Jurnal de calatorie (XIV)
Haideti ca mai avem un pic, stiu ca ati obosit..., si eu, incepe si muza sa ma paraseasca, dar trebuie sa mergem mai departe, nu putem ramine in pestera.
Deci, batiste, Tg Jiu.
Ni se intimpla prima si, din fericire, ultima, pana la cazare. Fara sa stim locatia ajungem la o pensiune-hotel tare dubioasa. Reusim cu greu sa caram bagajele pe o scara ingusta si cind sa ne potrivim aruncam o privire prin camera si era groaznic. In primul rind un miros de parfum dat din belsug pt a acoperi alte mirosuri, mai ales de tutun, in al doilea rind toaleta nu mai fusese spalata de la constructia pensiunii. Se afla intr-un cartier de blocuri jupuite, pe strada Hidrocentralei. Era evident ca era hotel cu ora.
Am plecat mintenas si am gasit ceva f bun in centrul orasului. In drum am mincat la un restaurant bunicel, ne-a servit o doamna draguta care fusese 12 ani in Spania.
Aveam doua obiective clare, Brancusi si descoperirea locului in care s-a nascut si a locuit cineva dintre noi, in urma cu 60 de ani. Aceast al doilea obiectiv necesita o adevarata munca de detectiv.
Pe Brancusi l-am facut rapid. De la pensiunea unde stateam, la Poarta Sarutului, Masa Tacerii, respectiv Coloana Infinitului, se putea merge destul de comod pe jos.
Spre Brancusi ma pune draqul sa-l intreb pe un trecator pe unde-i drumul, desi aveam googlemap si-mi dadea tot traseul. Domnul, f amabil, coleg de generatie cu mine, ne descrie cu lux de amanunte drumul, dar continua cu povestea vietii lui. Fusese specialist la Fabrica de frigidere Sadu, care facea armament. Facea piese si ansamble de mare precizie la masini cu comanda numerica, dar nu ca astea de azi unde apesi pe un buton, ci programa manual axele, x, y, z. Avea o sora doctorita la Cluj, o verisoara tot doctorita si inca o nepoata doctorita in Germania. Ii lipsea si o dentista in familie. Lucrase si in aviatie. Vorbea extrem de repede, parca avea grije sa nu-i ramina niste vorbe in git. Cind i-am spus ca cineva dintre noi e nascut chiar la Tg Jiu, chiar ca nu se mai oprea. Am scapat cu greu.
Cu aceasta ocazie tin sa dau nota zece cu coronita frumusetii femeilor din Tg Jiu. Sa nu credeti ca e vreun favor pt ca cineva dintre noi a fost nascut acolo.
De monumentele Brancusi ce sa zic, sunt atit de cunoscute, atit de comentate, ca nu pot sa adaug nimic, decit niste poze.
Picant e ca marele sculptor dorea să doneze ţării sale (Romaniei) 230 de sculpturi, 41 de desene, 1.600 de fotografii şi o serie de piese de mobilier. Academicienii Secţiunii de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Artă, din cadrul Academiei Republicii Populare Române, s-au întrunit pe data de 7 martie 1951 pentru a dezbate propunerea făcută de Brâncuşi, într-o şedinţă condusă de scriitorul Mihail Sadoveanu.
Printre academicienii care au participat la această şedinţă, care a devenit celebră, s-au numărat George Călinescu, Camil Petrescu, Geo Bogza, Victor Eftimiu sau sculptorul Ion Jalea.
Dintre acestea se remarcă discursul criticului George Călinescu, care susţinea că „Brâncuşi nu poate fi considerat un creator în sculptură, fiindcă nu se exprimă prin mijloacele esenţiale şi caracteristice acestei arte“.
In 1951 Brancusi cere cetatenia franceza.
Din ziarul Adevarul.
Asa ca au primit francezii mostenirea, care s-au multumit si cu un necreator.
Brancusi nu a fost niciodata insurat, sa fie asta pretul succesului, desi se spune ca ar fi fost combinat cu...
In 1955 a cazut si si-a rupt picioarele, care nu s-au vindecat niciodata. Spunea ca are probleme cu picioarele din cauza zodiei, ca era peste.
Iar m-am luat cu vorba si n-am bagat aia cu batistele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati