Probabil ca toti oamenii au ramas cu ceva imprimat in memorie, ceva legat de un eveniment important din viata. Uneori sunt imagini, pot fi chiar mirosuri, zgomote, muzica.
Martie 90, de abia
ajunsesem, dupa multe aventuri, in Ge, cu baiatul. Ne-am refacut familia, sotia
era deja din septembrie 89.
Nu stiam pe ce lume
sunt, nu intelegeam nici un cuvint nemtesc, nu banuiam cum as putea sa-mi
cistig existenta, multi spuneau ca nu am nici o sansa, sunt si prea batrin.
O cunostinta, nemtoaica, cu care vorbeam engleza, a fost draguta si m-a insotit la autoritati sa fac niste declaratii. Avea un Mercedes f misto. A pus muzica, si a inceput chiar sa fredoneze, Nothing Compares 2 U, cu Sinéad O’Connor.
Am fost ravasit,
frumuseta muzicii, desi cam trista si starea disperata in care ma aflam.
Azi s-a dus Sinead. Mi-a amintit de acei ani.
Aprind o luminare si-mi pun un
pahar de vin! Nothing compare to...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati