A inceput sa ma uimeasca normalitatea!