Romani cu care ne mindrim

 

Romani cu care ne mindrim

Modestia ma impiedica sa ma trec pe lista celor cu care ne mindrim, de aceea voi vorbi azi de Victor Giurgiutiu. Am fost colegi de facultate, dar el a plecat in anul doi, sau trei in Anglia unde a continuat studiile. Se spunea ca ar fi fost primul strain care a fost sef de promotie acolo. Si-a dat si doctoratu. A venit in tara si am facut impreuna armata la scoala de maistri militari UM 01940 din Medias.

Nu am fost prieteni, de fapt eram extrem de deosebiti. Am colaborat decent in mai multe cazuri, de ex. la catastrofa produsa de fisurarea prizelor de aer de la IAR 93, el devenise seful sectiei de incercari. Mai apoi el a devenit director tehnic la IRMA Buc. actuala Romaero.

Prin 90 eu am plecat in Germania el, am aflat mai tirziu, in Anglia, prof la o facultate. Mai apoi  a facut o carierea fulminanta in USA, ca profesor. S-a specializat in SHM (Structural Health Monitoring) o ramura a tehnicii ceva mai noua. Dr. Giurgiutiu is an expert in the field of Structural Health Monitoring (SHM). He leads the Laboratory for Active Materials and Smart Structures at the University of South Carolina. He received the award Structural Health Monitoring Person of the Year 2003 and is Associate Editor of the international journal Structural Health Monitoring.

O intimplare fericita, nu dau amanunte, a facut sa ne reintilnim in Germania, unde am facut si un gratar. Repet, nu eram prieteni, in timp ce eu eram ocupat cu gratarul el a intrebat-o pe nefasta-mea cum s-a descurcat atitia ani cu un haot ca mine!? Si au trecut cu adevarat multi ani, vreo 50!

A scris o multime de carti, una dintre ele a fost de referinta in domeniu, chiar am fost de fata la o prezentare facuta de el la Airbus. A avut un succes monstru, cartea s-a vindut ca piinea calda, desi costa peste 300 de euroi.

Iata ca nu se potoleste nici la virsta lui. In timp ce eu scriu prostioare peste tot, el a mai publicat o carte, cu 946 de pagini, de fapt a publicat-o in 2022.

F interesanta e lista de multumiri, vezi poza!

ILA 2026

 

ILA 2026

Si totusi am ajuns la Berlin, in 5 ore 40, dupa 527,9 km, cu o viteza medie de 93 km/h, consum mediu 5,9 l cu masina.

ILA Berlin. Internationale Luft- und Raumfahrtausstellung (Expoziția Internațională Aerospațială) este platforma aerospațială de top din Europa pentru industrie, politică, cercetare și forțe armate. Cel mai important târg aerospațial din Germania a avut loc ultima dată între 10 și 14 iunie 2026, la Aeroportul ExpoCenter Berlin din Schönefeld și a înregistrat aproximativ 110.000 de participanți. Nemtii se chinuie de multi ani sa rivalizeze cu Farnborough, sau cu Le Bourget, dar, dupa parerea mea, fara succes.

Anul asta a fost o mare dezamagire. Nici macar organizarea, care era atuul nemtesc din totdeauna, nu a functionat. Am gasit cu greu parcarea, pe care o luasem prin internet cu citeva saptamini inainte; de la parcare mincai o piine pina la intrare, pe o vreme absolut ingrozitoare, f frig si furtuna, ca te lua pe sus. In total am facut peste 20000 de pasi pe o distanta de peste 16 km. La intrare mai erau si niste ametiti, vreo cinspe, care luptau pt pace si de care fusesem alertati prin telefon.

Cica ar fi fost 765 de expozanți din 37 de națiuni. F putine avioane, in schimb extrem de multa armata, tunuri, tancuri si tot felul de bizdiganii. Nu am vazut Gripen, Rafale, nici chinezi, nici turci, nici romani, nimic, nimic. Ma pregatisem sa fac multe poze, chiar ma gindeam sa-mi iau aparatul Canon, dar mai bine ca nu am facut-o.

Nici in halele expozitiei nu vedeai nimic, cind se pornea furtuna, si au fost vrei cinci reprize, toata lumea intra inauntru si te miscai ca in metrou la ore de virf. Enorm de multe femei cu copii in carucioare si in brate, de parca i-ar fi facut cu soldati.

Am primit un cadou f frumos, de la firma Diehl, o palarie de paie f utila pe furtuna pe care am trait-o, parca mai buna ar fi fost o casca.

Si totusi am si citeva highlights, de ex. l-am vazut pe F 35 in carne si oase. Voi reveni!

The king is dead long live the king

 S-a deschis ILA in Berlin. Poate voi face reportaje de la fata locului, dar regele a murit, traiasca regele.

In sfirsit concubinajul francez-german pt nasterea copilului FCAS s-a incheiat, ca unde nu e dragoste, nimic nu e. Nu stim inca cine va plati pensie alimentara. Dupa 9 ani si dupa ce s-au cheltuit, ca dar de nunta, zestre, rochie de mireasa si tort, circa 4 miliarde de euro, acum s-au despartit, raminind prieteni. Inca o caramida la uniunea europeana.

Oricum Merz a vrut sa arate ca e un adevarat barbat si a zis gata. S-a nascut alt bastard, Team Gen 6. Citat: ““We have reached profound disagreements with France over the programme. Germany will pursue a European solution — but one that respects equal partnership.”

Friedrich Merz — German Chancellor, 8 June 2026

Noua alianță vrea să demonstreze că industria germană este pregătită să dezvolte un avion de vânătoare de a șasea generație împreună cu parteneri europeni.

Team Gen 6 cuprinde 8 firme, desi se numeste sex, poate ca vrea sa fie sexy:

-          Airbus Defence & Space (integrare de sisteme și fuselaje),

-          MBDA (rachete și muniții de precizie),

-          Hensoldt (senzori și război electronic),

-          MTU Aero Engines (propulsie), Diehl Defence (arme ghidate și contramăsuri),

-          Rohde & Schwarz (comunicații securizate),

-          Liebherr (sisteme de control al mediului și trenuri de aterizare) și

-          Autoflug (sisteme pentru echipaj și scaune ejectabile

Usile ramin deschise si pt UK’s GCAP programme (Global Combat Air Programme, with Italy and Japan) deci pt BAE Systems and Leonardo as co-leads.

Desigur poate participa si INCAS si Avioane Craiova!

PS Nu am poze, dar voi reveni de la fata locului!

 

 

 

 

De la shot peening la tigani fericiti!

 

Cu cat imbatranesc cu atat imi sunt tot mai vii imagini din copilarie. De la mahala. Viata diferitilor mesteri care practicau prin mahala era f bogata. Incepind cu cel care venea cu polizorul pe umar sa ascute cutitele, la cel cu caruta cu butoi cu catran, la tiganii cu sticle goale, sticle murdare cumpaaram, laptareasa in sareta si continuind cu tiganii cositori. Acestia ma fascinau, as fi fost in stare sa-i privesc ore in sir. Ne trimitea mama cu tigai ruginite si oale. Ei faceau un foc, puneau ceva si iesea fum, cred ca decapau, iar apoi turnau cositor si invirteau de iesea o suprafata splendida care lucea in soare, mai buna decit teflonul. 

Dar ce-i mai tari erau caldararii.  

De ce-si bat vasluienii nevestele-n gura ca pe coasa?

Coasa se bate „în gură” (adică direct pe tăiș) pentru a subția, ecruisa și ascuți lama metalică, asigurând o tăiere eficientă a ierbii fără ca unealta să se tocească rapid.

Deci ajungem la ecruisare. Ce se obtine prin ecruisare? Iata ce spune AI:

-          Duritate crescută: Când se aplică forțe mecanice în stare rece, atomii din rețeaua cristalină a metalului se deplasează.

-          Rezistență crescută: Așa-numita densitate de dislocații din material crește, ceea ce face ca deformarea ulterioară să fie mai dificilă și crește rezistența la tracțiune.

-          Maleabilitate scăzută: În schimb, materialul își pierde elasticitatea și devine mai fragil.

In aviatie, mai ales, se foloseste asa numitul “Shot Peening”. Sunt multe procedee shot peening. In principiu se bombardeaza suprafata cu anumite elemente. Pe vremuri se povestea ca englezii bombardau piesele de la motoarele de avion, cu bile de rau, in mediu umed. Cica o armata de angajati de la RR ar fi fost trimisi in vacante sa culeaga pietricele.

Dar aceasta bombardare poate fi folosita si pt formarea pieselor, pt indoire controlata. Pe vremea mea orice proiectant de avioane stia ca e f dificil sa se obtina table in forma de sa, geometric cunoscuta ca o formă cu curbură gausiană negativă sau suprafață anticlastică. Se-ncerca evitarea acestor forme. Sau in caz extrem se impartea suprafata in doua astfel incit sa nu exista zone comprimate.

Astazi, in epoca computerelor, exista chiar studii prin care se poate procesa indoirea calculindu-se deformarea tablei si astfel se poate coordona directia, viteza, greutatea, suprafata particolelor cu care se bombardeaza.

Dar meseria e bratara de aur. Inca mai exista meseriasi care te pot face din ciocan. Iata un baiat care m-a impresionat, isi zice ca e rrom caldarar. Priviti acest video! M-a impresionat cit de curat si cultivat vorbeste acest Emil, la doar 15 ani, mai bine decit multi ministri!

Am vazut tigani fericiti!

https://www.youtube.com/watch?v=2UPDZBJDOSM&t=1516s

 

F 47

 

Desigur in permanenta se dezvolta sisteme noi, masini noi, tot mai performante. E bine pt noi inginerii, ca avem si noi ceva de munca. Nici avioanele nu stau pe loc. Se stie de ceva timp ca amis se ocupa de un nou avion F 47.  Se stie, si se presupune, ca au experimentat multe variante cu mai multe firme. Se pare ca a cistigat Boeing competitia.

Aceste avioane ar urma sa inloci#uiasca F22. Se vorbeste ca ar fi necesare 185 de bucati. Planul de dezvoltare e f sportiv, cica ar urma sa fie gata pt fabricatie prin 28.

Nu de mult am vorbit pe undeva despre noile motoare. Azi voi vorbi despre configuratie. Cu ceva timp in urma am spus, mai in gluma, mai in serios, ca nu-mi plac avioanele cu ampenaje verticale. Au fost mai multe interventii pe aceasta tema. Pe o platforma unde am reusit sa-mi fac multi dusmani, si de care sunt mindru, a intervenit cineva, care parea ca stie ceva despre avioane si a insistat sa demonstreze ca un avion fara AV contrazice legiile fizicii, legi care s-au votat de curind in parlamentul european.

In definitiv de ce deranjeaza AVul? Pai in primul rind din motive de stealth. Cu cit suprafata expusa undelor radar e mai mica cu atit se reflecta mai slab si deci e mai greu de vazut. In al doilea rind, desigur, vorbim de o greutate si de o constructie suplimentara. Probabil ca d-aia nu au pasarile ampenaj vertical.

Amis studiaza de mult timp asemenea configuratii. De altfel nici nu sunt f noi, si nemtii au incercat prin anii razboiului asa ceva, de ex fratii Horten.

Printre multele studii americane merita mentionate incercarile Boeing inca din anii 90, sau X 45A, precum si X 36.

Se pare ca amis merg in continuare pe efectul stealth chiar cu sacrificarea altor caracteristici, cum ar fi manevrabilitate, incarcare etc.

Dar totusi cum se conduc aceste avioane?

Boeing si camila

 https://www.youtube.com/shorts/bMI-MKJoR9M

Nu am calarit niciodata o camila, nu va ginditi la prostii, ma gindesc chiar la o camila, din aia cu cocoase.

Am auzit insa ca, Pașii pentru a urca pe o cămilă

Așezarea cămilei: Ghidul strigă comanda (de exemplu, „Kush!”) și trage ușor de frânghie. Cămila își va îndoi mai întâi picioarele din față, apoi pe cele din spate, până ajunge complet la sol.

Iata ca acasta metoda se va aplica in viitor si la avioanele Boeing. Nu va mai trebui scara deoarece avioanele se vor lasa singure in jos. Iata un experiment efectuat pe aeroportul din Frankfurt.

PS Si totusi exista avioane care se lasa la incarcare, de ex rusu ala mare.

 Cum spuneam, am planuit o mare excursie in Ro. Desigur, nu numai frumusetiile patriei vroiam sa le vad, ci imi doream sa ma vad si cu fostii colegi, cu care m-am inteles f bine. Ca mici atentii am procurat, cu mari cheltuieli, niste tricouri de diferite masuri, ca nu stiam ce proportii a luat unu, sau altu. Nostalgii!

Desigur eram un pic mindri ca am participat la programul IAR 93. In ziua de azi insa, aceasta mindrie devine uneori rusine. Nu de putine ori am fost acuzat ca am construit avioane comuniste, de parca avioanele ar avea apartenenta politica, sau ca ar fi trebuit sa fie vegetariene, altii au zis ca au fost copiate de undeva, ca nu zburau, ca erau zgomotoase si ca au fost un rahat. Unii ziceau ca pasarile ar fost mai bune deoarece faceau oua.

In acelasi timp alte categorii de personal au primit inalta recunostinta, de ex. cei care au salvat poporul de elemente dusmanoase, si se vede ca au pensii mult mai consistente decit fostii ing de aviatie. De asemenea activistii de partid, secretarii au o mare recunoastere ín societate, lucru de inteles, deoarece ei au construit omul nou, lucru cu mult mai greu decit sa construiesti avioane.

Multi dintre noi am pornit in băjenie, mai de voie, mai de nevoie. Unii au neglijat sa otraveasca fintiniile. Chiar s-au intors.

Dar sa ne uitam in sus, la cerul senin! Aceste poze subliniaza nu numai narcisizmul meu acut, dar au si o alta semnificatie. Ca ing de aviatie am fost obsedat de minimalizarea greutatii, chiar si cind lucram la trenuri, ca da, nici trenurile nu au voie sa fie prea grase. Poate ca-ntinerete exageram cu ideea de slabiciune, imi amintesc cind o bunaciune m-a laut de brat si a fost tare dezamagita, precum vrajitoarea din Hensel si Gretel, ca se astepta si ea la ceva muschi.

Deci e cumva impotriva firii ca un ing de aviatie sa fie gras, se dezice de toata viata lui. Mai ales cresterea sectiunii de mijloc, sectiune hotaritoare pt rezistenta la inaintare, cind stim cu totii ca sectiunea viespe e ideala. Se spune ca atunci cind vrei sa slabesti cel mai bine e sa-ti pui multe oglinzi in jur, cind te vezi iti pierde pofta de mincare!

Forfecarea foarfecii

 

Sotia mea roboteste din cind in cind la gradina. Dar ea cind roboteste, roboteste, cum zice doua suta la suta. Desigur matematic nu e f corect, dar asa e ea, chiar si la cheltuieli, cind e, e.

Iat-o in excercitiul functiunii intr-o zona periculoasa si mai strimta decit strimtoare Urmuz.

Desigur ca foloseste si unelte de cea mai buna calitate. De ex. foarfeca de gradina roz sa se potriveasca cu papucii. Dar imposibilul s-a intimplat, foarfeca s-a forfecat. Am studiat metalografic sectiune forfecata. Nu avea semne de corosiune preliminara, sau de oboseala, sau de incovoiere, nu, structura cristalina era clara, fusese forfecare.

Dar oare ce forta e necesara pt a forfeca o foarfeca.

Iata datele:

-          Sectiunea la ruptura in mm²= 3*10/2=15

-          Raportul bratelor 75/20=3,75

-          Efortul unitar de rupere la forfecare 300 N/mm²

-          Forta de rupere 300*15=4500N

-          Forta in brat 4500/3,75=1200N

Deci forta sotiei in palma e de 1200N, adica 120kg. Peobabil e de la pian. Aveti grije daca luati pianiste! Deci se explica de ce sunt atit de supus in caznacie. Oare ce forta in mina au doamnele din Vaslui ca-si permit domnii atitea libertati?

https://youtube.com/shorts/50-OAtVxEJQ?si=1tdStjGb6uR3URIM

Rosii si alte chestii

 

In ultimii ani, prin primavara, am facut expeditii lungi prin Romania cu escale lungi prin Austria. Mergeam prin Ro in lung si-n lat, maninci rahat ca e patrat, zice Cosbuc cind era beat. Anul asta, din anumite motive, nu m-am deplasat. Trist e ca nici macar nu sunt trist ca nu am fost, nici macar nu mi-e dor, asa cum mi-a fost 40 de ani de cind am plecat. Se pare ca incep sa ma lecuiesc.

Un efect colateral era ca aduceam si rasaduri de rosii. Am avut si probleme la vama de la Otopeni, s-a crezut ca e canabis. Cindva am avut rasaduri de rosii gigant de la nasa, care chiar s-au copt. Poate a fost doar un efect “lebada negra”, cum zic filozofii, sau Pisica lui Schrödinger, poate chiar efectul fluturelui, ba ce cult sunt in cap! Anii urmatori, insa, a disparut si lebada si pisica si fluturele, rosiile se formau, dar cind sa se coaca dadea frígul si ramineau patlagele.

Mi-am zis sa iau rasaduri din Ge, rasaduri adaptate legilor europene. Si am luat din mai multe parti, mai multe soiuri, de asemenea conform EU. Le-am bibilit, le-am mingiiat intr-o mica sera, cu tot confortul necesar. Mai toate s-au dezvoltat frumos, chiar si dupa ce le-am plantat, nu pun poze ca sa nu le deochi.

Una dintre ele, insa, se ingalbenea de parca era chinezoaica. Initial am crezut ca s-a uitat sotia la ea, ca atunci cind se uita sotia e mai tare decit laserul lui Coanda. De ex. am in gradina un visin obraznic care si-a intins ramuri pline de rod peste poteca de intrare. Sotiei i s-a deranjat coafura si s-a uitat sever la el. Azi am gasit toata ramura de la visin rupta, prapadita, fara nici un semn de violenta.

Dar sa revenim la aia betesuga. Mi-am zis ca e bolnava, ca are sifilis, am vrut sa-i dau cu plumb, sau o avea sida, am izolat-o ca la Covid. Am dus-o undeva in fundul gradinii, in fata!

Am ingrijit-o totusi, dar cu rezerve, imi era teribil de nesuferita. Printre altele i-am interzis sotiei sa se mai uite la ea. Si sa vezi minune, pare ca-si revine, desigur nu sper sa ajunga sa faca rosii, dar poate o caisa, o nuca, o moneda de doi euro!