.jpg)
Ce faci dupa o vacanta mai lunga? ... Bingo, mai multe vacante mai scurte..
joi, 29 iunie 2023
sâmbătă, 24 iunie 2023
Lacrimi si castraveti
Se spune ca un barbat
nu plinge niciodata, e ca Moscova, nu crede in lacrimi. Pt ca indianul nu
cunoaste durerea. Nici bebelus, cind are colici, nici cind ii ies dintii, sau
mai tirziu, cind ii cad. Nici cind mingia, pt care a vindut sticle saptamini in
sir, cade in salcim si se sparge. Nu plinge nici cind cel mai bun prieten ii
trage blonda cu titze mari, pt care lucrase o vara intreaga. Nici cind se
insoara, sau cind sotia ii accidenteaza masina viselor sale, noua nouta.
Nu plinge nici cind nationala Romaniei la
fotbal pierde.
Dar de fapt sunt doua
feluri de lacrimi, cele la necaz, care se spune ca ar fi amare, si cele la
bucurie, care nu sunt nici ele deloc dulci.
Eu nu sunt prea
barbat, eu pling, cel putin odata pe an, primavara tirziu. Nici de durere, nici de bucurie, ci doar asa ca ma emotionez. Sunt tare empatic si emotiv. Stiati ca intr-un
grup daca cineva casca se apuca toti sa caste? Cica acel cineva care nu casca
este cineva lipsit de empatie, poate fi chiar un criminal, sau rus, ungur! Eu
casc chiar daca nu casca nimeni.
Ma emotionez cind se
intimpla ceva minunat, prima oara, ceva asteptat, dar totusi surprinzator. Ma
trec lacrimile cind apare primul castravete in gradina. Il
vezi atit de verde, atit de vesel, totusi e timid, se ascunde printre frunze, parca
ar spune, iata am venit si eu pe lume, dar mi-e cam frica.
Castravetii sunt la
mine in gradina priviti cu invidie de fasole agatatoare. Asta oricum se
incilceste pe sfori. Stiati ca fasolea se roteste intotdeauna in aceeasi
directie, in sensul ceasornicului, invers sensului trigonometric!?
Stiati ca taiere
gardului viu in perioada Mai-Octombrie se poate lasa cu amenda de pina la
100000 (o suta de mii) de euroi. Cica se pot deranja cuiburile de pasari.
vineri, 23 iunie 2023
Giselle
Aseara am avut intilnire cu Giselle. Desigur prietenii mei, unii au fost chiar prezenti la premierea din 1841, isi amintesc povestea cu nimfe, cu dragoste, el cu ea, pe ea o iubeau cel putin doi, unu bogat si altu mai sarac. Si ambienta era specifica nevoilor noastre, parintii Gisellei erau viticultori.
La Düsseldorf insa, s-a terminat cu naivitati din astea, deoarece Giselle se indragosteste de Bathilde, care era de fapt iubita lui Albrecht, care Albrecht de fapt o iubea pe Giselle.
Si uite asa din celebrul Peasant Pas de Deux, Giselle, care stirnea de sute de ani ropote de aplauze, se ajunge la o scena lesbi in care Giselle se saruta indelung cu Bathilde.
Dar, daca reusesti sa lasi deoparte aceste politici, sau daca te faci ca nu intelegi, spectacolul este absolut fantastic, atit corpul de balet cit si orchestra s-au intrecut pe ei. As scoate in evidenta un solo al violei, interpretat de un mare artist si care am onoarea sa-mi fie prieten. Nu am dezlegarea sa-i dau numele, dar cine vrea il poate gasi.
Oricum o seara extrem de frumoasa, un spectacol grandios! Ma bucur ca traiesc!
PS M-am imbracat f frumos!
miercuri, 21 iunie 2023
Bernd
Din ciclul, amintiri care-ti umbla in cap, ceva din urma cu peste 25 de ani.
La concerne exista o vorba, “daca ar stii Siemens, ce stie Siemens”.
Si intr-adevar la un asa concern, intins in toata lumea, probabilitatea sa gasesti specialisti in cele mai diverse domenii este extrem de mare. De aceea se organizau “communitiy” pe specialitati, mai ales pe chestii noi. Scopul acestora era, stiti folile Power Point, sinergii, unirea fortelor, etc.
Am avut onoarea sa conduc o asemenea community, mai multi ani, in domeniul adezivilor. Totul s-a facut extrem de profesional si a fost angajata si o moderatoare, tot siemensiana, cu studii de psihologie. Era frumusica, desi avea nasul cam mare, dar extrem de inteligenta. Colaboram excelent, mai ales ca talentele mele de “moderator” sunt f limitate, tind, in permanenta, sa confisc toata activitatea. Una din multele principii ale Britei era ca fiecare trebuie sa spuna, sau sa faca ceva, in cadrul communitatii, dar sa nu exagereze. Chiar bagase o procedura cu cartonase galbene si rosii, ca la fotbal, mai ales ca mai toti eram barbati.
Ne intilneam odata, sau de doua ori pe an, eficienta era extrem de ridicata si se vedea ca fiecare participa cu multa placere.
Pe linga o multime de “titratI”, scoliti, din diferite sedii ale lui Siemens, chiar si din USA, era si un muncitor din productie, care s-a dovedit extrem de util in dezbaterea aspectelor practice. Acest muncitor, sa-l numim Bernd, era f timid si vizibil coplesit de colectivitatea in care se afla. In plus era si f gras, si lasa sa se inteleaga ca multi faceau misto de el. Interventiile sale insa, au fost f bine primite, fapt ce-l stimula enorm si se vedea ca-l face fericit.
La una din invitatiile trimise imi raspunde ca nu poate veni deoarece seful lui direct i-a interzis si ca nu are finantare. Vorbesc cu seful lui, ii ofer o solutie de finantare, dar nu reusesc sa-l conving.
Communitatea se intilneste, undeva in sudul Germaniei si mare mi-a fost mirarea sa-l vad si pe Bernd!?
Isi luase doua zile de concediu, platise din buzunar transportul si cazarea, doar pt a fi cu noi. Suntem cu totii impresionati si-l felicitam.
Cindva s-a sfirsit si cu aceasta communitate si-l intilnesc pe Bernd, dupa citeva luni prin curtea fabricii. Mai sa nu-l recunosc. Slabise enorm. Imi povesteste ca participa la Maraton si se antreneaza regulat.
Se simte f bine si-mi multumeste mie si Britei care i-am schimbat viata!
marți, 6 iunie 2023
Romania pitoreasca
Motto „Bun e vinul si gustos, cind il bei cu-n om frumos!“
Ma amagesc cu ideea ca venind doar odata la un an as vedea mai usor dezvoltarea Romaniei. Si da, cred ca Romania merge pe un drum ascendent, ca sa ma exprim cu limba de lemn.
Eu iubesc oamenii, tare-i iubesc, de aceea voi incepe cu ei.
De prietenii si rudele mele am vorbit, oameni minunati carora le multumesc odata in plus pt zilele petrecute impreuna.
Da, am impresia ca romanii, in general, se simt mai bine, o duc mai bine, sunt mai destinsi, mai senini. Multi au invatat ca cel mai frumos fel de a-ti arata dintii e sa zimbesti. Parca lumea nu mai e asa de incruntata, incrincenata. Personalul cu care am avut contact, cu exceptia celor de la aeroport, a invatat sa fie naturali, sa vorbeasca normal, chiar sa si glumeasca. Au gasit acel mod in care sa fie amabili, fara sa fie slugarnici. Am fost oprit chiar si de un politist, a fost f politicos, chiar amabil. Nu vreau sa-i uit pe soferii UBER, punctuali, politicosi, f ieftini, altfel decit taximetristii plini de ifose.
E drept ca si eu incerc sa fiu politicos. Nu tutuiesc niciodata chelnerii, chiar daca sunt f tineri. Incerc sa ma exprim cu “as dori” acel conditional de politete, sau conjuctiv, “wünschte, hätte“, cum spun nemtii, nu spun “eu vreau”.
Singurul regret ramas e, ca nu am reusit sa ma intilnesc cu toti cu care as fi vrut, imi cer scuze, sper ca data aviatoare.
Se construieste mult in Ro, uneori se construieste chiar frumos, chiar dupa gustul meu. Uneori ma intreb cine va locui in vilele enorme aparute peste noapte!?
Drumurile sunt bune, mult mai bune decit anul trecut. Circul cu placere pe sosele, e mai animat decit mersul plictisitor pe autostrada. Chiar comportarea in trafic a romanilor e mult mai normala, cu exceptiile respective. Romania detine inca titlul de cei mai multi morti pe mio locuitori din Europa (86). Nemtii chiar avertizeaza turistii. In Ge sunt doar 34, si se circula mult mai mult.
Chiar si asistenta medicala imi pare a fi mai buna. Cele citeva cazuri de probleme de sanatate a prietenilor au fost tratate cu multa atentie, fara ciubuc.
S-a scumpit f mult fata de anul trecut, dar parca e inca suportabil, lumea cumpara, circula, restaurantele sunt aproape pline. Apropos restaurante, e primul an in care nu am avut probleme digestive, nici eu nici sotia. Unde e salmonela d'antan? In Bucuresti cel mai bun restaurant ramine Herastrau, desi un pic scump, totusi merita. Apropos Herastrau, trebuie avuta multa grija sa nu fie transformat din parc intr-o zona a circiumilor. Cocosatul s-a renovat, nu-mi place cum e acum, si-a pierdut cocoasa. Ciudat obiceiul de a ti se da indicatii cit ar trebui sa fie ciubucul si sa-l puna pe chitanta de plata!
Bucurestiul e asa cum e, poate fi iubit, sau urit, nu exista nimic la mijloc. Multi il urasc, si totusi vin multi sa traiasca acolo unde se da ora exacta. E si amuzant, am vazut o Macelarie unde se vindeau bomboane. Regret ca nu am mers la teatru si nici la Muzee! Poate in toamna facem un Festival Enescu.
Mie mi se pare o dezvoltare schioapa, aminteste de Franta si Paris, unde se concentreaza f mult in Paris. In Germania dezvoltarea e, geografic vorbind, intinsa pe suprafata, multe zone au conditii de viata asemanatoare. Traficul in Bucuresti e catastrofal, dar nu vad nici o solutie. (Re)Introducerea tramvaiului in Aviatiei pare o treaba buna, daca ai rinichi sanatosi, ca altfel iti macina pietrele. Ma intreb insa daca e inteligent sa scoti din patrimoniul circulatiei suprafete atit de mari si sa le rezervi numai tramvaielor. Cred ca ar trebui permisa circulatia auto, cel putin a autobuzelor si taxiurilor, si pe sinele de tramvai.
Romania e frumoasa, tare frumoasa, inca are multe colturi neexplorate. Nu stiu daca un turism intensiv ar fi folositor, desigur s-ar cistiga ceva bani, dar natura!? Pot spune ca de abia acum am inceput s-o descopar cu adevarat, in tinerete nu aveam timp si dispozitie s-o simt, s-o miros. Acum, fiind departe, o simt mai aproape.
Am scris aceste rinduri pt mine, nu pt voi, am scris pt a-mi clarifica niste ginduri, mai ales ca in Ge consultatiile la psihiatru sunt scumpe si nu sunt suportate de casa de sanatate. Chiar daca am scris pt mine, m-as bucura daca v-ar fi placut si voua. Ciudat ca am primit putine injuraturi. Fiecare are cititorii pe care-i merita. Multumesc Zuckenberg!
Asta e ultima postare din seria Aventuri in Romania. Voi intra in vacanta, nu stiu cit timp. Ramin cu regretul casei cu cerdac 
Sanatate la toata lumea!
Si un cintec sa cintam:
Fiincă ea, findcă ea, mai avea
Trufandale ş-altceva,
Multumesc pt atentie, Danke für Ihre Aufmerksamkeit, Thanks for your attention!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)