Merdeneaua Croissanu si ompletta

Am participat si eu, ca intregul popor, la dezbaterea merdenea vs croissant. Trebuie sa spun ca sunt complet neutru, nu mananc nici una, nici alta, poate f rar placinta cu branza, care parca e tot cam asa ceva. De asemenea nu am nici o inclinare spre unt, sau margarina, in lunga mea viata uneori se spunea ca margarina, alteori ca untul ar fi mai bun. Eu preferam f rar piine prajita frecata cu usturoi si cu untura.

M-a impresionat tare cum un baiat curatel, ma refer la cel cu ochelari de la Mitza, unu care se exprima ingrijit, ai zice ca are si scoala, poate fi atat de idiot. Dar timpenia nu tine cont de nimic, e acolo si gata!

Legat de arta culinara, ca asa se spune ca ar fi o arta, am avut relatii ciudate. In copilarie nu mancam aproape nimic, se spunea ca traiesc cu aer, unchii imi spuneau ca daca n-as avea pielea, mi s-ar imprastia oasele. Mai tirziu, in tinerete, am inceput sa mananc dar nu conta ce, mancam pe fuga.

De abia la batranete am inceput cu adevarat sa gust ce mananc, asta fiind un fel de inlocuitor, cum se spune orgasmul batranetii.

Am avut si eu perioada mea buna la loc cu soare, in care mi-am permis, sau am fost chiar invitat, la restaurante selecte, chiar in miezul templelor Haute cuisine. Desigur sunt bune, chiar f bune, desi maidanezu din mine a preferat tot din astea pamantesti. De ex. din bucataria franceza prefer broastele, dar imi plac f mult si stridiile.

Un loc special il ocupa omletta, nu, nu e preferata mea, dar e de mirare cat de apreciata e. Am vazut un film artistic frantuzesc, in care pt postul de bucatar la un restaurant de lux era modul de preparare a omlettei. 

Asta imi aminteste de Mont Saint Michel, o mica localitate unde nu am fost dar am planuit de multe ori. E de fapt o mica insula/peninsula, care in functie de maree poate fi sau nu atinsa pe picioare..

Prin 1888 Mama poulard, atentie se citeste Pulard, dar va rog putina seriozitate, a inventat o omletta, ca altceva nu prea aveau pe acolo, care a ramas celebra. De fapt „secretul“ ei ar fi ca ouale se bat mar, minute, ore in sir. Exista zvonuri precum ca s-ar bate albusurile si galbenusurile separat, dar neconfirmate de ultiele sapaturi.

Oricum restaurantul Pulardului exista si azi si e extrem de vizitat, ceea ce face ca o amarata de omletta sa ajunga la vreo 50 de euroi, de parca ouale ar fi de la closca cu pui de aur. Dar atentie, trebuie sav a grabiti ca refluxul vine f rapid si puteti ramane blocati pe acolo, sau sa fiti scosi de salvamari.

Cine vrea poate vedea meniuul aici. 

ENCOURS_LMP_Menu_2026-07-03

Germania si berea

 

Desi ma simt bine in Germania, desi am avut un oarecare succes profesional si mai ales mi-a facut mare placere munca mea, totusi aceasta tara nu mi se pare potrivita mie.

Am lucrat o perioada la o mica firma unde am proiectat sisteme de imbuteliere. Fiind o firma mica produceam exclusiv masini si instalatii unice, speciale. Cele standard, produse in serie erau tema marilor firme. Patronul era un neamt de dupa razboi, nu avea studii, dar totusi avea un simt tehnic f dezvoltat. Era omul cu potriveala, nu reusea nici o data sa gaseasca centrul de greutate al unui capac cu amortizor, asa ca dadea mai multe gauri pana reusea sa gaseasca pozitia corecta.

Dar printre sarcinile mele era si sa desenez intreaga instalatie, mai ales ca mergeam des la berarii, unele f vechi, manastiri, care inca nu aveau nici o reprezentare grafica a instalatiilor lor.  Era extrem de laborios deoarece la aceste cladiri inca nu se inventase unghiul drept si deci trebuia sa masori ore in sir arhitectura stramba a acestora. Deci am vizitat extrem de multe berarii, cam peste tot in Germania. Nu de putine ori primeam cadouri lazi intregi de bere, si la firma aveam tot timpul bere la discretie, sefu ma incuraja chiar sa iau acasa.

Marea mea problema era ca mie nu-mi prea place berea, asa, din cand in cand, cand e f cald, sau dupa fotbal, mai merge, dar in rest prefer tuica. Iata ce soarta trista, sa ajung in tara berii, sa am bere la discretie si sa nu-mi placa. Ma simteam ca un eunuc intr-un harem.

Se spune ca berea depinde de apa folosita. Unul din primele proiecte ale mele a fost la o instalatie de imbuteliere apa, aproape de locuinta mea. Mergeam f des s-o vad, chiar in timpul liber, sa vad daca mai functioneaza, pana cand intr-o zi o vad inchisa. Credeam ca s-a stricat instalatia mea, dar de unde, se descoperise ca firma tragea apa din panza freatica, dar acolo fusese o groapa unde se aruncase cadavrele din timpul epidemiei de ciuma.

Si totusi m-am indragostit de berea Krombacher, m-am indragostit atunci cand am vazut lacul, o frumusete, o apa limpede si frumoasa.

Acum insa sunt obligat sa beau bere Krombacher deoarece aceasta firma vrea sa planteze un milion de arbori in Germania si mai da si un premiu de un euroi din cand in cand. Asa ca pt a-mi mari sansele de castig sunt nevoit sa beau zilnic mai multe sticle de bere.

Daca ar fi fost tuica, vorba cantecului, de-ar curge tuica din sanii tai iubito!

masini conduse de stafii

 

In ultimii ani, toamna merg in Grecia. De regula iau un avion pana undeva si mai apoi inchiriez o masina pana la locul faptei. Inchiriatul nu costa mult desi anul trecut am avut surpriza s ami se ceara 80 de euroi in plus deoarece urma sa merg cu bacul pe o insula. Cica mersul cu bacul e un risc suplimentar care trebuie platit. Anul asta m-a intrebat si cati ani am. Om cinstit am spus 76. Ma asteptam sa mi se spuna multi ani inainte, dar m-am inselat. Mi s-a spus ca trebuie sa platesc mai mult, deoarece virsta in sine e un risc. Si suplimentul nu era mic, era de peste 20%.

Intre timp cineva f apropiat mie face o excursie in mult hulita America. Desi e inca f tanar a preferat sa meraga cu un Uber. Dar nu orsicare, ci unu fara sofer. Si iata ca a mers, chiar f bine. Ce ar fi sa-mi iau si eu una din asta? Poti sa bei cat vrei!

Si cand te gandesti ca americanii sunt masiv ramasi in urma, lipsiti de cultura in cap, nu au nici macar valori.

Cit de stupida e viata?

 

Cit de stupida e viata?

Ca am fost dus cu sorcova o dovedeste si faptul ca nu am multumit celor care m-au salvat.

In primul rand nefestei care, biata de ea, des a trebuit sa indure prostiile mele. De multe ori ar fi putut sa ramana vaduva vesela.

In al doilea rand vecinii, ma inteleg f bine cu ei, ma rog, pe model nemtesc, fara prea multa intimitate, undeva ramane un spatiu. Dar au fot deosebit de apropiati, una fusese o viata sora medicala, a reusit rapid sa interpreteze exact problema. Nu in ultimul rand personalul de la salvare care a venit intr-un timp record si au fost deosebit de empatici incl cu sotia. Personalul spitalului Philippusstift, merita, de asemenea, toate multumirile mele.

Ca asta e stupizenia vietii, scapi de accidente grave, de ex. peste mine a cazut, cind eram la munca la negru in Ge, o usa din aia de banca, enorma din otel, de citeva sute de kg si am avut noroc. Am mai avut o infectie la matze fripte si chiar doctorul mi-a zis ca am venit la 12 fara cinci, ca altfel o mierleam. Si mori muscat de o albina!?

Te chinui o viata intreaga sa ai o viata sanatoasa, renunti la multe bunatati, mergi la doctori, peste doctori, cheltui averi cu tratamente, vitamine etc. si mori muscat de o albina? Acum, e drept ca eu nu prea am dus o viata sanatoasa, am fumat ca un turc enorm si multi ani, am baut si-nca mai beau, am pierdut(cistigat) nopti, chiar am si muncit mult, desi se stie ca munca nu e deloc sanatoasa.

De abia, acum la batranete, am inceput si eu sa iau masuri, nu neaparat din motive de sanatate, ci de confort. De ex. m-am ingrasat ceva si mi se mare nasol, nu numai estetic ci si faptul ca te misti mai greu, sau gifii mi se pare tare neplacut.

Sigur ca de murit murim cu totii, dar conteaza si cum mori. Altceva e cand mori ca tot omul, de inima, sau de cancer.  Una e sa mori salvand o blonda din valurile oceanului, sau sa scoti un ciine din incendiu (?), sau sa dansezi, sau chiar sa faci sex pana la epuizare, sau sa fii beat mort, si alta e sa mori muscat de o albina!? Sau sa urci pe muntele Venus! Sau de glontul dulce al patriei cand pui pieptul in fata cuibului de mitraliere, ca namtii pa ulitu, sa zica lumea, ce curajos a fost mortul.

Chiar citeam intr-o platforma romaneasca, citez: „În anul 2025 speranța de viață la naștere în România a fost de 73,6 ani la bărbați și 80,9 ani la femei, în creștere față de anul precedent cu aproape 0,8 ani la ambele genuri.“

Eu am trecut deja de limita. In articolul respectiv se dau statistici in care se arata ca la tara se traieste mai putin, cum dracu tocmai acolo unde mancarea e sanatoasa, aerul curat!?

Si de ce nu se sesizeaza nici o organizatie de femei, sau de barbati, de o asemenea discrepanta, ma refer la uriasa diferenta dintre barbati si femei? Pai suntem egali, sau nu? Nu ar trebui micsorate pensiile femeilor? Unu politician neamt vrea sa lege pensia de speranta de viata, pai atunci femeile ar trebui sa munceasca 7 ani mai mult decat barbatii.  Sau, ma rog, ca la spartani! E adevarat ca in viitor feminizarea barbatilor care fac copii si poarta cercei va duce poate la o egalizare. Sa fie obligate femeile sa creasca albine! Ati observat ca pe femei nu le musca albinele? De ce?

Si cind vad o multime de organizatii care spun “salvati albinele“, imi vine sa le spun, salvati oamenii! Si nu ar trebui sa fiu sensibilos, in copilarie la mahala, ieseam la inceputul verii pe strada descult si in chiloti chinezesti, si ma intorceam toamna cind incepea scoala. In tot acest timp eram muscat de toate lighioanele, ma intepam in cuie ruginite, in urzici, ma muscau ciinii, ma zgiriau pisicile, cadeam din copaci si nu aveam nici pe dracu. Unii spun chiar ca nemtii au o specie speciala de viespi pt reducerea strainilor si a batranilor.

Dar viata e frumoasa, atat cit mai e, traiti cum va place si feriti-va de albine si de intepaturi!

Albinele vin si la bere, deci beti tuica!

Si cum zicea Mihaela, nu va mai sculati devreme!

„Cântecul pensionarilor”. Este un omagiu adus tuturor celor care, după o viață de muncă se buc

https://www.youtube.com/watch?v=M2qMtQNYkbQ

Sa mori sanatos!

 

Se tot spune ca ziua buna de vede de dinineata, sa nu credeti. Sa nu credeti nici ca martea sunt trei ceasuri rele, or fi ele, dar mai sunt si in alte zile.

Sambata, 31, (nu 13), m-am sculat destul de dimineata si am plecat cu bicicleta la gradina. Ma simteam exceptional, am tras viteza mai tare decat Pogacea, imi venea sa zbor, sa cant. Vorba aia: Les bicyclettes de Belsize, Carry us side by side.

M-a intimpinat gradina care mi-a spus bine ai venit, totul arata exceptional, chiar si castravetii care s-au manat un pic au scos citiva. Fasolea se ridicase la cer, rosiile strigau, mananca-ma, mananca-ma. Le-am ingrijit un pic, le-am udat un pic, cu multa grije, sa nu le stropesc. Am mai tocat niste varza, varza cumparata pe incredere care se pare ca era produsa de ThyssenKrupp, din otel forjat. M-am hotarit s-o valorific nemteste, adica s-o toc, s-o amestec cu sare si s-o pun la fermentat, poate asa se inmoaie. Am primit o scula noua de rindeluit.

La pranz aveam planificat gratar de peste. Deja aveam Loup de Mere, un peste care noua ne place f mult. Ne-am asezat la masa, ceva mai tirziu decat de obicei, si deodata a aparut o viespe care m-a muscat in interiorul buzei de sus. Am simtit o durere violenta, de parca ar fi trimis Putin si Soljeniski drone. Am scuipat viespea, si am incercat sa ma duc la chiuveta sa ma spal cu apa rece.

Mi s-a facut negru in fata ochilor si am disparut din aceasta lume. Nu stiu cit a trecut, mai tirziu am aflat ca nevasta a alertat vecinii, care s-au ingrijit de mine si a venit si salvarea. M-am trezit cumva vazind in jurul meu o fetita draguta si niste baieti f draguti care-mi spuneau ceva. Am crezut ca e intrarea in paradis, sau poate in iad, si-mi fac formele. Incet, incet m-am dumirit ca sunt intins pe jos in gradina si ca am fost lesinat. Nu mi s-a mai intimplat asa ceva niciodata. Mi-au facut pe loc niste analize, toate erau perfecte, si tensiunea si pulsul, si oxigenarea plamanilor, tot. Medicul a insistat sa ma duca la spital, unde am fost conectat la diferite aparate, mi s-a facut o injectie cu ceva, mi s-a luat singe si analizat. Dupa vreo ora am fost trimis acasa. In raportul de eliberare s-a scris ca n-am probleme cu inima, si nici cu alte organe si nici macar alergie la viespi.

Vorba aia, asa e cand e sa mori sanatos. Acum ma simt bine, de parca as fi Windows si am fost resetat.

Ca d-aia va spun, ziua buna, reusita, se cunoaste de abia la 12 noaptea! Nu ziceti hop inainte!

Tour de France

 

Slovenia e o tara mica, chiar f mica. Lumii de azi a daruit doua personaje, pe Melania, prima doamna a Americii si pe Pogacar.

O simpatizez pe prima doamna, o consider chiar mai doamna decat pe consoarta lui Obama, sau Doamne fereste, a lui Clinton. Nici aia a lui Micron nu mi se pare o comoara. Fiecare cu doamna lui.

A mea imi place f mult!

Dar Pogacea, Pogacea e un superman, nu numai ciclistul, ci omul. Am imbatranit si am devenit f sensibil la lucruri mici, chiar si atunci cind vad ca cineva ofera scaunul cuiva mai suferind. Pana si a-i tine usa unei doamne la intrare mi se pare deosebit, mai ales ca, cel putin in Germania, poate sa fie jignitor, ca doar suntem egali. Aceste mici gesturi, da cumva naturale, cind ii zimbesti cuiva care traverseaza strada, cind esti la volan si cineva iti acorda prioritate, desi dupa lege nu o ai, aceste gesturi f rare in ultima vreme ma umplu de blegeala batraneasca.

Ati vazut Tour de France, ati vazut etapa 20, cand Pogacea il ia efectiv in spate pe del Toro pt a-l ajuta sa ramana pe locul trei in clasamentul general?

Ati vazut etapa finala, pe Montparnase? Un spectacol grandios, un spectacol al barbatiei, al imposibilului, al fair playului. Nu am vazut scene de impins, bine ca nu a fost nici o echipa argentiniana,

Da de Carapaz ce spuneti? Dar de tragediile celor cazuti, accidentati, eliminati din cursa?

Merci France, merci Pogacea!

Foamete

 

Astazi am ascultat stirile si printre altele am aflat ca a scazut nr celor care sufera de foame. Nu stiu daca sa ma bucur, sau nu!

Se estimează că 673 de milioane de oameni din întreaga lume suferă în prezent de subnutriție. Aceasta corespunde la aproximativ 8% din populația totală a lumii, cea mai scazuta rata din istorie. Parca nu mi se pare convingator, eu vad in jurul meu ca majoritatea cunostintelor sufera de foame. Unele, sau chiar unii, isi fac si tot felul de injectii, sau ajung sa manince, bietii de iei, numai ierburi. Ca micii, fleicile au devenit pacate de moarte, nu numai in timpul nenumarate posturi!

Nu-mi amintesc sa fi fost si eu intrebat, care incerc sa fac si eu dieta si sufar enorm de foame. Si nici ceilalti prieteni, sau prietene, care sufera in acelasi mod. Dar oricum e de bine, mai ales acum cind te gindesti ca populatia lumii a crescut fantastic, tocmai acum cind multi oameni de bine ne atentioneaza ca va veni apocalipsa, bioxidul de carbon, inundatiile, cresterea nivelului marilor, disparitia insulelor.

Ca stau si ma intreb de unde atita mincare fratilor!? Ca nici tarani nu mai sunt! Si mai vin si tot felul de boli, de coropisnite, secete, scumpirea petrolului, a energiei, a ingrasamintelor.

Cred ca dietele astea sunt raspunzatoare si de scaderea demografiei, ca cine mai are chef pe burta goala!?

Spania Argentina

 5 minute dupa meci, de fapt mai multe ore, simt si eu nevoia sa vorbesc de cel mai mare eveniment al anului, WM Football.

Se spune ca rugby e un sport al derbedeilor, practicat de gentlemeni, iar fotbalul un sport al gentlemenilor practicat de derbedei.

Argentina e ilustrificarea cea mai pregnanta a derbedeilor intrusi in fotbal. Da, Messi a fost un geniu, da, Messi ne-a incintat, da Messi a fost un sfint al fotbalului, si, in primul rind al Argentinei. Dar am mari indoieli ca acest talent colosal are si un caracter la fel de mare!? Oare, se spune ca toti fotbalistii argentinieni il ascultau pe Messi, oare acesta nu ar fi putut sa-i linisteasca, sa le insufle ideea de fair play, de fotbal. Oare, tocmai el, un talent briliant, fin, trebuia sa sustina si chiar sa promoveze un antifotbal?

Pt mine ieri s-a prabusit statuia Messi, pacat, mare pacat, pina la urma un om de nimic, pacat ca Dumnezeu l-a daruit cu acel imens talent.

Multa lume critica FIFA, mai ale nemtii care s-au facut de rahat, eu cred insa ca FIFA, care nici pe departe nu e perfecta, e mult mai buna decat ONU, NATO, EU, si multe alte asociatii mondiale, a sanatatii, a femeilor, a animalelor mici pierduti in gaurile de sonda!

FIFA ne-a oferit un spectacol fantastic, sa nu uitam ca a fost pasnic, fara scandale, fara raniti, fara absurditati politice, evident exceptez timpenia Argentinei cu insulele.

Sigur ca e vorba de bani, de extrem de multi bani, dar sa vezi in tribune familii, femei, multe femei cu copiii in brate, vedete de cinema, de muzica, politice, vorba aia tot ce are pamantul mai de soi, inseamna o sarbatoare a pamantului.

Sa comparam cu penibilitatea Parisului, de la Olimpiada? Nu, America ramane ce e, America, fie ca ne place sau nu, o tara extraordinara!

Cine mi-a pacut cel mai mult la acest campionat? Poate ii va surprinde pe multi, dar englejii, un popor netalentat, in ciuda coloniilor, a demonstrat ca sunt gentlemeni, Kane, poate cel mai mai mare domn al fotbalului actual, l-a felicitat pe Messi dupa ce a pierdut!?

In definitiv fotbalul e oglinda societatii in care traim, mardeiasii argentinieni patrund pana la nivele superioare, dar totusi cindva, se face dreptate!

Ma rog, poate vorbesc prostii, oi fi eu mai de moda veche!

Olanda

 

Olanda

De cind ma stiu am umblat mult. Cind eram la munca, aveam multe asa numite delegatii, cind am iesit la pensie mergeam iarna la munte, primavara expeditii lungi prin Europa, si chiar in Romania, toamna Spania, Grecia, Italia.

Anul asta am fost f static, din diferite motive, comoditatea fiind unul dintre ele. Si comoditatea asta batraneasca e f periculoasa. Dar noroc cu incalzirea globala ca am mers in Olanda. E cea mai apropiata mare de mine, Marea Nordului, de regula f rece si f vintoasa. Imi era tare dor de mare. De data asta am reusit chiar sa innot ceva, chiar daca uneori eram singurul care intra in mare. Ca dovada ca am innotat priviti poza in care reusesc sa-mi sug burta, cel putin doua minute. Nisipul e extrem de fin, probabil ca urmare a valurilor continui, a vintului si a mareelor, care au macinat scoicile, pietricelele.

Ciudat e ca sunt extrem de multi olandezi pe acolo, uitindu-ma la autostrazile germane pline de olandezi ai crede ca au plecat toti de acasa. Consecinta lipsei strainilor ii face pe toti sa vorbeasca aproape numai aceasta limba imposibila si e greu sa te descurci, chiar si engleza find vorbita cu greu. Fetele olandeze sunt frumusele cind sunt copile, dar pe la 14-15 ani le creste curul enorm. Asta contrazice mitul cum ca mersul pe bicicleta, si ei merg din plin, ar fi sanatos. Poate ca acum si faptul ca sunt tot mai multe electrice afecteaza sportul. Sau poate mincarea, formata in majoritate din Kibbeling cu cartofi prafiti, de fapt peste in panada prajit in mult ulei, la care adauga si maioneza se lasa pe cur.

Zona e f linistita, intr-o sera am luat cina intr-un restaurant f cautat in zona, chiar evlavios, era vis a vis de cimitir!

Apopos autostrazi, trebuie sa te concentrezi acut sa nu adormi la viteza maxima de 100.

Desigur am vizitat si niste locuri, asa zise istorice, cu niste marinari care au fost f viteji, sau cu niste faruri calauzitoare, ca sa nu mai vorbesc de multimea cazematelor intinse de-a lungul tarmului. Mai sunt si istoriile cu numeroasele inundatii, sau furtuni cind marea a inghitit sate intregi.

Oricum, una peste alta a fost o excursie frumoasa, am schimbat tapetul, cum se spune!