Duamne

 Astazi vom vorbi despre doamne. Vom vorbi despre o duamna f competenta, o anume Patricia Schlesinger. E blonda. Mneaei e mare scula la Rundfunk Berlin-Brandenburg, aceasta e o televiziune/radio locala, dar care face parte din marele canal de stat ARD. Doamna e atit de buna ca are un salariu de 300000 plus inca vreo 20000 euroi, prime, pe an, bani pe care precis ii merita din plin.

E extrem de harnica, munceste si acasa si o ajuta si sotul. Dar, desigur trebuie sa si manince si de aceea isi cheama acasa mari personalitati pe care-i si rasfata cu diferite bunatati si chiar cu vinuri bune. Ca, nu asa, cu burta plina se poate munci mai bine. Pt creativitate se ofera si vinuri bune, sa nu li se faca rau, la una din sindrofii au baut 11 sticle, la 8 persoane. Nu pierde nici un prilej de a face schimb de experienta cu strainii, chiar cu englezii, care au facut Brexit. Astfel a mers, insotita de sot, la Londra, la un bal f pretentios, citeva zile. Vorbeam de cum o sustine sotul, ii da f des consultatii, consultatii care sunt desigur onorate, trebuie si dinsul sa manince o piine, cu sute de mii de euroi.

Fac o paranteza. In Germania esti obligat sa platesti TVul si Radio de stat, chiar daca n-ai TV, chiar daca declari ca nu te uiti niciodata la ei. Taxa e de 18,36 pe luna, vedeti cit de precis e calculata. Se spune ca TVul de stat e garantia democratiei, deoarece acesta, eliberat de obligatii financiare, poate relata si comenta absolut neutru evenimentele si intimplariile nationale si mondiale. Dar desigur e de stat, si totusi anumite chestii, care, nu asa, ar pune in pericol linistea poporului, nu trebuie sa fie trimbitate. Inchid paranteza.

Ne intoarcem la Patricia. Cum spuneam, muncind atit de greu are si ea dreptul la conditii comode de munca. Asa ca si-a renovat biroul cu tot ce e mai bun si mai scump. Numai podeaua a costat 16000. Si-a luat si un fotoliu, din ala care vibreaza, atentie sa nu se creada ca e vorba de vibrator, f ieftin, vreo 1800.

Dar lumea rea si invidioasa a inceput s-o sape. Si a sapat-o atit de tare ca saraca de ea si-a dat demisia, sau a fost data afara, nu stiu exact. Desigur e o pierdere imensa pt scena culturala si politica a Germaniei, dar asta e situatia. Unii spun ca sedintele de lucru de acasa au fost finantate de societatea, de stat, RBB, chiar si excursiile la Londra, chiar si studiile sotului. Noroc ca nu avea copii.

Intre timp si-au mai dat demisia si inca vreo doi din directorat, chiar si acela, un om f cumsecade, care avea sarcina sa controleze cheltuielile. Unii, si mai rai, vor sa-i taie despagubirea de concediere, in jur de 160000. In schimb pensia de 15000 lunar e asigurata.

+++++++++++

As mai vrea sa vorbesc si despre o alta doamna, chiar prima doamna, de Britta Ernst. Si dinsa e f capabila. Si dinsa munceste f mult. Si dinsa munceste si acasa. Pt a munci acasa are nevoie de acte. Dumneaei e ministra invatamintului in landul Schleswig-Holstein. Este si o persoana f ordonata si iubeste curatenia. Asa ca dupa ce a muncit intensiv acasa, a tocit actele de le-a sufocat, a fost nevoita sa le indeparteze, la gunoi. Nu stiu precis la ce gunoi, ca eu duc hirtiile la lazile de gunoi pt hirtii, dar se pare ca o lada de gunoi, de a ei, s-a rasturnat, o fi fost vreun urs, si hirtiile s-au imprastiat. Un vecin inimos a incercat sa le stringa si a fost f mirat sa vada ca o parte din hirtii aveau stampila de secret si secret de serviciu.

Mai, mai, mai, vedeti in ce stare se poate ajunge daca muncesti atit de mult?

P.S Doamna Britta Ernst e prima doamna, fiind sotia domnului Olaf Scholz, cancelarul Germaniei.

************

Ultima ora de dimineata.

Inca o duamna, Bettina Jarasch, viceprimara Berlinului, de la verzi, e criticata deoarece s-a plimbat cu elicopterul peste o padure. Padurea, unde este depozit de munitii, arde de mai multe zile, si duamna a zburat pe deasupra ca sa vada ce si cum si sa dea indicatii. Lumea rea spune ca ar fi trebuit mai degraba sa zboare un specialist, unii, f naivi spun ca ar fi putut sa zboare o drona, uitind ca nemtii nu au drone ca turcii.

Fracking

 Fracking

Intrucit nu am mai fost injurat de mult, m-am gindit sa scriu ceva despre fracking. Incep f timid cu o mica statistica despre americani:

• Fracking-ul e folosit in peste 1,7 milioane de sonde.

• Industria fracking-ului susține 5,6% din totalul fortei de munca americane.

• Fracking-ul va fi o piață de 68 de miliarde de dolari până în 2024.

• Până în 2025, daunele estimate sănătății cauzate de scurgerile de metan în timpul fracturării ar costa 13-29 de miliarde de dolari în fiecare an.

• Fluidul Frack este format din 99,5% apă și nisip, restul 0,5% chimicale.

• 3,7% din metan este scurs în atmosferă în timpul unui proces de fracturare.

• Fracking-ul produce aproximativ 3.400 de miliarde de litri de apă uzată în fiecare an.

• Un puț poate fi fracturat de până la 20 de ori.

Vad ca pina acum nu prea am fost injurat, asa ca ma simt incurajat sa continui. Dupa cum stim combustibilul fosil, petrol, carbune, gaze s-a format in urma cu milioane de ani prin transformarea resturilor plantelor acoperite de sedimente. Cum pamintul e destul de jucaus combustibilul fosil s-a format cum a vrut el, si-n zone cu oameni buni, si cu oameni rai, la suprafata, sau la adincimi mai mari sau mai mici. Cind eram copil vazusem pe linga Ploiesti fintini cu petrol, pur si simplu titeiul iesea la suprafata si-l puteai lua cu galeata. Pe la noi in mahala, in Drumul Gazarului vineau gazarii, ca d-aia se numeste asa, si vindeau. Veneau si carute cu catran, catranul aflindu-se in butoaie culcate, iar noi, idiotii de copii, trageam cepul din butoi si se scurgea catranul, spre imensa furie a comerciatului. Catranul era f cautat pt etansarea acoperisurilor. Nu de putine ori titeiul, gazele se amesteca, in mod natural, pt ca lichidele si gazele se deplaseaza de colo colo, cu apa freatica pe care o otravea. De altfel toate se amesteca in natura, uneori nici titeiul nu-i curat, e acid sau dulce, cu sulf si tot felul de mizerii. Si oamenii au inceput sa vada ca petrolul, gazele, carbunele sunt bune si au inceput sa le adune. La inceput au luat de la suprafata, unde era mai usor, dar mai apoi au inceput sa scormoneasca tot mai adinc. De altfel s-a scormonit si dupa diamante, sare, aur, mineree si tot felul de alte chestii care sunt necesare unei vieti cit mai comode. Romania a inregistrat prima productie de petrol din lume, in 1857, cu 275 tone. Titeiul si gazele s-au adunat uneori in pungi f mari, in functie de geologia respectiva, alteori s-au infiltrat in mici caverne, sau in pietre poroase, spongioase.

Daca cel din pungile mari se poate exploata doar facind o gaura si pompindu-l, uneori e chiar sub presiune si iese singur, cel pitit prin mici gaurele e mai greu de scos.  

Si asa s-a inventat frackingul. Inventia nu e noua, deja in 1940 s-a folosit aceasta tehnologie.

Dar ce este fracking? Simplu. Se face o gaura adinca, uneori merge si orizontal, pina acolo unde se afla gazele, si se preseaza un fluid in aceasta gaura. Fluidul impinge gazele si le aduce la suprafata. De asemenea o mare parte din lichidul presat se intoarce inapoi.

Ei bine, acum incepe scandalul, unii zic ca lichidul e plin de chimicale otravitoare, altii spun ca gaurirea pamintului duce la cutremure, altii sunt speriati ca se poate intimpla ca o parte din chimicale sa se infiltreze in apa freatica, sau ca o parte din gaze nu pot fi captate si se imprastie in atmosfera.

Va rog sa studiati schema de mai jos.

Observ ca tema „fracking“ nu e suficient de interesanta, de aceea o voi scurta masiv. Am adunat o multime de documentatie, am vrut sa-mi clarific, in primul rind mie, ce e bun si ce e rau la aceasta tehnologie. Documentarea nu a fost usoara; 99% din siturile germane sunt puternic dusmanoase acestei tehnologii, 90% din cele 99%, nu prezinta nici un argument tehnic, ci doar imprastie panica. Nici siturile romanesti nu sunt mai acatarii, chiar si Institutul de Geologie, de la care ai putea avea pretentii, nu se incumeta sa scrie ceva tehnic cu cap si coada.

Deci, e fracking o tehnologie periculoasa, sau nu, si daca da, cit de periculoasa e?

- Prima acuza e ca se folosesc chimicale. E adevarat, se folosesc intre 0,2 pina la 0,5% diverse chimicale. Alegerea acestora e legata de componenta solului, uneori sunt chimicale absolut nevinovate, alteori sunt destul de periculoase. Vroiam sa discut in detaliu despre ele, dar avind in vedere lipsa interesului ma limitez sa dau un link Hydraulic Fracturing – Wikipedia

- A doua acuza e ca aceste chimicale pot contamina apa freatica. Aceste acuzatii vin des de la persoane care au WCul in fundul curtii, ale carui fluide se preling automat in apa. Sau de la cei care folosesc tone de ingrasaminte si pesticide de tot felul, care de asemenea se duc in apa freatica. Dar, domnul prof Constantin Cranganu ne explica “Aditivii chimici se introduc împreună cu propantul (nisip) și lichidul de fracturare (apă, gel, spumă, gaze comprimate ori o soluție formată din lichide alimentare) la adâncimi cuprinse între 2,000 și 3,000 metri. Sursele de apă potabilă (acviferul freatic) se află în general la adâncimi mai mici de 150 m. Există, prin urmare, o separație verticală între rocile fracturate și acviferul potabil de cel puțin 1,850 m.” De asemenea ni se spune “Când fluidul de fracturare se întoarce la suprafață însoțit de apa sărată produsă de stratul geologic exploatat (ca flowback sau apă de retur), el conține o parte din aditivii chimici injectați inițial. Accesul lor la suprafață se face prin interiorul coloanei de extracție. Sistemul prin care se sapă și exploatează un foraj implică un dispozitiv telescopic (similar cu o antenă retractabilă de radio) în care se folosesc 5-7 tuburi (burlane) de oțel concentrice (Figura 1). Primul tub are un diametru de circa 60 cm, iar ultimul de circa 14 cm. Tuburile se cimentează între ele și între formațiunile geologice străbătute. Primele trei tuburi se cimentează de la 300 m în sus până la suprafață în scopul expres al protejării surselor de apă potabilă. Masa totală a tuburilor de foraj depășește 1,300 tone de oțel.” Geologii americani au ajuns la concluzia că, în cazul instalării și cimentării corecte a coloanei de foraj, riscurile de contaminare a apei de băut sunt cuprinse între 2×10-5 (un foraj din 200,000) și 2×10-8 (un foraj din 200,000,000). Dar cine-i mai crede pe cercetatori, sunt cu totii platiti. Greta are dreptate.

- O alta acuzatie e legata de emanarea necontrolata a gazelor din sonda. E adevarat, in functie de calitatea lucrarilor se poate scurge pina la 3,4% metan, lucru nu e prea folositor naturii. Nu am gasit nici o statistica sa aflu daca e mai mult, sau mai putin, decit metanul emis de vaci prin basini.

Ar mai fi multe aspecte de prezentat, dar intrebarea cheie ramine, sa se foloseasca, sau nu, aceasta tehnologie? Cind m-am nascut eu erau 2 miliarde de oameni in lume, acum sunt 8. Acestia vor sa traiasca, multi dintre ei au chiar pretentii sa traiasca bine. Existenta acestor oameni are implicatii asupra naturii, oricum am da-o. Nu exista sursa de energie curata, chiar si folosirea energiei solare, care implica “chimicale”, eolienele, cu multe tone de chimicale, masinile electrice si ele pline de chimicale, hidrocentralele distrug natura. Mai tineti minte ce proteste au fost in occident cind au construit chinezii Barajul celor Trei Defileuri?

Nu e mai simplu sa ardem lemne, avem paduri, inca, pe linga noi, nu e mai simplu sa facem o plimbare prin padure, ziua, sau noaptea, cu o drujba si sa ne luam lemne naturale, curate? In definitiv lemnele sunt energie regenerabila, cresc din nou, peste vreo suta de ani. Si curentul vine de la priza.

Sunatoare

 Ma trimite nefasta sa cumpar ceai de sunatoare. Ajung la farmacie si cind sa cer, imi aduc aminte ca am uitat cum se spune la sunatoare in germana. Vinzatoarea ma intreaba ce vreau, ii spun ca nu stiu si ma plimb prin farmacie in speranta ca voi vedea in vitrina acel ceai, sau imi voi aduce aminte. Ma concentrez si blitz, scinteia, era un cuvint format dintr-un nume de barbat si "kraut". De altfel "kraut" se foloseste in multe cuvinte compuse. Dar care o fi numele ala de barbat? Nu sun nefasta, ca precis iar o sa spuna ca m-am ramolit, si ca mi-a spus de mii de ori sa-mi notez.

Il sun pe un prieten din Ro, pe care-l prind nevorbit si care-ncepe sa povesteasca ceva fara punct si fara virgula si intrerupe brusc ca sarise ciinele gardul si intrase la gaini. De fapt vroiam sa-l intreb cum il cheama pe presedintele Romaniei, ca parca asta era numele. Imi aduc aminte, Klauskraut!?

Da de unde, cuvintul cautat era Johanis, Johanniskraut. Vedeti ca nu trebuie intotdeauna sa-ti notezi, e suficient sa faci niste asocieri de lucruri care-ti permit sa tii minte intotdeauna ce doresti.

O poveste cu turbine.

 O poveste cu turbine.

Azi voi spune o poveste cu turbine. Ioane, nu da drumu ba la turbina ca sunt in ea, Ioane nu da ba drumu la turbina, Ioane,,, tuuuuuu.

A fost odata o firma, Siemens care fabrica turbine. Lumea zicea ca sunt cele mai tari turbine din lume. Aveam citiva colegi care lucrau acolo, si chiar cineva, f. apropiat mie, a facut practica acolo. Era misto acolo, o atmosfera aproape prieteneasca, se cistigau multi bani, firma mergea excelent. De multe ori treceam pe linga ea, cu bicicleta, cind mergeam la turci sa cumpar vinete, si ma minunam cind vedeam parcarea plina chiar si simbata.

Dar, niste oameni de bine au zis, ia mai incetati ba cu turbinele, nu vedeti ca astea sunt ochiul dracului. Si parcarea pe linga care treceam devenea tot mai pustie. In toamna, cind sa fac zacusca, era absolut goala, citeva cladiri anexe erau ocupate de niste firme micute necunocute.

Intre timp, fostul nostru preten Putin a inceput cu scandalul. Panica, cine ne mai da noua gazele de toate zilele! Acum vreo doua luni Gazprom a zis ca-si revizuieste teava. Panica, nu s-a livrat nimic vreo doua saptamini. A inceput livrarea, dar numai cu 20%. S-a aflat ca o turbina, fabricata initial de Siemens, trebuie si ea sa fie revizuita. Asa ca a fost trimisa la Siemens in Canada deoarece Siemens de la noi, stiti, treaba cu zacusca.

Si-au facut canadienii siemensieni treaba dar nu au putut trimite turbina in Rusia deoarece Rusia e sub sanctiuni. Ce sa faca cu turbina? O perioada a disparut, si cindva a aparut chiar linga turcu cu vinete. A venit chiar si cancelaru Schulz s-o vada si tare s-a mai minunat.

Rusii spun ca nu pot livra gaze mai multe ca nu au turbina care impinge gazul, nemtii spun ca rusii ne santajeaza ca turbina e gata, si, minune, chiar are certificate de export si de calitate.

Eu nu pot spune nimic deoarece au inceput sa-mi creasca si mie vinete in gradina, dar turbina e tot acolo.

Si asta e doar inceputul, ca mai vin inca patru turbine la rind.

Ce putem invata de la nemti!

 Cred ca majoritatea oamenilor, si chiar si a femeilor, dimineata primul lucru isi arunca ochii pe mobil sa vada ce s-a mai intimplat in lume peste noapte. Eu vizitez T-online, un serviciu al lui Telekom, o firma, chipurile, privata si neutra. E atit de neutra ca nu am vazut niciodata nici cea mai mica critica a guvernului, sau a EU. De altfel nici nu ar avea motive.

Stirile din ultima vreme ne atentioneaza ca s-a cam dus rasfatul si ca trebuie sa ne apucam sa economisim, sa renuntam la mincare, caldura, plimbari si apa calda. Eu, ca cetatean constient, m-am conformat si chiar am reusit sa slabesc 5 kg, ceea ce va doresc si voua.

Dar, situl respectiv ne ofera si solutii. De ex. ne povesteste despre un pensionar, fost dr. docent in studii juridice, care are o gradina de 400 de metri patrati si nu foloseste nici o picatura de apa de la teava. Domnu Herr a facut o inventie colosala, a luat niste vase de cite 50-60-70 de litri si le-a pus in cascada, cum explica mnealui, unde stringe apa de ploaie venita dupa acoperis. Genial, nu asa.

Mai departe ni se explica cum putem economisi caldura. O firma start up a facut o inventie grozaava. A luat o punga de plastic mai mare, dar din aia reciclabila, si a decorata cu un design premiat. Acelei pungi i-a atasat un fel de miner si mai jos i-a pus un robinet. Fiti atenti ca acum vine genitalul. Punga se atirna undeva sus la soare si se ia apa de la domnu Herr dr. docentu si se lasa ceva si apa se incalzeste, astfel incit te poti spala. Nu se recomanda folosirea sapunului deoarece acesta contine tot felul de substante otravitoare pt mediu.

Ei, ce ziceti, nu ca v-am salvat!

Cartea

 Cartea

mii de ani am citit

– toate cărțile lumii –

amânând clipa în care

voi adăuga lumii

propria mea carte.

am tras de timp

mileniu după mileniu

recitind toate cărțile lumii

doar spre a nu vedea cum se naște

propria mea carte.

limbile tuturor neamurilor

se deschideau privirii mele

atinse parcă de iarba fiarelor

așa că nu mi-a scăpat

nicio carte a lumii.

când a trebuit să adaug lumii

propria mea carte

toate cărțile lumii au dispărut

și cartea mea a rămas

cumplit de singură.

am înțeles atunci

că nu există alte cărți

există doar Cartea mea

cu milioanele ei de ani

între pagini.

Dorin Tudoran

Jurnal de calatorie (XV)

 

Jurnal de calatorie (XV)

Hai ca de data asta o bag pe aia cu batistele.

De la Valcea-n Targu Jiu, mai,
Nu stiu cum sa fac sa viu, mai,
C-a trecut mandruto anul {bis}
De cand n-am adapat calul
La cismeaua Samboteanu.

Ca tinar si nelinistit ma scol f devreme. Pensiunea nu oferea mic dejun, asa ca ma reped in piata, care nu era departe, sa fac rost macar de cafea, stiind ca multi nu reusesc nici sa spuna buna dimineata fara sa-si bea cafeaua. Mie imi plac la nebunie pietele. Cit am umblat prin lume in toate orasele am cautat piata, loc definitoriu pt o localitate. Doar in NY nu am gasit-o. As putea sa povestesc multe despre piete, dar ne grabim.

Ajung usor in piata, era plina, mai ales tarabe cu pantofi. Nu stiam ca tg jiunii sunt asa de incaltati. Gasesc o cafenea, micuta si plina. Spre surpriza mea avea vreo 20 de feluri de cafele si f buna. Comand patru, cafe to go. Simt niste priviri care ma strapungeau, ma intorc si vad ca multi se uitau la mine f ciudat. Ma controlez sa nu am pantalonii rupti. Intr-un tirziu mi-am dat seama, eram singurul care comanda cafea in cafenea. Toti ceilalti erau la o bere sau o tarie. Cred ca lucrasera de noapte.

Pornim in explorarea orasului. Stiam ca locu in care s-a nascut si locuit personajul de care vorbeam, (amintim, plecat de acolo in urma cu 60 de ani) s-ar afla in preajma statuii lui Tudor Vladimirescu. Ajunsi acolo ne invirtim incercind sa ne orientam. Trece o doamna, colega de generatie cu noi, pe care o intrebam ce si cum. Am nimerit la fix. Doamna traia acolo de o viata si ne-a indreptat direct spre un bloc, numit al petrolistilor, construit prin anii 50 de rusi. Mai mult, ne arata si fostul Palat al Pionierilor precum si scoala de balet unde dansase Seherezada noastra. Intram si-n blocul cu pricina, chiar din apartamentul in care locuise iese o doamna, care ne povesteste cum e cu blocul. Nu era in cea mai perfecta stare. Persoana cu care eram si care locuise acolo, in urma cu 60 de ani, scoate un servetel, si inca unu, isi sterge mucii, parca hohoteste. Nu mai e capabila sa scoata cuvinte. Se sterge si la ochi, i-o fi intrat o musca-n ochi.

Cum zice Guta “M-am nascut sa fiu valoare“

Hai ca e prea tare, ma opresc aici.

Ne vedem la Horezu.

P.S gata, veti scapa in curind. Horezu e ultima etapa, o s-o fac scurta, desi daca ma intilnesc cu cineva s-ar putea sa se lungeasca.

Jurnal de calatorie (XIV)

 Jurnal de calatorie (XIV)

Haideti ca mai avem un pic, stiu ca ati obosit..., si eu, incepe si muza sa ma paraseasca, dar trebuie sa mergem mai departe, nu putem ramine in pestera.

Deci, batiste, Tg Jiu.

Ni se intimpla prima si, din fericire, ultima, pana la cazare. Fara sa stim locatia ajungem la o pensiune-hotel tare dubioasa. Reusim cu greu sa caram bagajele pe o scara ingusta si cind sa ne potrivim aruncam o privire prin camera si era groaznic. In primul rind un miros de parfum dat din belsug pt a acoperi alte mirosuri, mai ales de tutun, in al doilea rind toaleta nu mai fusese spalata de la constructia pensiunii. Se afla intr-un cartier de blocuri jupuite, pe strada Hidrocentralei. Era evident ca era hotel cu ora.

Am plecat mintenas si am gasit ceva f bun in centrul orasului. In drum am mincat la un restaurant bunicel, ne-a servit o doamna draguta care fusese 12 ani in Spania.

Aveam doua obiective clare, Brancusi si descoperirea locului in care s-a nascut si a locuit cineva dintre noi, in urma cu 60 de ani. Aceast al doilea obiectiv necesita o adevarata munca de detectiv.

Pe Brancusi l-am facut rapid. De la pensiunea unde stateam, la Poarta Sarutului, Masa Tacerii, respectiv Coloana Infinitului, se putea merge destul de comod pe jos.

Spre Brancusi ma pune draqul sa-l intreb pe un trecator pe unde-i drumul, desi aveam googlemap si-mi dadea tot traseul. Domnul, f amabil, coleg de generatie cu mine, ne descrie cu lux de amanunte drumul, dar continua cu povestea vietii lui. Fusese specialist la Fabrica de frigidere Sadu, care facea armament. Facea piese si ansamble de mare precizie la masini cu comanda numerica, dar nu ca astea de azi unde apesi pe un buton, ci programa manual axele, x, y, z. Avea o sora doctorita la Cluj, o verisoara tot doctorita si inca o nepoata doctorita in Germania. Ii lipsea si o dentista in familie. Lucrase si in aviatie. Vorbea extrem de repede, parca avea grije sa nu-i ramina niste vorbe in git. Cind i-am spus ca cineva dintre noi e nascut chiar la Tg Jiu, chiar ca nu se mai oprea. Am scapat cu greu.

Cu aceasta ocazie tin sa dau nota zece cu coronita frumusetii femeilor din Tg Jiu. Sa nu credeti ca e vreun favor pt ca cineva dintre noi a fost nascut acolo.

De monumentele Brancusi ce sa zic, sunt atit de cunoscute, atit de comentate, ca nu pot sa adaug nimic, decit niste poze.

Picant e ca marele sculptor dorea să doneze ţării sale (Romaniei) 230 de sculpturi, 41 de desene, 1.600 de fotografii şi o serie de piese de mobilier. Academicienii Secţiunii de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Artă, din cadrul Academiei Republicii Populare Române, s-au întrunit pe data de 7 martie 1951 pentru a dezbate propunerea făcută de Brâncuşi, într-o şedinţă condusă de scriitorul Mihail Sadoveanu.

Printre academicienii care au participat la această şedinţă, care a devenit celebră, s-au numărat George Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Victor Eftimiu sau sculptorul Ion Jalea.

Dintre acestea se remarcă discursul criticului George Călinescu, care susţinea că „Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură, fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte“.

In 1951 Brancusi cere cetatenia franceza.

Din ziarul Adevarul.

Asa ca au primit francezii mostenirea, care s-au multumit si cu un necreator.

Brancusi nu a fost niciodata insurat, sa fie asta pretul succesului, desi se spune ca ar fi fost combinat cu...

In 1955 a cazut si si-a rupt picioarele, care nu s-au vindecat niciodata. Spunea ca are probleme cu picioarele din cauza zodiei, ca era peste.

Iar m-am luat cu vorba si n-am bagat aia cu batistele.

17Tatiana Novac, Gheorghe Anton and 15 others

2 shares

Like

Comment

Share

Jurnal de calatorie (XIII)

 Jurnal de calatorie (XIII)

Am scapat din pestera, nu ca aia care au patit-o nasol la Marmolada, in Dolomiti, unde s-a prabusit ghetarul. Apropos, fusei si eu p-acolo, la schi, in urma cu vreo patru ani. E maret.

Dar va rog sa bagati batistele la loc, deoarece ne vom intoarce din drum, pt a evoca un lac pe care l-am uitat, si anume lacul Cincis. De altfel nu am promis ca voi povesti cronologic.

Am descoperit cumva intimplator acest lac si de abia mai tirziu i-am cunoscut istoria. Este un lac de acumulare care a barat cursul Cernei. Construit in anii 60 urma sa alimenteze combinatul siderurgic Hunedoara cu apa si curent electric. Fapt ce a reusit. Ca multe intentii bune sunt pavate cu tragedii, o dovedeste si aceasta constructie. Au fost dislocate mai multe sate si chiar cimitire, biserici, spre nemultumirea oamenilor. Asa s-au nascut multe legende despre blestemele care afurisesc acest lac. Ma gindesc ca de aici a venit capusa.

Ziarul Adevarul, care spune adevarul, nu asa? “„Am ajuns pe la ora 20:00 împreună cu tatăl meu şi ne-am poziţionat pe malul cu şoseaua, în zona cunoscută de localnici, dar mai ales de pescari, cu numele de „la pruni”. Pe malul opus, numit popular, „pe Tătăuş” se întinde o pădure. În jurul orei 23:30, am observat, împreună cu tatăl meu, un cerc luminos de diametru relativ mare, care s-a înălţat deasupra pădurii şi a rămas mult timp nemişcat, aproximativ o oră, după care a dispărut. În prima fază am crezut că a luat foc pădurea, după care ne-am dat seama că e un cerc „de foc" care s-a delimitat de lizieră. Sunt convins că am văzut un OZN, sau un fenomen al naturii foarte ciudat, pe care nu l-am mai semnalat de atunci niciodată în zona respectivă”, relata un localnic.

F interesanta aparitia unui OZN. Ce nu am inteles e ce facea localnicul cu ta-su de la ora 20:00 la 23:30? Nu se spune nimic daca in aceasta perioada au consumat ceva. Are vreo legatura cu prunii? F curios e ca OZNul-fenomen nu a mai fost niciodata semnalizat in zona.

„Am poposit, în cele din urmă pe un bot al dealului Popeasca, în apropierea fostului cimitir. Noaptea venea să se aştearnă pe dealurile dinspre Ghelar, ca şi pe apa lacului din spatele barajului. Reflectam asupra vechimii acestei aşezări de mineri – în morminte s-au găsit bulgări de minereu de fier, drept carte de vizită cu profesia incineraţilor, când dintr-o dată mi s-a părut că aud un murmur de clopote şi glasuri de rugă. Vântul se apucă să sufle mai aspru şi apa lacului să se învolbureze. Ruga căpătă un timbru mai grav şi începu să semene a blestem. Muzica pe care o ascultam, sau îmi părea că o ascult pe malul lacului Popeasca, semăna mai mult cu o imprecaţie decât cu o rugă. Era parcă o voce gravă de bărbat. Să fi fost a lui Voicu, ctitorul supărat? Supărat că un monument care datează de la mijlocul secolului al XV-lea a putut fi cu atâta uşurinţă părăsit?”, amintea publicistul Constantin Prîsnea, în cartea „Catedrala Scufundată” (1963).

Daca nu ai cunoaste istoria ai zice, iata un loc frumos, relativ linistit, o oaza de pace si bucurie, unde natura e regina. Am tras un tur cu masina in jurul lacului, cu mici escale pt plimbari pedestre. Se construise mult, multe pensiuni, case de vacanta, dar multe par nelocuite, sau chiar quasi abandonate. Probabil pandemia si-a lasat efectele. Se zvoneste ca zona a devenit obiectul unor speculanti, toate malurile fiind confiscate, astfel incit nu prea ai cum sa ajungi la lac.

Nu ma pot pronunta, intotdeauna exista aceasta dilema, trilema, intre natura, economie, specula, turism, mediu.

Dar este frumos!

8Michaela Calomfirescu, Andreea Marinescu and 6 others

5 comments

Like

Comment

Share