Gradina

 In anumite imprejurari se spune ca mergi la un loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Nu se spune niciodata sa mergi intr-un apartament cu cinci camere decomandate si trei bai, pt ca, nu asa, se sugereaza ca intr-o gradina e adevarata fericire. Deci fericiti posesorii de gradina, printre care ma numar si eu.

Mai mult, m-a amuzat reclama unei firme de inmormintari, „Mein Mann ist jetzt ein Baum“, Bestattung im eigenen Garten, Sotul meu e acum un copac. Este vorba de inmormintarea in propria gradina.

În a dragostei grădină

Flori frumoase multe cresc

Ele cresc frumos și bine

Dacă corect se-ngrijesc.

Felul gradinii poate arata caracterul unui om. Ca fost cercetator tind sa fac clasificari si liste. Iata citeva categorii de gradina:

1. Categoria parvenitului, care si-a tras vila si nu trebuie sa-i lipseasca gradina. Gradina e formata in special de un gratar si gazon. Gazonul reprezinta practic punctul central, punctul forte. Trebuie sa fie tuns la milimetru, green grass of home. Se folosesc toate metodele posibile, incepind cu tone de chimicale si continuind cu tunsul saptaminal, de regula simbata dimineata. In aceasta zi e o adevarata intrecere intre vecini, se folosesc cele mai puternice masini, care fac un zgomot infernal ca zici ca esti la formula unu. Cei mai barbati au mici tractorase, precum si coase mecanice, sau chiar mici foarfece cu acumulator care aranjeaza perciunii. Masinile de taiat iarba sunt, pt cei cu vile, bohrmasinile celor de la bloc. Florile, copacii nu sunt doriti deoarece produc mizerie cu petalele si frunzele lor. Desigur nu trebuie sa existe nici un fir intre dale. Dalele sunt colorate. Si umbrelele.

2. A doua categorie e gradina decor. Si aici ordinea joaca un rol important. Fata de prima categorie aici se cultiva si flori, asezate cuminti intre liziere curatate de orice urma de buruieni si marginite de mici gardulete de piatra, sau mai rau, de plastic. Ici colo sunt si bibelouri cu pitici, gainuse, sau chiar fintini luminate. Nici gardurile vii nu trebuie sa lipseasca. F. frumoase sunt si sculpturile de ghips, cu fete goale cu cana-ntre tite, sau baietasi care fac pipi.

Dar mai vorbim si miine.

Padure

 Rather than love, than money, than fame, give me truth.

Henry David Thoreau

 

Din ciclul Ion Creanga, continui cu intrebarea “ce vrei sa te faci cind vei fi mare?”

In frageda copilarie eram convins ca voi deveni inginer. Desi aveam doua miini stingi, pe care le-am pastrat, mesteream tot felul de chestii, mai ales pt ca eram tare lenes. Visul meu era sa gasesc un sistem automat de scos apa din put, operatie care era pt mine extrem de grea.

Mai tirziu, am pus niste butasi de vie in curte, care s-au prins extraordinar si care s-au dezvoltat minunat, oferind familiei si peste o suta de litri de vin, anual. Si aproape nimeni din familie nu ducea paharul la ureche. Am facut o pasiune nebuna pt natura, padurar era visul meu.

Si nu in ultimul rind m-a influentat o carte, cartea noastra, a hipiotilor, cum ma consideram.

I went to the woods because I wished to live deliberately, to front only the essential facts of life, and see if I could not learn what it had to teach, and not, when I came to die, discover that I had not lived. Henry David Thoreau

(pt cei mai tineri. Thoreau, 1817 –1862, a scris o carte, Walden, unde idealiza viata in natura, dar si critica masiv societatea. A fost un fel de biblie a curentului Hippy)

Dupa citeva vizite pe la tara, mi-am amintit de versurile lui Topirceanu,

Mie daţi-mi altceva!
Daţi-mi, daţi-mi stradă-ngustă
Unde gustă
Omul viaţa mai din plin
Cu trăsuri, femei cochete
Şi cu fete
Încălţate cel puţin!

Asa ca m-am intors la inginerie. Mi-a si placut si mi s-a parut si destul de usor. Luam carti tehnice groase si le citeam in troleibuzul care ma ducea de la Politehica in Berceni. Speram sa impresionez incaltatele. Dar de unde, unu batrin, cam cum sunt eu acum, m-a injurat si scuipat pt ca aveam parul mare.

Crapam de mindrie, ing de aviatie, cine mai e ca mine! Dupa putin timp mi-am dat insa seama ca si-n acest domeniu exista si prostie si ticalosie, dar totusi era frumos. Chiar vroiam sa devin pilot, am incercat sa ma inscriu la scoala de piloti profesionisti, dar nu m-au primit deoarece eram deja ing. Ce frumos mi-ar fi stat in uniforma, desi poate ar fi trebuit sa ma tund :). Mai tirziu, cind am schimbat bransa, am observat ca mai peste tot, nu numai in aviatie, sunt probleme grele de rezolvat si oameni isteti care le dau de cap.

Uitasem de natura, agricultura, pina am ajuns in Ge si am observat ca mincarea e frumoasa, dar nu are gust. Mi-am zis ca e urmarea stressului. Dar nu...

Va urma.

Stadion

 

Pe masura ce imbatrinesc amintirile din copilarie, tinerete, ma viziteaza tot mai des si mai intensiv. Cred ca incep sa dau in mintea copiilor, poate nu cea mai grea boala a batrinetii.

Una dintre cele mai triste imagini e un teren de fotbal gol. La fel de trist ar fi si o sala de concerte goala, sau un loc de joaca pt copii neocupat.

Cind vad insa terenul din poza de mai jos, teren aflat la maxim 40 de metri de gradina mea, nu-mi pot potoli nostalgiile dupa terenurile din copilarie. Nu numai ca erau pline de gropi, de pietre, denivelate, vara numai praf, toamna noroioase, dar erau si extrem de putine. Portile erau doua pietre, ma minunez si astazi cit de bine se aprecia precizia sutului la poarta. F des se tragea in bara, desi aceasta era extrem de imaginara. Nici parintii, nici vecinii nu prea le apreciau, iar bati mingea pe maidan, cu toti derbedeii? Tare mindru eram insa cind intram si eu in echipa, tremuram cind se faceau alegerile, ii numaram pe participanti, daca eram fara sot, aveam sanse mici. De altfel eram f talentat, dar atit de pricajit ca cel mai puternic sut al meu de abia zbura la max 7 metri. Cind ma bagau, ma bagau ca mai incurc si eu, cum ziceau cei mai mari, si intr-adevar, eram f greu de driblat si f bun la interceptie.

Cind n-ajungeam la maidan jucam pe strada, cindva a fost chiar pavata cu pietre de riu. Mingea sarea atit de necontrolat ca trebuia sa ai reflexe perfecte s-o prinzi. E adevarat ca mai tirziu am ajuns bun, chiar bunicel, am fost chiar si capitan de echipa.

Ma uitam la acest stadion gol, gol-golut si eu eram singur-singurel, dar nu gol. Ma atrageau atit de tare, culorile, soarele, ca nu m-am putut abtine si am facut citeva tururi de pista. Poate exagerez un pic, nu au fost citeva, au fost doar doua, dar si astea sunt citeva. Si le-am facut intr-un timp de ca. 5 minute, pt 800 de metri ar insemna o viteza de 16 kmh(!?). Cred ca am gresit undeva, nu poate fi asa de mult. Si cind te gindesti ca recordul mondial la FEMEI e de 1:53,28. Daca ma alearga una ca asta am patit-o.

P:S In Germania exista f multe baze sportive f bine ingrijite. Dar la ce le foloseste? Atit echipa d efotbal masculina cit si chiar feminina va ajunge sa se intreaca cu Romania. Nici la altele nu mai e prea buna.

 

Porno

 

Eu am TV si in dormitor. Stiu ca nu se recomanda, dar asta e. Telecomanda o tine doamna. Cind se culca mneaei, imi pun castile si ma uit la ce-mi place mie. In general la documentare tehnice, cu avioane, masini. Le-am cam terminat pe toate, unele sunt chiar inregistrate. Extraordinar de mult mi-a placut Wheeler Dealers, un serial englezesc din care am invatat enorm despre masini si reparatia lor.

Dar cum s-au terminat, intr-o seara ma uitam la ceva cu constructia unui pod. Deodata vine o reclama si o tipa frumusica imi zice ca ma vrea. Nu am mai auzit de f mult timp o muiere care sa-mi spuna ca ma vrea. Mai apoi vine alta, f distinsa, si-mi povesteste ca exista milioane de femei care isi doresc sex si ca multi barbati se autosatisfac, in loc sa se duca la acele biete femei. Am cam pierdut firul constructiei podului.

Cu citeva luni in urma am primit un e-mail, in care mi se spunea ca trebuie sa platesc citeva mii de bitcoins, ca altfel ma dau in vileag ca ma uit la filme porno si ma autosatisfac, ei avind dovezi filmate. Am trimis e-mailul la politie. De altfel asa procedez cu tot ce mi se pare dubios. A doua zi ma suna cineva de la politie, imi multumeste pt informatie si ma intreaba daca e adevarat ce se spune in e-mail. Ii explic ca nu e important daca e, sau nu, adevarat, important e ca cineva vrea sa ma santajeze, ca asta e ilegal si ca-mi doresc sa fiu protejat de politie. Ce fac eu in fata computerului e treaba mea. Insista sa-i marturisesc. Ii explic ca desi nu sunt expert in IT, totusi nu-mi imaginez cum ar putea cineva sa ma filmeze atita timp cit eu nu am camera instalata in batrinul meu computer. Spre surprinderea mea imi da dreptate. Il intreb ce sanse sunt sa-i prinda pe excroci. Zice ca absolut nici una.

Dar cum e cu ofensiva guvernului german privind digitalizarea si inteligenta artificiala daca nu sunt in stare sa gaseasca autorul unui e-mail vadit criminal. Incepe sa rida si sa-mi spuna ca la ei in sectie nu e absolut nimeni care se pricepe la asa ceva, si ca va lua in considerare reclamatia mea la statistica privind criminalitate cyber.

Politistul prietenul si aparatorul meu!

Baldeneysee

 

Mi se pare tare trist sa stau simbata acasa. Pe vremuri simbata noaptea era intotdeauna destinata petrecerelor. Vorba aia, Hai sa ne-ntilnim simbata seara, intr-o circiumioara la sosea.

Am aflat ca pe 19.08 e o mare sarbatoare la noi in oras. Am fost cam nesigur, daca sa participam, sau nu. Fantasticii specialisti meteorologi nemti anuntau furtuna, sau ploaie, sau soare.

Sarbatoarea a fost la Baldeneysee, un fel de Herastrau al orasului nostru. Se implineau 90 de ani de la constructie. Un lac format prin indiguirea Ruhrului in 1933, chiar cu o mica hidrocentrala, care produce 26,7 milioane Kwh pe an. E chiar la poalele vilei Hügel, vila lui Krupp.

Circumferinta lacului e de 14 km, destul de des facem o cursa cu bicicletele in jurul lacului. Sunt destul de putine circiumi, cel putin daca ar fi sa comparam cu Herastrau, care are o circumferinta de doar 7,5 km si unde sunt, cred eu, de vreo zece ori mai multe. Exista si un lift pt pesti.

Simbata a fost o sarbatoare pe cinste. Desigur am parcat f departe, la ca. 5000 de pasi distanta fata de locul faptei. Au fost peste 75000 de participanti. O atmosfera extrem de placuta, fara scandaluri, fara bombarzi, fara betivi si ... nu am vazut chiar nici un politist.

Lipsa circiumilor a dus la cozi imense la chioscurile de bere, vezi poza, desi multi erau pregatiti si venisera cu carucioare cu bere la gheata. Am fi vrut sa mergem pe un vapor, costa 89 de euroi de persoana, dar erau toate ocupate.

Artificiile, in ritmul muzicii, au fost dementiale, mi-au placut chiar si mie. M-a mirat enorm ca au fost aprobate, mai ales ca fusesera cu citeva zile inainte altele, de ex. Rinul in flacari, lucru deosebit in timpul dictaturii verzi.

A inceput sa ma uimeasca normalitatea!

Bataie

 

Eu sunt un pacifist fanatic, mai ales cind e vorba de conflicte fizice. Nici macar sotia nu mi-am batut-o niciodata, cum ar face orice gospodar serios, chiar nici baiatul nu a primit nici macar o palma de la mine. Doar nepotica a luat odata o palma la fund, voi povesti altadata in ce imprejurare.

Doar in copilarie l-am batut pe unu Titi, care era mai mare cu doi ani si un cap decit mine, eu fiind extrem de jigarit. L-am batut de frica, deoarece a venit la mine si eu m-am inaltat si i-am dat cu capu-n gura de i-a dat borsu. A venit cu ma-sa la noi si m-a batut mama ca sunt bataus.

Un bun prieten, violonist de clasa, concert maistru la o mare orchestra germana a mers in Ro, la Sinaia, sa dea un concert. S-a cazat si a parcat regulamentar la un hotel mare din Sinaia. Ca orice artist e si cam aiurit, eu cred ca nu a dat ceasul pe ora Romaniei, dar s-a trezit ca trebuie sa plece urgent. Masina insa ii era blocata de alta, in care se afla o botoxata. A rugat-o sa miste un pic masina ca are urgenta. Botoxata a zis ca nu poate ca asteapta sa vina iubi. Prietenul s-a interesat in holul hotelului sa-l gaseasca pe iubi, fara succes. Era gata sa piarda concertul cind a aparut iubi. Prietenul l-a rugat sa se grabeasca, dar iubi s-a simtit jignit si s-a repezit sa-l bata pe violonist. Violonistul e si mai pasnic decit mine, nu a batut in viata lui nici covoarele, mai ales ca avea si vioara cu e la care tine ca la ochii din cap. A avut noroc ca era insotit de niste colege de orchestra care au facut zid in fata lui.

Nu se stie cum si cine, probabil cineva din personalul hotelului, a anuntat totusi politia, astfel ca dupa concert prietenul a trebuit sa dea o declaratie la politie. Iubi si botoxata erau acolo, se pare ca mai aveau si alte probleme, dar erau mielusei si-si cereau scuze in genunchi. Violonistul, baiat bun, nu a facut reclamatie.

Mi-am amintit de astea cind am vazut filmul cu bataia pe care au primit-o niste romani adevarati la Costinesti, de la politie. Tare mult m-am bucurat. Chiar as fi gata sa contribui la un cadou pt politistul acela inalt. Stie cineva adresa politistului, sau adresa sediului politiei in care e angajat?

Vrem o tara ca afara!

 

Germania e o tara binecuvintata, mai ales pt calitatea politicienilor sai. S-o luam de exemplu pe frumoasa noastra Annalena Bärbock. Multumita succeselor obtinute la alegerile din 2021, la care a candidat ca cancelara si a obtinut maretul rezultat de 14%, a fost aleasa ministra de externe in aplauzele intregului popor, care nu-si imagina sa aiba asa un noroc.

Nici n-a venit bine si a promis o politica de externe feminina, chiar m-am bucurat f mult, ma gindeam ce frumos va fi la toate intilniriile ONU, cu Lavrov, europene, vor fi multe gagici misto, imbracate sumar cu dansuri specifice, mai din buric, mai cu coarda, mai cu floricele. A reusit sa-i certe pe chinezi, pe rusi si chiar pe barba-su. Doamna chiar i-a spus in fata lui Putin, cind ea era la München, si Putin la Moscova, ca trebuie sa-si schimbe politica cu 360 de grade.

Mai apoi a promis ca ea nu se va da cu avioane personale, deoarece acestea emit codoi si va merge, f rar desigur, cu avioane de linie. Odata a mers chiar cu trenul.

Dar s-a vazut ca avioanele de linie sunt f scumpe, si inghesuite, mai ales pt coafeza si cosmeticiana pe care o cara cu ea peste tot si care costa ca. 500000 pe an, chiar mai mult decit o costa pe Udrea. Nici fotografii care o insoteau nu erau prea ieftini si mai ales trubadurii, care pe vremuri se numeau ziaristi, si care-i cinta-n versuri dibaciile.

Deci a zis sa foloseasca avioane ale guvernului, adica sa fie numai ea si cu echipa ei, ca doar asa salvam planeta. Si a salvat ea planeta prin lume, peste sapte mari si saispe tari, pina s-a gindit sa mearga si in insulele Fidschi, sa le salveze si pe alea. Ghnionul de nesansa fu ca avionul nu a vrut, asa ca a aterizat cumva fortat la Abu Dhabi. A vrut sa plece de acolo, dar flapsul nu s-a inchis, cica a fost un senzor defect. Asa ca dupa decolare avionul s-a invirtit ceva pt a arunca vreo 80 de tone de kerosina, pt a ajunge la greutatea permisa de aterizare. Marii specialisti nemti au reparat mintenas flapsul si a decolat din nou. De data asta acelasi flaps a ramas pe pozitie deschis, desi fusese chiar un zbor de incercare in care functionase corect. Asa ca din nou multe tururi de pista si din nou aruncate 80 de tone de kerosina. De mentionat ca aruncatul kerosinei in atmosfera nu e deloc daunatoare.  

Se pare ca se va intoarce acasa, lucru extrem de tragic, deoarece planeta va ramine nesalvata.

Lumea rea zice ca verzii au tot taiat din fondurile aviatiei pina a ajuns sa foloseasca senzori de la Trabant.

Vreti o tara ca afara?

La cumparaturi

 

Zilele trecute am mers la cumparaturi, deoarece Duminica aveam musafiri si vroiam sa trag un gratar. De obicei ma duc la rusi, stiu ca nu e corect politic, dar rusii au f multe produse romanesti, au si mici cu carne, chiar asa se numeste marca. Au si multe altele, malai, brinzeturi, conserve de fasole, sau chiar ciorba de burta in doza. Tuica nu au.

Dar eu vroiam sa iau doar niste carne de porc. La tejghea era o singura persoana, o chinezoaica, cred ca avea restaurant ca a cumparat tone de carne de toate felurile. Dar a mers relativ repede. Eu eram intr-o stare cam proasta, eram ingrijorat ca ma dureau cojonele, si nu stiam de unde. Aveam asa o stare de amorteala in ele, ma tot gindeam cum a aparut. Si cum stateam eu asa apare in fata mea o duoamna, ma rog, as putea sa-i zic si asa, care cintarea vreo doua sute de kg, cam cit tot galantarul. Si se apuca sa comande pe ruseste vinzatoarei. M-au apucat niste draci ca mi-au trecut si cojonele, i-am zis pe germana, cu un ton rastit si cu o voce ridicata, ca e o nesimtire ca se baga in fata, ca daca e chioara. As fi putut sa-i mai spun si altele, cred ca oricum nu intelegea. Am incheiat cu una neaosa, romaneasca.

A inceput sa zimbeasca timp, s-a retras, asa ca mi-am facut comanda si nu am mai bagat-o in seama.

Cind am plecat, m-am dus sa-mi dezleg bicicleta si am vazut-o insotita de un barbat care avea o mutra blajina, ceva mai tinar decit mine. Ii vad urcindu-se intr-o masina, destul de misto, cu numar de Ucraina.

Mergind spre gradina mi-am dat seama de ce ma dor cojoanele. De citeva zile merg cu cursiera mea, nu mai mersesem de mult, si nu are nici un fel de amortizoare, iar baieurile sunt umflate la 12 bari, saua fiind la fel de ingusta ca bichinii aia snur si apasa pe o zona f sensibila.

Gratarul a fost un succes desi generatia mea a inceput sa tina diete si deci am avut de vreo trei ori mai multa carne decit s-a mincat.

Pensie

 Am implinit 8 ani de cind sunt pensionar.

E cazul sa fac niste socoteli. Am platit contributie, in Ge, 25 de ani. 7,5% eu si 7,5% angajatorul, care mi s-ar cuvenit mie. Primesc o pensie x, atentie e un x mic. Facind socotelile din paranteza am ajuns la concluzia ca mai trebuie sa traiesc inca 12 ani pt a-mi recupera contributia. Daca banii de contributie i-as fi pus cu ceva dobinda sau dividente, sa zicem de 3% , ar trebui sa mai traiesc inca 17 ani. Deci ar trebui sa ajung la 90 de ani.

Anii munciti in Ro nu-i mai pun. Am terminat facultatea la 22 de ani si am muncit neintrerupt pina la 65 si patru luni.