Baldeneysee

 

Mi se pare tare trist sa stau simbata acasa. Pe vremuri simbata noaptea era intotdeauna destinata petrecerelor. Vorba aia, Hai sa ne-ntilnim simbata seara, intr-o circiumioara la sosea.

Am aflat ca pe 19.08 e o mare sarbatoare la noi in oras. Am fost cam nesigur, daca sa participam, sau nu. Fantasticii specialisti meteorologi nemti anuntau furtuna, sau ploaie, sau soare.

Sarbatoarea a fost la Baldeneysee, un fel de Herastrau al orasului nostru. Se implineau 90 de ani de la constructie. Un lac format prin indiguirea Ruhrului in 1933, chiar cu o mica hidrocentrala, care produce 26,7 milioane Kwh pe an. E chiar la poalele vilei Hügel, vila lui Krupp.

Circumferinta lacului e de 14 km, destul de des facem o cursa cu bicicletele in jurul lacului. Sunt destul de putine circiumi, cel putin daca ar fi sa comparam cu Herastrau, care are o circumferinta de doar 7,5 km si unde sunt, cred eu, de vreo zece ori mai multe. Exista si un lift pt pesti.

Simbata a fost o sarbatoare pe cinste. Desigur am parcat f departe, la ca. 5000 de pasi distanta fata de locul faptei. Au fost peste 75000 de participanti. O atmosfera extrem de placuta, fara scandaluri, fara bombarzi, fara betivi si ... nu am vazut chiar nici un politist.

Lipsa circiumilor a dus la cozi imense la chioscurile de bere, vezi poza, desi multi erau pregatiti si venisera cu carucioare cu bere la gheata. Am fi vrut sa mergem pe un vapor, costa 89 de euroi de persoana, dar erau toate ocupate.

Artificiile, in ritmul muzicii, au fost dementiale, mi-au placut chiar si mie. M-a mirat enorm ca au fost aprobate, mai ales ca fusesera cu citeva zile inainte altele, de ex. Rinul in flacari, lucru deosebit in timpul dictaturii verzi.

A inceput sa ma uimeasca normalitatea!