Jurnal de calatorie (XV)

 

Jurnal de calatorie (XV)

Hai ca de data asta o bag pe aia cu batistele.

De la Valcea-n Targu Jiu, mai,
Nu stiu cum sa fac sa viu, mai,
C-a trecut mandruto anul {bis}
De cand n-am adapat calul
La cismeaua Samboteanu.

Ca tinar si nelinistit ma scol f devreme. Pensiunea nu oferea mic dejun, asa ca ma reped in piata, care nu era departe, sa fac rost macar de cafea, stiind ca multi nu reusesc nici sa spuna buna dimineata fara sa-si bea cafeaua. Mie imi plac la nebunie pietele. Cit am umblat prin lume in toate orasele am cautat piata, loc definitoriu pt o localitate. Doar in NY nu am gasit-o. As putea sa povestesc multe despre piete, dar ne grabim.

Ajung usor in piata, era plina, mai ales tarabe cu pantofi. Nu stiam ca tg jiunii sunt asa de incaltati. Gasesc o cafenea, micuta si plina. Spre surpriza mea avea vreo 20 de feluri de cafele si f buna. Comand patru, cafe to go. Simt niste priviri care ma strapungeau, ma intorc si vad ca multi se uitau la mine f ciudat. Ma controlez sa nu am pantalonii rupti. Intr-un tirziu mi-am dat seama, eram singurul care comanda cafea in cafenea. Toti ceilalti erau la o bere sau o tarie. Cred ca lucrasera de noapte.

Pornim in explorarea orasului. Stiam ca locu in care s-a nascut si locuit personajul de care vorbeam, (amintim, plecat de acolo in urma cu 60 de ani) s-ar afla in preajma statuii lui Tudor Vladimirescu. Ajunsi acolo ne invirtim incercind sa ne orientam. Trece o doamna, colega de generatie cu noi, pe care o intrebam ce si cum. Am nimerit la fix. Doamna traia acolo de o viata si ne-a indreptat direct spre un bloc, numit al petrolistilor, construit prin anii 50 de rusi. Mai mult, ne arata si fostul Palat al Pionierilor precum si scoala de balet unde dansase Seherezada noastra. Intram si-n blocul cu pricina, chiar din apartamentul in care locuise iese o doamna, care ne povesteste cum e cu blocul. Nu era in cea mai perfecta stare. Persoana cu care eram si care locuise acolo, in urma cu 60 de ani, scoate un servetel, si inca unu, isi sterge mucii, parca hohoteste. Nu mai e capabila sa scoata cuvinte. Se sterge si la ochi, i-o fi intrat o musca-n ochi.

Cum zice Guta “M-am nascut sa fiu valoare“

Hai ca e prea tare, ma opresc aici.

Ne vedem la Horezu.

P.S gata, veti scapa in curind. Horezu e ultima etapa, o s-o fac scurta, desi daca ma intilnesc cu cineva s-ar putea sa se lungeasca.