Inteligenta artificiala!

 

Chiar daca n-am spus, repet, pe linga FB tin si un blog de f multi ani. F rar ma uit in statistica sa vad cine mai se uita la mine, desi cei mai multi sunt timizi si nu comenteaza. In primul rind ma mira sa vad f multi nemti, americani, singaporenezi si relativ putin romani.

Ce ma mira insa cel mai tare e cum de ajung acestia la acest blog? Printre altele am aflat ca vin de la inteligenta artificiala, chatgpt.com. Nefiind inzestrat cu aceasta m-am intrebat de unde pina unde si am pus si eu intrebarea cine e neamtu tiganu.

 

 

„Neamțu Țiganu” este pseudonimul literar al lui Mihail Calomfirescu, un inginer român stabilit în Germania, care a devenit cunoscut în mediul online prin scrierile sale ironice, inteligente și pline de umor despre viață, știință și experiențele românilor din diaspora.

După cum notează Liviu Antonesei, el a fost inițial un cititor și comentator activ pe bloguri și în presa online românească, remarcându-se prin spirit critic și stilul său inconfundabil, „oleacă dezbrăcat, dar nu indecent” — adică direct și savuros antoneseiliviu.wordpress.com.

Sub numele de Neamțu Țiganu, Calomfirescu a ținut un blog apreciat pentru povestirile sale despre viața de inginer, observațiile sociale și anecdotele spumoase, cum e cea relatată în articolul „Neamțu Țiganu, om de știință”, unde descrie cu umor o conferință științifică și un amuzant incident cu un microfon uitat pornit la-neamtu-tiganu.blogspot.com.

De asemenea, el este autorul volumului „Și noi am construit avioane IAR 93, 99, supersonicul 95” (Editura Ștef, 2018), carte în care povestește despre perioada în care a lucrat ca inginer la proiectele de avioane românești.

Recunosc ca am fost extrem de circumspect privind aceasta inteligenta artificiala. Dar acuma o vad cu alti ochi, mi se pare f buna :)

Bärlauch

 

Primavara iese ursu din barlog, slabit tare si maninca si el sarmanu ce mai gaseste pe tapsean. Cica, daca nu prinde vreo blonda mai zemoasa se multumeste cu Bärlauch, ca d-aia-i zice asa, Bär=urs.

Noi, ursii de la oras, am fost indopati toata iarna de blonde, sau brunete, si ajungem rotofei ca trebuie sa mincam leurda, cica slabeste.

Am fost in padure si am gasit-o, nu era inca prea mare, chiar era o chinezoaica pe acolo, zicea ca e “small”. Chinezii le maninca cu radacina cu tot, cica ar fi chiar afrodisiatice, ca d-aia se-nmultesc astia ca iepurii. Dar am luat citeva frunze, pt salata. S-a dovedit extrem de frageda si gustoasa.

Mi-am amintit, si am mai povestit, cum cu multi ani in urma cind iubita mea mamica ne-a vizitat in Germania am cules urzici. Era tot asa primavara calda, toti nemtii iesisera la plimbare prin paduri, ca ziceai ca-s paduchi. Draguta mea mamicuta era tare bisiericoasa, si era perioada de post, dar nu prea indraznea sa ne spuna ca ar minca niste urzici. Tiganii de pe aici nu vind urzici, ei primesc ajutor social. Asa ca ne-am apucat noi sa culegem, spre mirarea nemtilor plimbareti. O doamna nemtoiaca a intrebat-o pe mama, care nu stia o boaca germana, ce facem cu ele. Am incercat sa traduc da mama deja se pornise sa explice cum se gatesc si cit de bune sunt. S-au conversat pret de peste un sfert de ora, una in germana si alta in romaneste, cindva nemtoaica si-a amintit ca mincau si ei asa ceva in timpul razboiului. Acum de gaseste doar la farmacie, sub forma de tot felul de pilule sau ceaiuri.

Dar pana acum sunt f mici, inca sunt greu de recoltat. Deci ne-am limitat la leurda, am facut o salata imensa, la care am adaugat si ceapa si usturoi verde, de la mine din gradina, pus de cu toamna.

FCAS, FCAS

Moare dar nu se preda, sau cum zic nemtii Totgesagte leben länger.

De ani de zile se vorbeste despre FCAS.

1.       Picant e ca cearta FCAS nu e intre nemti si francezi, ci intre doi francezi, atit sefu Dassault cit si Airbus sunt francezi.

2.       Picant e ca se lucreaza in continuare la acest proiect, s-a ajuns chiar la anumite detalii. Nu stie nimeni la ce vor folosi aceste lucrari daca proiectul totusi pica, dar probabil are un oarecare efect terapeutic.

3.       Problema mare e ca partenerii sunt condamnati la succes, succes care e cumva indoielnic. Avionul, desi nu e vorba numai de avion, ci de program, nu poate fi doar un Rafale, sau Eurofighter perfectionat, avind in vedere ca ar iesi peste 10 ani, ar trebui sa fie cel putin mai bun decit F 35, plus facilitatile de conducere drone.

4.       Cred ca aerodinamica, structura ar fi de nasul Dassault respectiv Airbus, dar nu vad cum ar fi cu alte componente vitale, de la motor, la avionica etc. Nimeni nu vrea sa le cumpere de la americani, ar insemna dependenta totala atit de productie cit si conditionari in cazul eventualului export. Probabil cea mai buna strategie ar fi sa se faca o pauza cu avionul si sa se-nceapa serios proiectarea componentelor, motoare adaptive, radare performante, senzori, rachete, sisteme de comunicatii etc.

Desi nu ar avea legatura directa cu FCAS citeva cuvinte despre avionul ideal. Sistemele de comanda aerodinamice ale unui avion sunt un rau necesar. Bracarea acestora pt efectuarea unor manevre strica aerodinamica, induce o rezistenta suplimentara. Ideal ar fi ca avionul sa se miste precum o farfurie zburatoare, sa nu mai fie nevoit sa se-ncline, sa ia curbe, ci doar sa gliseze de pe un palier pe altul, fie lateral, fie in urcare sau coborire.

Tehnic ar fi posibil, sa ne gindim la capsule cosmice dirijate prin jeturi, chiar si la vapoare f mari exista posibilitatea miscarii laterale prin jeturi. In definitiv ar fi doar o tractiune vectoriala supra dezvoltata.

Deci nu ar trebui sa ne miram cind vedem ca se-ncearca renuntarea la ampenaj vertical, si chiar la ampenaj orizontal. Cu cit se face economie de suprafete de comanda cu atit semnatura radar a avionului ar fi mai fin.

Expeditii

 

E primul an, in ultimii 35, in care nu am fost la schi si ma simt imbatrinit, coclit. Motive au fost multiple, dar sa nu aprofundam. Dar planul de expeditii anuale ramine in picioare. De exemplul descoperirea Romaniei.

De cind am iesit la pensie merg primavara patru-cinci saptamini in Romania. De regula merg cu masina si fac etape scurte, max 500km. Prima etapa e prin Bayern, citeva zile, mai apoi prin Austria, pe Valea Dunarii, undeva la Traunfall, unde e si o cascada. De acolo as merge direct la Timisoara, nu as mai dormi prin Ungaria. O mica plimbare pe la clisura Dunarii, unii ii spun clitorisul Dunarii, citeva zile, ar putea rotunji evenimentele. Mai apoi as face un mic ocol pe la Olanesti, Campina, sau pe altundeva. Desigur ajung si in Bucuresti unde as dori, pe linga obisnuitele vizite la restaurante si ceva chestii culturale, chiar teatre si opere. Programul e extrem de flexibil se poate adapta si la conditiile de vreme.

Poate cineva sa-mi ofere niste recomandari? Hoteluri, pensiuni, sau alte locuri de vizitat?

Mentionez ca ma las cu placere invitat, daca cineva pe traseu, sau in preajma traseului, doreste sa ma gazduiasca. Nu am pretentii deosebite, daca vremea permite ma multumesc si cu o sura. Sunt gata sa practic si munci usoare necesare intr-o gospodarie, de ex. trasul vinului si mai ales a tuicii, discutii intelectuale, (nu am preferinte politice), pregatirea micului dejun dietetic, sau nu. Sunt un f bun grataragiu. Vorbesc mai multe limbi straine, pe linga germana ma descurc si-n engleza si chiar ceva franceza. Ma angajez sa complimentez doamnele, eventual le insotesc la biserici si manastiri si chiar la opera. In caz de necesitate acuta pot chiar dansa diferite stiluri de la tango, twist, vals, pina la sirba. In tinerete am facut parte dintr-un ansamblu folcloric care a cistigat premiul intii pe capitala, eu fiind ala pe care-l loveau cu totii peste clop. Exclud orice activitate legata de curatenie, aspirator, spalat geamuri! Nu lipesc afisuri!

Eu si Plesu

 Ma balacesc de multi ani pe internet. In ultimul timp am avut ceva “succesuri”, cu scrieri care au intrunit peste 12000, (aia cu Antonov) sau chiar 22000 (aia cu generalul) de vizualizari. In ciuda multor vizualizari, sau poate tocmai pt aia, simt ca nu reusesc sa ma fac inteles.

Poate ca ar trebui sa scriu simplu, de ex. Ana are mere, sau ma rog, n-are mere, (expresie cam negativa). In nici un caz nu se permite sa se foloseasca constructii complicate. De ex. nu e permis sa se spuna la conjuctiv, Ana si-ar dori mere. Cititorul obisnuit nu intelege de ce si-ar dori Ana mere. Asa cum nu a inteles cind am spus pe topicul Antonov “un avion care urma chiar sa lanseze Naveta Spatiala Buran in zbor, de pe spinare.” Nu intelege cum adica “urma”? Si nu intelege cum adica “chiar”? Ce-nseamna chiar, nu cumva exprima o anumita neincredere, sau chiar, din nou chiar, mirare? Frate, mie sa-mi spui clar, cara, sau nu naveta, a carat-o, sau nu?

Din fericire m-am ferit sa folosesc conditional-optativ, de ex. Ana ar fi avut mere daca i le-ar fi oferit sarpele. Asta mi-ar fi atras, “dobitocule, nu o chema Ana, ci Eva”, sarpele nu are mere. Adica “sovieticii” ar fi lansat nava daca ar fi putut, (ar fi vrut).

Si mai periculos e sa folosesti ironia. Ce e ironia? E atunci cind cineva spune opusul a ceea ce vrea de fapt sa spuna. E o forma de umor. Umorul e f periculos in internet. Nu poti spune ca Ana are tzitze, cind toata lumea stie ca ea are mere! Cind am spus “sovietici” am facut o gafa imensa, ca omu nu a mai stiut care “sovietici!? Rusii, ucrainienii? Trebuia sa fiu precis, sa spun aia!

De sarcasm nici nu mai vorbesc ca e de-a dreptul neserios.

Iata mai jos un text care sunt sigur ca va fi f bine inteles si nu voi primi prea multe injuraturi.

Pa mine, la Plesu, ma impresioneaza gindirea exhaustiva spre convergenta neantului. Sinergia acestei gindiri, tradusa in termeni transcedentali, imi excita fioru existential teleportindu-ma spre abisale viziuni. O voce interioara imi sopteste, insa, ca entropia facerii, extrasa din filozofia plesciana, provoaca labilitati semantice sinonime cu rostogolirea lavei incinse pe caldarimu sufletului epicurian. Nu e acesta un motiv suficient sa consider ca valoarea intrinseca a filozofiei in general si a lui Plesu in special se afla pe o cale fulminoasa fara liman?

In congruenta cu Plesu, Cartarescu provoaca destine paralele, el, Cartarescu, spune pa sleau ca iel iubeste femeile, lucru care ma face sa-l iubesc, desi si io iubesc femeile si deci nu ar trebui sa-l iubesc pa Cartarescu.

In activarea, respectiv punerea in lumina a fenomenului poate disjuga o dezvoltare exponentiala f(x)=e la puterea x, cu o finalitate incompresibila si derivata logaritmica. Ca cum zicea Ana, o asemenea abordare provoaca impulsuri sanguine, impulsuri care odata intrate in rezonanta cu intemperiile cartilaginoase tintesc o imponderabilitate astrala.

Si acum pa bune, de imponderabilitate astrala ne arde noua?

Iti voi explica simplu ca sa intelegi. “Intemperia”, in sens filozofic, se refera la o stare de “Störung” sau cum se zice la voi, la romani, in traducere libera, e o situatie tranzitorie, tranzitoria putind fi de la moale catre tare, in acest caz o putem numi cartilaginoasa.

Stefanescu

 

L-am cunoscut cind era capitan. A fost primul meu sef de sectie si primul care m-a sanctionat.

Cu timpul ne-am inteles f bine. M-a bucurat mult sa lucrez sub conducerea lui la IAR 99.

La mulți ani cu sănătate, 𝒅𝒐𝒎𝒏𝒖𝒍𝒆 𝒈𝒆𝒏𝒆𝒓𝒂𝒍-𝒎𝒂𝒊𝒐𝒓 (𝒓𝒕𝒓.) 𝑰𝒐𝒂𝒏 𝑺̦𝑻𝑬𝑭A𝑵𝑬𝑺𝑪𝑼! La împlinirea venerabilei vârste de 95 de ani.

Ce repede trec anii!

Visul

 In tinerete multe carti de aviatie din care invatam, traduse din lb rusa, incepeau cu “avionul e o inventie a omului sovietic”. Si iata ca omul sovietic si-a distrus singur avionul. Cel mai mare avion construit vreodata, AN 225, un avion care urma chiar sa lanseze Naveta Spatiala Buran in zbor, de pe spinare.

Poate i-a purtat ghinion si numele, “Mrija”, denumire ucrainiana care inseamna vis. Fratele mai mic AN 124, din care a derivat AN 225, se numea Ruslan si iata ca mai zboara si astazi. AN 124 a jucat un rol central in razboiul din Afganistan.

Nici americanii nu au vazut cu ochi buni AN 225, era pe undeva o umilinta, cintarea peste 600 t, in timp ce cel mai mare B 747 de abia avea 378 tone. Dar “sovieticii”, spun sovietici, pt ca AN 225 nu era numai ucrainean, ci avea o multime de componente din Rusia au reusit intr-un timp record, sa nu uitam ca a fost proiectat si fabricat in numai sase ani, chiar sa-l certifice dupa normele internationale,

Se spune ca unii ar fi stiut ca vor venii rusii si, desi era pregatita evacuarea la Leipzig, unde exista o baza Antonov, au asteptat pina cind a fost distrus la sol de prieteni, ca asa e-n viata, fereste-ma de prieteni ca de dusmani ma feresc singur.

Despre Antonov se poate vorbi mult. Desi era rus, nu ucrainean (gluma desigur), era genial. Sa nu uitam si de tractorul AN 2, fabricat in peste 18000 de exemplare. In tinerete a proiectat chiar un planor, in 1930, A-13, fabricat in 5000 de exemplare.

P.S Pt cine nu stie AN225 a fost distrus acum patru ani la incercarea de invadare a Kievului de catre rusi.

update:

Ca de obicei mai apare un pulifrici, de data asta un oarecare Eugen Putinica, care imi spune pe Messenger, citez: "Creatorule- te- ai facut singur de kkt.Myria era unic,doar pt
transportul navetei BURAN,nu pt.lansarea din aer a acesteia.MYRIA este productie URSS,a ramas ukr la spargerea URSS.Mai bine taceai."

Dincolo de limbajul "specialistului", informez urmatoarele:

- Naveta Buran ar fi putut fi transportata cu AN 124. Atit greutatea de aprox 120 de tone cit si rezistenta fuselajului ar fi permis.
- Construirea lui AN 225 a fost necesara insa pt ca se dorea lansarea navetei de pe spinarea avionului, de la o inaltime de 10000m, caz in care naveta nu ar mai fi avut nevoie de racheta purtatoare.

Dovada necesara acestei afirmatii o gasiti in filmuletul alaturat. Va recomand insa sa vizionati tot documentarul https://www.youtube.com/watch?v=eV5SNhwJllw la minutul 49

Lindsey Vonn si Don Giovanni

 

Au trecut deja citeva zile de la deschiderea Olimpiadei albe din Italia. Am vazut cu un ochi deschiderea si m-a cam plictisit. Nimic din maretia deschiderii Olimpiadei din Paris, nimic din concertul de la Viena, nimic din Eurovizion. Nici un travestit, nici o lesbi, absolut nedrept. Poate nu le prieste iarna!

In general, nu stiu de ce, dar nu ma mai pasioneaza sportul. Noroc cu nebuna de Lindsey Vonn ca a mai inviorat atmosfera. Cine a pus-o sa ia tricoul nr 13? Ce ar fi sa ai o asa nevasta?

Apropos nevasta. Sunt pe cale sa planific concediul anual in Romania. Voi sta mai mult si m-am gindit sa fac si ceva cultura, sa merg de ex. la opera. Mie-mi place opera. M-am interesat, si la Opera Romana joaca Don Giovanni. Cunosc opera, e vorba de un curvar, care ne-ar fi placut sa fim si noi, chiar daca acum il criticam, care sfirseste prost de tot, asta nu ne place.

Cam in toate operele e multa curvasarie, trebuie sa recunoastem. ”Lasă-ți certitudinile la intrare și permite-i lui Don Giovanni să-ți zguduie reperele, căci după această seară, nu vei mai putea privi nici iubirea, nici vinovăția cu aceeași ochi!” zice un ziarist.

Inscenarea din Bucuresti e f adevarata, se prezinta scene rupte din viata, cu sex oral, cu pozitii Kamasutra. Cred ca scopul e legat si de demografia catastrofala a Romaniei, se incearca cumva inviorarea acesteia, desi nu cred ca spectatorii obisnuiti ai operei ar mai putea contribui la asa ceva!

https://www.puterea.ro/opera-nationala-bucuresti-a-devenit-clubul-de-striptease-al-directorului-daniel-jinga/

P.S Don Giovanni la Met si la Bucuresti

A mai trecut un an!

 

Motto

Qui n'a pas l'esprit de son âge,

De son âge a tout le malheur. Voltaire

Da, e adevarat, am mai imbatrânit cu un an. Ma mir si eu, niciodata nu am mai fost asa de batrân, asa spun de fiecare data. Deja incep sa exagerez, stiu! Pina acum mai aveam o scuza sa spun ca sunt doar matur, putin batrior, da acum nu mai merge, trebuie sa privesc adevarul in fata, da sunt batrân!

Poate ca a sosit, in sfirsit, momentul ala mirific sa aflu cine sunt! Domnul Dorin Tudoran, pe care-l stimez f mult, spune: “poate că nu știu exact ce sunt, dar știu foarte bine cine nu sunt”. Eu nu stiu nici macar cine nu sunt.

Tot domnul Dorin Tudoran spune: „Cel mai lung drum din viața unui om este drumul spre el însuși; uneori poate fi chiar un efort sisific.” Vorba aia, tot pe drum pe drum pe drum., si la mindra nicidecum.

Si sa spunem ca ai ajuns la tine insuti, si ce-i cu asta? Te simti mai bine? Daca afli ceva nasol despre tine, cum iti va cadea? Ca mintenas vine depresia. Nici macar nu am ajuns sa ma accept eu pe mine, asa cum sunt, ar fi fost si f greu, pt ca nu stiu cum sunt.

Dar ce conteaza, ce conteaza cine sunt si cum sunt!? Pe cine intereseaza cine sunt pasarile care cânta-n padure? Cânta si gata! Nu ca as fi vreo pasare, dar orsicit!

Ajunge sa gândesc, gândesc exist!

„A râvni gloria înseamnă a prefera să mori dispreţuit mai degrabă decât uitat”. (Cioran)

*****************

Si Schopenhauer, ce spune Schopenhauer?

Dar de ce percepem noi, la bătrânețe, viața pe care am trăit-o ca fiind atât de scurtă? Pentru că o considerăm la fel de scurtă ca amintirile noastre despre ea.

Sau:

„Majoritatea oamenilor, desigur, care au fost întotdeauna plictisitori, devin la bătrânețe tot mai mult ca niște automate: gândesc, spun și fac mereu aceleași lucruri și nicio influență externă nu poate schimba nimic la ei sau evoca ceva nou. A vorbi cu astfel de oameni în vârstă este ca și cum ai scrie în nisip: impresia se estompează aproape imediat.“

Dar mie si acest Schopenhauer mi se pare plictisitor. De fapt la batrânete te apuci de filozofie!

Iata ca de frica de nu a deveni plictisitor nu fac altceva decit sa spun ce spun altii!

*************************

În ajunul morţii înţeleptului Socrate, un prieten se duce la închisoare să-l viziteze şi dădu acolo peste un profesor de muzică, care îl învăţa pe filosof un cântec la liră.

– Păi cum – exclamă prietenul – mâine vei muri şi astăzi mai înveţi un cântec nou?!

Iar Socrate i-a răspuns:

– Dar când să-l mai învăţ, dragul meu?

Poate ma apuc de pian, pt asta am si profesor privat.

Deci tot la asta am ajuns, invatati, invatati, invatati (Lenin), ce am facut toata viata, dar merge si un paharel de tuica, o plimbare adinca, o intilnire intre prieteni, sau, mai ales, sinul familiei, sa-ti vezi nepoata!

Sau cum spune Trump „The best thing you can do is deal”!