Cu ceva timp in urma am scris ceva f interesant despre F 35 si IAR 99. Am spus atunci ca F 35 nu are dubla comanda si am facut niste propuneri deosebit de inteligente in scopul adaptarii IAR 99 scolarizarii F 35. Am fost mirat ca au fost f multe vizite din USA. Si acum iata rezultatul, americanii, vorbim mai ales de Marine, inlocuiesc avioanele de scoala. E vorba de 216 avioane.
Problema marinarilor
aviatori e aterizarea pe portavioane. Aceasta aterizare difera de cea pe piste
normale. La aterizarile normale cu putin inainte de a pune rotile pe pista,
pilotul trage un pic de mansa, ridica un pic botul, fileaza, “flared”, pe
englezeste, pt a micsora ceva viteza verticala de aterizare. La portavioane se
apunteaza cu un unghi de incidenta constant de aprox 3,25° si pt a nimeri
cirligul de acrosare in cablu, si e de fapt o prabusire controlata cu o viteza
verticala de 4,3m/s, care ar corespune unei caderi libere de la aproximativ 1
m.
Aceasta “prabusire”
solicita extrem trenul de aterizare si structura inconjuratoare, fapt care duce
la necesitatea intaririi acestora cu consecintele de rigoare privind costurile,
greutate suplimentare, scurtarea vietii avionului si complicarea intretinerii.
Americanii folosesc de
peste 60 de ani avionul T-46 Goshawk, care nu e de fapt decit dragutul de
englez Hawk, ceva intarit. Tare mi-a placut acest avion, pe timpul cind
proiectam la IAR 99 prinsesem niste poze ale acestuia pe care le invatasem pe
de rost, incercind chiar cu lupa sa masor pasul niturilor.
Dar iata ca marinarii americani vor sa ieftineasca pregatirea pilotilor si vor sa renunte, cel putin la scolarizare, la aceste aterizari bruste si sa foloseasca procedura apuntarii doar pina in apropierea solului, ca mai apoi sa se ridice din nou. In plus isi fac mari sperante ca noile simulatoare ii va instrui mai eficient pe pilotii
in devenire.
Aceasta noua filozofie
deschide noi perspective noilor avioane de scoala care ar urma sa intre in
dotarea USA Marine.
Au apărut patru
competitori principali. Avionul T-7A Red Hawk de la Boeing a provenit de la
acest avion, câștigând contractul EMD de 9,2 dolari al Forțelor Aeriene ale SUA
pentru competiția de antrenament T-X în 2018. Acest program a înregistrat
întârzieri și probleme de dezvoltare, deși Boeing a început să livreze aeronave
către serviciu.
Lockheed și Korea
Aerospace Industries au intrat cu TF-50N, în timp ce Beechcraft și Leonardo
oferă M-346N.
Într-o mișcare
surpriză în august 2025, Sierra Nevada Co. a apărut ca cel mai recent
participant, dezvăluind antrenamentul său Freedom. Uups, astia sunt turci! Compania
spune că, fiind un design complet, Freedom este capabil de aterizări
reprezentative pentru portavioane. Compania Sierra Nevada încă laudă această
capacitate după lansarea cererii de ofertă din martie. În februarie, compania a
anunțat parteneriatul său cu General Atomics Aeronautical Systems Inc. și
Northrop Grumman pentru această ofertă.
Si mai secret e
intrarea in competitie a lui IAR 99, se spune ca de aceea I.Av. Craiova nu
livreaza cele 10 avioane intrate in modernizare pt ca se asteapta sa fie
cumparate de americani. Dar se cauta un specialist in Control de Calitate, unul
care sa stie QMS, GQAR, Specialist in ISO 9001, EN/AS 9100 și AQAP, cu
cunostinte privind RMAR 21G / RMAR 145 si care sa aiba un salariu intre 9.852 -
11.217 lei net/lună.
Marina se așteaptă să
înceapă producția UJTS în 2032, ritmul urmând să crească la 12 pe an în 2033,
20 în 2034 și 25 în următorii șase ani. NAS Meridian din Mississippi și NAS
Kingsville din Texas sunt așteptate să primească fiecare 95 de unități, în timp
ce 26 sunt alocate NAS Pensacola din Florida.
Data viitoare, daca am
chef, voi incerca sa compar diferitele avioane. Ramineti e fir.


