luni, 16 noiembrie 2026

Chinezu electric

Traim o perioada de mari realizari tehnice. Pe langa exceptionala recuperare marca Musk, ii vedem si pe chinezi ca au scos un avion electric comercial. Sigur ca nici europenii nu stau degeaba, ei au inventat totusi dopul legat de sticla si normele de curbura a castravetilor..

Dar avionul chinezesc se potriveste manusa in topicul pornit de mine privind avioane electrice. Avionul CE 25-A transporta 19 pasageri, pe o distanta de 400 km, la o inaltime de 2400m, cu o viteza de 300km/h. In ce masura aceste performante il fac util nu-mi pot da seama, poate doar pt zone in care nu exista sosele si nici cale ferata. Poate ar putea veni oltenii cu el la piata, pe la patru dimineata!

In primul rand trebuie precizat ca, la nivelul tehnicii de azi, un avion electric inseamna un avion cu elice, cu tot ce-nseamna acest lucru, viteza si inaltime relativ reduse. Daca viteza poate nu deranjeaza prea mult, ca tot stai ore in sir la control, la aeroporturi, inaltimea scazuta insa inseamna rezistenta mare la inaintare si deci o eficienta mai scazuta. Legat de mica inaltime cred ca avioanele nu sunt presurizate, deci s-ar economisii ceva energie cu implicatiile respective.

Dar sa-l luam pe chinez sub lupa. Echiparea cu zece motoare mi se pare o idee grozava. In primul rand isi permit astfel sa foloseasca elici cu diametru mic, deci turatie mare. Nu stiu in ce masura palele cu pas reglabil, dar asta ar fi o buna gaselnita. Si faptul ca o asemenea redundanta mareste siguranta avionului nu e de neglijat. Dar cel mai important lucru e folosirea efectului Coanda, chiar daca nesimtitii nu o recunosc explicit. 

Dar de este efectul Coanda? Desigur cititorii mei cunosc acest fenomen, totusi imi permit, pt cei care nu ma citesc (ce-mi plac poantele mele), sa explic un pic. Wikipedia ne invata ca efectul Coandă este tendința unui jet de fluid (gaz sau lichid) de a rămâne atașat de o suprafață curbă sau plană aflată în imediata sa apropiere, în loc să își continue deplasarea în linie dreaptă. Diferența principală fata de Bernoulli constă în faptul că principiul lui Bernoulli explică relația dintre viteza unui fluid și presiunea sa internă, în timp ce efectul Coandă descrie tendința unui jet de fluid de a se lipi și de a urmări conturul unei suprafețe apropiate. Cele două fenomene nu se exclud, ci lucrează adesea împreună în aerodinamică. Bernoulli, in incompresibil, ne spune ca presiunea statica plus cea dinamica e egala cu presiunea totala.

Chinezu nu este primul avion care foloseste acest efect. De ex. AN 72, YC 14, Kawasaki Asuka, C14 au si ele asa ceva. Dar distributia celor zece motoare in anvergura si „spalarea“ unei mari suprafete mareste efectul acestui efect. Mai in amanunt, motoarele sunt amplasate un pic mai sus astfel incat jetul de aer produs de elice sa spele extradosul aripii si deci sa se creeze o componenta verticala a jetului care mareste considerabil portanta. Fata de avioanele mentionate mai sus, cu motoare turbo, unde jetul era extrem de fierbinte si precis necesita masuri de protectie termica, jetul elicelor motoarelor electrice sunt reci si deci nu e nevoie de masuri speciale.

Entuziasmul meu e extrem de limitat, nu de alta, dar au existat extrem de multe proiecte anuntate cu surle si trambite si atunci cand s-au terminat banii, mai ales de la stat, sau de la EU, au dat faliment.

Proiectul Lilium a fost extrem de laudat, peste tot se vorbea de viitorul aviatiei. Dupa cativa ani, dupa ce a mancat imensa suma de 1,5 miliarde euroi a inchis portile. Acesta avea chiar 36 de motoare care puteau sa fie rotite pt a permite decolare verticala. Ceva monstruos!

Alte exemple sunt: americanul Eviation, neamtul Aircraft Airbus E-Fan X, de care am vorbit, italianul Tecnam P-Volt. Tecnam, sau Volocopter VoloCity si cate altele. Au existat proiecte ambitioase in care era suficient sa fluieri avionul, ca pe fetele de pe centura, acesta venea fara pilot si te ducea unde ai treaba.

Putem vorbi si de Vaeridion, un proiect finantat de EU cu 95 de milioane. Acest proiect are avantajul ca are si fete tinere, cu laptop. Seamana cumva cu chinezul, tot 400 raza de actiune, tot 9 pasageri. Conceptia e un pic diferita. Desi are mai multe motoare electrice acestea sunt adunate intr-o singura elice. In plus are o anvergura enorma, seamana mai mult cu un planor. Se lauda ca e fabricat din metal, wow, ce noutate! Dupa parerea mea un proiect penibil care se va inchide cand se vor termina banii!

Pe langa astea pur electrice exista si variante hibride, vom vorbi si despre ele, daca nu uit!

Am vorbit de motoare, de invertoare, de aerodinamica, dar nu putem trage o concluzie despre avioane electrice pana nu vorbim si despre acumulatoare.

Dar.. pe maine!















duminică, 15 noiembrie 2026

Deepdrive

 

Am promis ca voi propune tema motoare electrice, si ma tin de promisiune, desi nefasta zice ca… eu niciodata…

Ma voi misca pe o gheata subtire, sau chiar pe un teren minat, deoarece motoarele electrice nu sunt competenta mea.

Cica un arab mergea prin desert, in fata femeia, apoi el, si-nspate copiii. Se intilneste cu alt arab venind din sens opus, el in fata, in spate femeia si mai in spate copiii. Pai bine bha arabule, de doua mii de ani avem traditia ca barbatul sa merga inainte si femeia in spate si tu ce faci? Pai acum doua mii de ani nu era desertul minat!

Voi prezenta Deep Drive, care se ocupa de un motor cu doua rotoare, tema propusa de doi comentatori. Da, ideea acestui motor e generoasa, desi nu e deloc noua, exista multe patente asemanatoare, ai un stator si un rotor interior si altul exterior. Evident ca economisesti ceva materiale, ceva spatiu, ceva greutate. Ideea pare simpla, dar una e ideea si alta e s-o scoti in serie. Firma e formata din baieti tineri, nu sunt fete, in apropiere de München. Deja au modele functionale si-si propun sa-l scoata in serie in 2028.

Acest motor necesita jumate din cantitatea de magneti permanenti, 30% mai putin fier si e cu 30% mai ieftin. Baietii au strans un capital de 33 milioane euro, mai ales de la BMW si de la Continental. Firma nu e la bursa, in schimb am vazut pe situl ei urmatorul anunt:

As we are only at the beginning of building our China organization, most roles will be added step by step as our operations grow. While we currently hire only for the positions listed on our careers page, we know that new needs will emerge quickly - and strong talent often doesn’t fit neatly into predefined job titles.“

Tema motoare pt masini electrice e extrem de bogata. Sa nu uitam ca prima masina cu motor cu tractiune directa pe ax a facut-o Ferdinand Porsche la varsta de 24 de ani, in 1900.

Mai tot timpul apar motoare si concepte revolutionare mai ales in domeniul masinilor electrice. Firma Mahle se lauda si ea cu un motor deosebit, SCT E-Motor. Acesta are un sistem de racire pe ulei revolutionar si nu are nevoie de magneti permanenti.

In domeniu inca exista lupta intre motor central cu transmisie spre roti, sau motoare pe ax. Motorul pe ax are mici dezavantaje legate de o masa destul de mare neamortizata. Si la trenuri a existat un proiect inovativ, la Siemens, cu motor pe ax. Proiectul s-a numit Syntegra.

Inca e o lupta intre motoare electrice cu cutie de viteza, sau cu invertor si conversie de frecventa, cu avantaje si dezavantaje. Chiar si la eoliene e lupta intre dinam cu cutie, sau dinam cu frecventa variabila! Cat am lucrat la proiectarea benzilor pt berarii am folosit in principal motoare cu cutie de viteza mecanice, in parte, ca exceptie, reglate prin frecventa. Erau mult mai ieftine si nu aveau probleme cu racirea, deoarece turatia era oarecum constanta!

Dar, cum spuneam, domeniul e departe de expertiza mea, asa ca nu vreau sa ma fac de ras, sarind in apa rece!

Ii invit pe cei care se pricep mai bine sa comenteze!






Extra

 






Sunt f impresionat de doua evenimente epocale,unice as zice, petrecute ieri, ale caror protagonisti au sunt doua mari personalitati ai lumii, Hagi si Musk. Echipa Romanie a reusit sa invinga la fotbal, felicitari. O treapta a rachetei lui Musk a reusit sa (re)intre in rampa. Felicitari!

 

Intentionam sa continui sa scriu despre avioane electrice si motoare electrice, dar aceste evenimente m-au zapacit si voi scrie despre Walter Extra, nu de alta, dar aceste avioane echipeaza minunata echipa romana de acrobatie.

Prin anii doua mii o duceam f bine, aveam un job de vis, care-mi placea enorm si era si f bine dotat, dar eram extrem de speriat sa-l pierd. Tocmai se-nchisese o sectie Siemens de telefoane si ramasesera vreo mie de oameni pe strada. Asa ca citeam permanent VDI, revista inginerilor si-mi notam locuri de munca, pt orice eventualitate. Printr-o imprejurare oarecare am ajuns la o sindrofie cu avioane si l-am cunoscut pe Walter Extra, cu care am avut bucuria sa ma conversez vreo juma de ora. Un tip exceptional, extrem de modest si natural, desi fusese campion mondial de acrobatie si detinea o firma splendida. Inca nu-i uitasem pe arogantii sefi romani. Ce diferenta!

Prin acei ani a avut pagubitoarea idee sa-si largeasca portofoliul cu avioane de transport, pe langa avioane de acrobatie. Deja fabricase unul, Extra 400, acum incepuse Extra 500. Un fel de Learjet pt saraci. Si nu numai ca era de transport, dar a avut ambitia sa-l faca din fibra de carbon.

Eu tocmai ma specializasem in materiale compozite cu diplome si certificate, cum se face in Ge, deci stiam cate ceva despre subiect.

De altfel trebuie spus ca pe vremea aia era la mare moda fibra de carbon, chiar in domeniul civil. Incepusera si cei mari. Boeing era ocupat cu Dreamliner, iar Airbus cu A 350. Ambele au avut mari necazuri. De ex. Boeing a intirziat productia cu peste un an, deoarece nu reusea sa obtina elemente de imbinare corespunzatoare. Airbus a avut probleme cu vopseaua, respectiv cu acoperirea de suprafata. Desi fibra de carbon e buna conducatoare de electricitate totusi nu e suficient pt a obtine o ecranare corespunzatoare protectiei contra fulgerelor. De aceea se folosea o retea de cupru, protectie care s-a jupuit din cauza diferentelor de temperatura. Ma rog s-a rezolvat cumva.

Pe vremea aia se vorbea chiar si de trenuri din fibra. Sud Corea facuse ceva, iar chinezii au azi un tren din fibra.

Cred ca Herr Extra nu era constient de problemele tehnologiei fibrei de carbon, mai ales de cheltuielile imense pt autoclave, forme si, nu in ultimul rand de personal, ca sa nu mai vorbesc de certificare. Cred ca domnul era un inginer exceptional, un pilot grozav, dar ca om de afaceri avea greutati. Cert e ca avionul a costat enorm si a mai avut si un accident cand s-a prabusit, dar Herr Extra, care pilota, si o insotitoare, au reusit sa scape cu viata. Povestea a costat enorm de multi bani, firma era cu un picior in groapa, Extra 500, licenta, a fost vanduta chinezilor, iar firma a fost preluata de un investor american.

Iata soarta oamenilor indrazneti!

PS Viata e formata si din amintiri, evenimente de familie, societate, etc dar si intilniri deosebite, sa-i spun de gradul 3, care se lipesc de memorie.

PPS Iata-l pe domnul Extra dupa primul zbor cu avionul electric Siemens.

 

vineri, 13 noiembrie 2026

Avioane electrice

 

Brainstorm

La concernul la care mi-am castigat chiflele se organizau des asa numitele Brainstorming, adica mici sedinte la care se adunau, de regula, baieti si fete istete de diferite specialitati si de diferite generatii, si se analizau anumite probleme. Discutia era libera, f placuta si nu de putine ori ieseau idei frumoase. Mi-am amintit de asta acum cand cineva ma intreaba cum vad eu viitorul aviatiei electrice. Pe vremuri am fost invitat la o asemenea brainstorm, cu tema, f secreta pe atunci, aviatia electrica.

Siemens realizase, sau era pe cale sa realizeze, un motor electric absolut extraordinar. Era vorba de un motor cu o putere de 260 kW, care cantarea doar 50kg, cu un cuplu de 1500Nm. Asta ar insemna 5,2 Kw/kg, spre comparatie un motor Lycoming are un raport de 0,76-1 kW/kg.

Luata cu AI. Pt a mari cuplul statorul se invartea in jurul rotorului. Chiar si bobinajul era executat cu sarma de o forma alungita, nu rotunda, astfel sa intre mai multe fire intr-un spatiu. Rotorul folosește un aranjament special de magneți permanenți (matrice Halbach) care focalizează câmpul magnetic pe o parte, eliminând în mare măsură necesitatea unui jug de retur magnetic pe cealaltă parte. Statorul este fabricat dintr-un aliaj de cobalt-fier de înaltă performanță, care permite densități de flux magnetic mai mari decât oțelul electric convențional. Carcasa e construita cu ajutorul optimirii topologice, folosind aluminium si titan. Racirea se face cu „apa“, ma rog, un ulei silicon. (asta-i luata cu AI)

Turatia e de 2500 rot/min astfel ca nu mai e necesara cutie de viteze, (reductor). De mentionat ca la o elice cu un diametru de 2-2,5m, aceasta turatie e limita de sus astfel incat la varful palelor sa nu se ajunga la viteze supersonice. Motorul era trifazic si sistemul continea si un convertor extrem de mic si de usor. Era brushless. Randamentul motorului era de 95%.

Mai tirziu motorul a echipat chiar un avion, Extra 330LE, si chiar a zburat, batand cateva recorduri, viteza 340km/h, urcare in 4 min si 22 secunde la 3000m.

O alta varianta a fost Magnus eFusion, cu un motor mai micut. Acesta s-a prabusit pe langa Budapesta.

Personal m-am jucat cu gandul sa intru in echipa Siemens de avioane electrice, nu stiu daca m-ar fi luat, dar deja eram aproape de pensie, ar fi trebuit sa ma mut in sudul Ge si, mai ales, nu am avut incredere in avioane electrice.

Si despre Extra putem vorbi un pic. Avioane exceptionale, sunt cateva si in Romania, si draguta de Andreea Banesaru zboara pe un asemenea avion. Si cu aceasta firma am avut contact, ma batea gandu sa merg la ei, nu sunt departe de mine. Un fost coleg se angajase acolo si mi-a spus ca au nevoie de oameni. L-am cunoscut pe patronul firmei, Walter Extra, un tip extraordinar, nu numai un f bun ing, ci si un pilot extraordinar. Dar nu a fost sa fie!

Revenind la avioane electrice, totul parea un mare succes, se parea ca va avea un mare viitor, chiar se incheiase un contract de colaborare cu Airbus, mai tarziu chiar cu Rolls Royce, ca sa aflu, spre surprinderea mea, ca la doar cativa ani, s-a dizolvat colaborarea si Siemens a vandut totul RR!

De ce oare? Voi incerca in episodul viitor sa vorbesc despre asta. Poate si pt ca un avion electric are nevoie si de acumulatoare, nu asa?






joi, 12 noiembrie 2026

Cultura, azi Mithridates

 

Societatea ii respecta enorm pe oamenii culti. Oamenii culti spun ca pt a deveni cult trebuie sa citesti. Si nu orice, mai ales carti groase legate in piele. Uneori merge si „De ce iubim femeile“, Cartarescu, ramane Cartarescu. Desi Schopenhauer, pe care-l consider mai filozof chiar decat pe Liiceanu, a spus ca: a citi e ca si cum ai gandi cu capul altuia, nu cu al tau.

Desigur exista culti in literatura, in tehnica, in medicina in te miri ce alte domenii. Cel mai ciudat mi se par istoricii. Uneori mi se pare ca nu prea e buna istoria, mai mult dezbina. Ion se duce la vecinul lui Gyoras si-i trage cativa pumni. Ce-ai ma, zise Gyoras, suntem prieteni si vecini de o viata ce-ti veni acum? Pai voi l-ati omorat pe Mihai Viteazu, spuse Ion. Bha, asta fu acum 400 de ani! Da, dar eu de abia acum am aflat.

Istoricii astia nu sunt drepti, de unii vorbesc de te naucesc si pe altii de abia ii baga in seama, desi majoritatea au fost cam la fel de criminali. Cel mai mult ii cultiva pe aia victoriosii, de parca ar fi fost la fotbal, pe Hanibal, Alexandru cel Mare, Gingis Han, Traian, Napoleon si inca destui.

Dar si aici fac diferente, au existat inca destui de care abia se vorbeste. De ex. de Mithridates VI. Ca si asta a fost f tare. A reusit intr-o singura zi sa omoare zeci de mii de romani si latini, la Vesper Éphesos. S-a luptat si cu ma-sa si cu fra-su. Era extrem de cult, cica vorbea 22 de limbi. Da a fost si om de stiinta. A pus la treaba toti oamenii de stiinta, medicii, vracii, parca a fost Lenuta cu polimerii, sa-i compuna un medicament impotriva otravii, deoarece ii era frica de otravire si pana la urma nu a scapat.  Medicamentul s-a numit Mithridatikum si era compus din multe plante si otravuri. E considerat stramosul vaccinului, deoarece continea chiar otrava in cantitati mici. Medicamentul a supravietuit si azi sub denumirea de Theriak. Se gaseste si in Romania sub diferite denumiri. Este f cautat, chiar mai mult decat viagra, de barbati mai in varsta, bogati, insurati cu bunaciuni.

Dar Mithridates a fost cantat de un poet englez, Alfred Edward Housman.

There was a king reigned in the East:

There, when kings will sit to feast,
They get their fill before they think
With poisoned meat and poisoned drink.
He gathered all that springs to birth
From the many-venomed earth;
First a little, thence to more,
He sampled all her killing store;
And easy, smiling, seasoned sound,
Sate the king when healths went round.
They put arsenic in his meat
And stared aghast to watch him eat;
They poured strychnine in his cup
And shook to see him drink it up:
They shook, they stared as white's their shirt:
Them it was their poison hurt.
–I tell the tale that I heard told.

Mithridates, he died old.

Tradus cu google:

Un rege a domnit în Răsărit:

Acolo, când regii se așază la ospăț,

Se satură, fără să bănuiască,

Cu bucate și băuturi otrăvite.

El a adunat tot ce răsare

Din pământul plin de veninuri;

Întâi puțin, apoi tot mai mult,

A gustat din tot arsenalul său ucigaș;

Și, relaxat, zâmbitor și plin de vigoare,

Regele stătea la masă, în timp ce se închinau pahare.

I-au pus arsenic în mâncare

Și priveau îngroziți cum mănâncă;

I-au turnat stricnină în cupă

Și tremurau văzându-l cum o bea:

Tremurau, priveau cu fețele albe ca cămașa:

Căci pe ei îi rănea propria otravă.

– Spun povestea așa cum am auzit-o.

Mitridate a murit bătrân.

 

Uite domne ce bine e sa fii cult!




marți, 10 noiembrie 2026

Learjet 6

 

Gata, hai ca am ajuns la ultimul episod, puteti sa rasuflati usurati cei care au ajuns pana aici.

Voi incepe acum cu speculatiile, cu scenariile pe care mi le imaginez si care mi se par cele mai plauzibile. Cu unele nici eu nu sunt de acord.

1.      Scenariu 1. Probabilitate 60%.

Avionul a incercat sa urce ca sa scape de turbulente. Pilotul a tras de mansa si a bagat motor pt a urca. In acel moment profundorul stang s-a desprins si a provocat intrarea in picaj. Vazand ca avionul pica pilotul a redus motoarele. Acestea insa au nevoie de cateva secunde pana raspund la comanda, deci a intrat in picaj cu motoare la maxim.

De ce s-a rupt profundorul? Aici se poate specula la nesfirsit. O cauza ar putea fi cea din youtubul trimis de domnul Octavian Thor Pleter, https://youtu.be/tBUIzgVtwVU?si=SDqwCM1_GPL5Wkg- Se pare ca acelasi avion ar fi intrat in mai 2026, intr-o turbulenta severa, dar a reusit sa aterizeze fara probleme. Este f probabil ca in acele turbulente structura sa fi suferit. In mod normal ar fi trebuit verificata si eventual reparata. De asemenea am ramas cu ochii ca melcul cand am auzit de eventualitatea ca profundoarele sa fie actionate separat. Desigur exista un dispozitiv de a le cupla, dar daca acesta nu a functionat?

Avand in vedere ca la bord se aflau industriasi, nu as exclude scenariul unui sabotaj, mai ales ca aceste avioane nu sunt f pazite si f verificate. Nici scenariul unei imbatriniri, coroziuni a sarnierei, si mai ales a structurii hornului nu e de lepadat.

2.      Scenariul 2. Grava greseala de pilotaj. Probabilitate 30%.

Learjet nu e un avion usor de pilotat, mai ales la mare viteza si inaltime. E nascut de fapt din militari si, cum am povestit in amanunt, exista probleme de stabilitate, aerodinamica etc. Chiar daca pilotul avea experienta oricui i se poate intampla ca intr-un anumit moment sa nu ia decizia optima.

3.      Scenariul 3. Natura. Probabilitate 10%.

Da, cu natura nu te joci, gheata, rafalele, furtuna pot distruge un avion. Dar, acest avion era totusi un avion gandit, un avion care deja avea 22 de ani de zbor. La -47°C nu se produce givraj si mai sunt si sistemele anti. Nu cred ca asta a fost prima furtuna in care a intrat. Si daca urmarim intreaga flota vom observa ca nu s-au mai produs asemenea incidente, sa nu mai vorbim de catastrofe. Acest scenariu e cel mai greu de dovedit deoarece nu exista date certe privind conditiile meteo si nici nu cred ca se vor obtine.

4.      Scenariu 4. O combinatie din toate cele. Probabilitate 40%

De cele mai multe ori necazurile nu vin singure, se aduna. Deci ar fi probabil ca pe fondul unei mici slabiri a structurii, a unor mici ezitari ale pilotului, a unor conditii meteo mai grele sa se ajunga la aceasta catastrofa.

 

Dumnezeu sa-i ierte!

Learjet (5)

 

Confucius a spus ca problema lumii este ca oamenii inteligenti sunt plini de indoieli.

Eu sunt plin de indoieli privind informatiile descoperite pe:

https://hangar45.net/hangar-45-forum/topic/l45-1001-ata-27-30-elevators

The elevator disconnect system works like this: A forward elevator disconnect assembly provides a means to mechanically isolate the left side control column from the right side control column. This assembly contains a clutch which is operated by a red control handle on the left side of the forward pedestal. The handle is labeled “Elev Disc”. When desired, pulling the red handle and locking it in place operates the disconnect assembly installed on the torque (crossover) tube. The result is two completely isolated control column systems, each with a torque tube, linkage, quadrant, and control cable circuit.

After pulling the red disconnect handle, the crew can determine which elevator remains functional and can use that side to retain pitch control.

Am bagat in original ca nu cumva sa fi aparut greseli de traducere.

Nu inteleg de ce ar fi necesar ca pilotii sa selecteze un anumit profundor?! Daca ar fi asa, se deschid noi intrebari privind smulgerea doar al unui profundor. Sper sa vina cineva mai istet si sa explice!

Dar sa vedem cum arata un asemenea profundor. Daca ne uitam bine este copiat de la IAR 99, glumesc desigur. Exact aceeasi constructie, exact acelasi „horn“. Acestea se umplu cu plumb, la 99 am bagat alice de Pb cimentate intr-o rasina epoxidica din doua componente. Acesta serveste echilibrarii statice a profundorului, adica centrul de greutate trebuie sa se afle pe axa de rotatie, astfel incat sa nu se balangane atunci cand apar forte de sarcina. Constructia e f fina. La 99 era un invelis de 0,6 mm, de dural, care era lipit pe honeycomb. Sarnierele erau niste surubele de diametru 6mm, sau 8 mm, extrem de plapande, dar suficiente. La Learjet s-au rupt chiar aceste sarniere, vezi poza.

 

Ciudat e ca „hornul“ s-a desprins, vezi detaliul. Nu stiu daca a fost gasit altundeva, dar si acest lucru ar fi un detaliu care ar merita cercetat indeaproape! Acesta ar putea fi un indiciu extrem de important. De ce s-a desprins? A fost gasit? De regula structura inconjuratoare hornului e ceva mai stabila. S-a desprins in timpul caderii, sau a fost chiar cauza dezechilibrarii profundorului si ruperea lui? Mi se pare f putin probabil ca acesta sa givreze

 

Din nefericire s-au mai intamplat asemenea accidente. Chiar si la IAR 93 DC s-a rupt stabilizatorul si a fost gasit la citiva km de locul prabusirii. Din fericire pilotii, unul dintre ei a fost Stanica, erau prieteni cu Martin Backer si s-au salvat. Cauza a fost declarata flutter, eu nu sunt convins. Oricum zona a fost ranforsata si s-a schimbat actuatorul, de la BU 51 s-a trecut la Dowty.  Dar ma rog, avionul suferea de bolile copilarei si te astepti la asa ceva. La un Learjet care zboara de multi ani si e construit in mii de exemplare, asa ceva e de negandit.

Dar s-a intamplat si la case mari. De ex. American-Airlines-Flug 587 in 2001, Airbus. Erau turbulente, fir-ar mama lor a dracu, si un pilot f nervos a inceput sa impinga cu putere si repetat in palonier, acele pedale care misca directia. Dupa un timp cel mai destept a cedat, adica directia, si avionul s-a prabusit cu multi morti. Ancheta e zis ca pilotul ar fi de vina, ca a busit palonierul. Personal cred ca a fost greseala de proiectare. Nu e posibil ca sistemul hirdaulic sa fie mai puternic decat rezistenta directiei, ca asta a fost cauza adevarata. Mai ales ca-n regulamentul de calcul si incercari e explicit considerat cazul de bracaj brusc de comanda. Airbus a modificat programarea verinului hidraulic, astfel incat sa limiteze forta dezvoltata in functie de viteza avionului si inaltime. Tot la Airbus s-a mai desprins directia altadata, avionul reusind sa aterizeze. Cauza a fost coroziune in interiorul structurii fagure unde s-a umplut de apa. Apropos, cum spuneam, si 99 are cam aceeasi constructie, sper ca se verifica din cand in cand daca a intrat apa in structura. Noi ne-am caznit s-o etansem cat se poate, dar dupa 30 de ani si pastele de etansare imbatranesc.

Haideti ca mai avem putin, data viitoare voi trage ceva concluzii, sper ca ati fost atenti ca voi trece la examinare. Sper ca nu a intrat frica in voi si nu veti mai zbura. Avionul ramane cel mai sigur mijloc de transport!








luni, 9 noiembrie 2026

Learjet (4)

 Vad ca ati obosit, la primele articole erau peste 40000 de vizualizari, e adevarat era si cu fetite, acum de abia s-au strans vreo 2000. Apropos, nu prea ma intereseaza clickurile, nu sunt bransat la nici un sistem de plata. Haideti ca mai e putin, doar patru, cinci articole.

Ramasesem la Mach Tuck, un fenomen prezentat de unii precum cancer in stare terminala. Ce e asta de fapt. Aerodinamica e de doua feluri, cea mai usoara la viteze mici, ii zicem in incompresibil si cea grea in compresibil, la viteze mari. Ei bine la viteze mari, chiar subsonice poate aparea fenomenul de cadere a caramizilor din zidul sonic. Desi avionul zboara la viteze subsonice, totusi pe anumite zone curentul de aer e accelerat si se ajunge la supersonic. Si sa nu uitam ca la mare inaltime viteza sunetului, care depinde doar de temperatura, scade semnificativ. Apar anumite vibratii, dar se mai intimpla un lucru, focarul, (centrul de presiuni) se muta brusc in spate. Daca la zbor linistit la profile din seria 23xxx, focarul ramane linistit la 25% din coarda, in regim apropiat de supersonic ajunge chiar la 40%. Aceasta miscare brusca strica echilibrul avionului, cu tendinta de a intra in picaj, Vezi poza, sagetiile rosii reprezinta fortele in regim linistit, iar cele albastre mutarile care au loc. Proiectantul stie acest lucru si ia urmatoarele masuri. In primul rand foloseste profile adecvate. Learjet are 64A009, un profil simetric folosit si la IAR 93 si 99. Grosimea relativa a acestui profil e extrem de mica pt un avion din aceasta categorie, de numai 9% din coarda. IAR 99 are o grosime relativa la incastrare de 14%, ca sa fie spatiu pt roata. Grosimea relativa e intotdeauna prilej de scandal intre aerodinamician, stressman, si chiar si mecanic. Mecanicu injura ca aripa e prea ingusta si el nu e ginecolog. La asta se adauga pozitia ampenajului orizontal. La Learjet e in T, pozitie nu prea avantajoasa. Uneri e chiar periculoasa, deoarece la incidente mari poate intra in umbra aripii si sa apara fenomenul de inversare de comenzi. Asa s-a intimplat la prototipul BAC 1-11.
Pt a contracara acest fenomen la Learjet este si stabilizatorul, partea fixa a ampenajului orizontal, mobil. Prin rotirea acestuia se produce o forta suplimentara care ajuta la refacerea echilibrului. E cunoscut acest principiu de la Boeing 737 MAX, unde s-a vorbit mult de rotile aflate la genunchiul pilotilor. Cu deosebirea ca la Learjet nu exista nici un sistem electronic automat, totul fiind actionat de pilot. De altfel avionul e cinstit si sincer, nu are Fly by wire, are stabilitate naturala.
Iar m-am intins, dar mai am niste vorbe referitor la sistemul de comanda. (vezi poza).
O particularitate a sistemului e că există cabluri de comandă separate pentru profundor: unele între pilot și suprafața profundorului din stânga, iar altele între copilot și suprafața profundorului din dreapta. Aceste cabluri de comandă sunt separate fizic pe porțiunea în care traversează zona de risc de fragmente desprinse din rotor, situată în apropierea motoarelor. În cazul în care o avarie catastrofală a unui motor ar deteriora un set de cabluri de comandă, este puțin probabil ca și celălalt set să fie afectat. Setul care rămâne funcțional poate fi utilizat pentru a menține controlul tangajului.
In ce masura aceste aspecte au influentat catastrofa nu stim inca, dar e bine totusi sa le precizam.
Atentie, urmeaza alte episoade extrem de interesante, luati seminte si tutun.




duminică, 8 noiembrie 2026

Learjet (3)

 

Azi, fiind ziua celor mai buni sfinti, Mihail si Gabril, vom analiza ceva f greu.

Learjet a fost construit si certificat dupa FAR 25. Conform acestui regulament factorul de sarcina minima (numarul G) la care trebuie sa reziste e 2,5 si -1. In acest sens vezi diagrama de manevra. Aceasta e un grafic care are pe abscisa viteza, viteza maxima fiind M 0,81, iar cea de croaziera de aprox 0,76, iar pe ordonata numarul G. Dar asta ne-ar ajuta doar daca avionul ar fi avut celebra cutie neagra, care de fapt e portocalie, care ne-ar arata ce sarcina efectiva a avut de suportat avionul, dar se pare ca nu are asa ceva. La fel de importanta e si diagrama de rafala, in care sunt reprezentate, prin linii inclinate, vitezele rafalelor. Desigur povestea depinde si de inaltime. Se pare ca la inaltimea de cca 10000 viteza de rafala admisibila ar fi de 37km/h. Nu se stie precis care a fost viteza reala in momentul in care au aparut problemele. Copilotul a raportat turbulente moderate, deci nu ar fi putut fi prea mare. Poate ca ar fi bine sa se interogheze si alte avioane care au operat in zona in perioada respectiva. Instalatiile meteo de la sol au raportat rafale cu viteze de 16-24 km/h, pana la 55km/h. Internetul e plin insa de afirmatii catastrofale care vorbesc de curenti verticali cu viteze de 250km/h.

O alta necunoscuta a ramas viteza verticala de impact cu solul. Se vorbeste de 450km/h, viteza care ar corespunde caderii libere. Cunoasterea exacta a acestor date ar ajuta poate la clarificarea traiectoriei de picaj.

O concluzie partiala ar fi ca aceasta analiza e un drum infundat atata timp cat nu stim cu oarecare exactitate care au fost conditiile.

Exista insa si alte particularitati ale avionului si anume asa numitul Coffin Corner. Este un fenomen la care diferenta dintre viteza minima a avionului (stall) si cea maxima devine extrem de mica. In acest caz pilotii trebuie sa cocordoneze f exact viteza, o incetinire ar duce la pierderea scurgerii (stall) iar o accelerare ar depasi vizeta maxima cu consedinte periculoase. Pericolul e mai mare la inaltime mare si greutate mare deoarece densitatea mica a aerului mareste considerabil viteza de stall. Se spune ca zona critica a avionului Learjet ar fi pe la inaltimea de 45000-51000 fuss (13700-15500m), deci ceva mai sus decat se afla avionul nostru. In plus, avionul zburase deja de vreo doua ore si deci greutatea avionului se micsorase ceva. Desigur putem vorbi si de fenomenul (Mach Tuck), fenomen prezentat in anumite articole ca o adevarata tumoare canceroasa, fiind de fapt o un fonomen arhicunoscut pe care-l invata studentii in anul 4 la aerodinamica. Cred ca nici acest aspect nu e relevant pt prabusirea avionului.

Dar, azi e duminica, nevasta deja ma cearta ca nu las computerul, asa ca vom vorbi miine de asta si de multe altele.