IAR 93 Bacau

 

Continui cu prototipul IAR 93.

Pt acest proiect participarea bacauanilor a fost o binecuvintare. O parte din ei au devenit, de fapt, virfurile proiectarii de la IMFCA. De ex. Theoder Zanfirescu, Badea Dumitru, Bencze Carol. De fapt aveau ceva experienta in proiectare de avioane noi, incercasera un avion Business Jet de 8 locuri, IAR 90, sau chiar IAR 91, propunerea Ro pt IAR 93.

La uzina era o echipa extraordinara, adevarati iubitori ai aviatiei, extrem de priceputi si de motivati.

Intr-o zi aud, in hala de proiectare, Calu la director. Ma duc la dir Zanfirescu in birou care-mi spune scurt miine esti la Bacau, nu se inchide trapa din anterior. Habar nu aveam de care trapa era vorba. Intreb cite un coleg si inteleg ca ar fi vorba de trapa mare din anterior, unde exista echipament electronic.

Ajung la uzina si trec cu greu prin toate portile pazite de soldati inarmati. Era cam cum vedem in filme, hala 93 era de grad zero.

In hala era o forfoteala íncredibila si zgomot, peste tot piriiau masinile de nituit. Cu greu gasesc pe cineva cu care sa vorbesc. Imi spune sa ma duc la avion si sa ma uit. Intr-adevar trapa nu se inchidea, dar habar nu aveam de ce, verificasem desenele si mi se pareau in ordine. Rog pe cineva sa demonteze cele doua suruburi ale sarnierei, Era sarniera cioc de papagal, frezata. Cineva imi spune in trecere sa ma duc la nea cutare. Il gasesc cu greu, aveam 62 de kg, plete si cosuri pe fata. "Batrinul" se uita cu mila la mine, demonteaza sarnierele, ia niste table, niste fiare, le gaureste, le indoaie. Mergem la avion, puneam trapa, o mai scoate o ciocaneste si se-nchidea perfect. Iau fieratania, o masor, fac o schita de mina si o dau la frezat. Pe atunci se lucra cu schite de mina, sau cu desenele ozalid pe care se faceau direct modificari cu creionul rosu. A doua zi ma prezint la uzina, trapa era montata si functiona perfect. Imi permit la Barbosul, hotelul Decebal, o friptura mare si o sticla de vin din salariul meu de stagiar de 1150 de lei.

Pe “batrin” il chema Janos Finaru, iata-l intr-o fotografie impreuna cu marele, extraordinarul, pilot Stanica, dar si cu Vasile Vasilache cel care imi va fi cindva sef.

Oameni cu adevarat minunati!

P.S Fotografia si textul sunt „furate“ din minunata carte, Povestea mea printre avioane, Nicoleta Bichescu si Ionut Tomescu.

Ma gindeam sa scriu ceva si despre primul zbor al avionului, dupa parerea mea cel mai mare eveniment aviatic al secolului trecut. Acest zbor a devenit o legenda si ca toate legendele s-au nascut enorm de multe povesti, atit de multe incit cred ca nici Gheorghe Stanica pilotul primului zbor, nu ar mai sti adevarul. Apropos, stie cineva, exista o strada, un cartier, un aeroport care sa poarte numele Gheorghe Stanica?

Oricum acest zbor a incheiat o epoca, epoca romantica s-a dus, urmeaza lupta.

IAR 93

 

Tuturor ne plac femeile frumoase si le privim cu placere. De asemenea ne plac avioanele, siluetele lor pe fondul senin al cerului. Dar, mai prozaica devine imaginea cind privim in matele acestora.

Astazi voi vorbi de cadrele 23 si 28, si ca sa ma dau mare, deoarece, la preserie si serie au fost in responsabilitatea mea. Mentionez ca poza a fost „furata“ de pe blogul IAR93, unde sunt prezentate mai multe componente, unele proiectate de mine si unde sunt banat, nu mi se permit comentarii.

C13, 28 sunt poate cele mai importante cadre din avion. Pe ele se prind longeroanele, anterior si posterior aripa. La prototip acestea au fost proiectate de sirbi, la preserie le-am preluat noi, desi calculul de rezistenta a ramas la sirbi, iar la serie le-am preluat in intregime. La preserie si serie au fost fabricate la Craiova, atit pt avioanele romanesti cit si pt cele sirbesti.

Mi-au ramas in minte, desi pe atunci aveam cam 25 de ani, chiar si reperajul YUR 232-3(3)00 (prototip) YUR 232-2(3)00 preserie si YR 232-2(3)000 la serie.

Acestea sunt frezate din placa masiva, din placa de 50mm la preserie si 72mm la serie. Se poate spune ca frezarea din calup e cea mai stupida operatie, se arunca, ma rog, se recicleaza, peste 90% din material. Materialul folosit e Dural, 2024 dupa normele americane, sau 3.1354 TXX dupa normele germane LN 9073, norme pe care le foloseam noi. Acest material nu e sudabil. S-a incercat producerea in tara, la Slatina a acestor placi, dar fara succes. Printre altele lipsea o masina de intins (streching), operatie necesara destinderii materialului.

S-ar putea povesti mult despre aceste piese, au fost destul de multe defecte de fabricatie, am analizat sute de derogari, dar totusi cindva colegii de la Craiova, spre cinstea lor, au reusit sa puna la punct tehnologia si, mai ales la serie, ieseau precum cirnatii.

Visam sa producem aceste componente prin presare/forjare de precizie, asa cum STIAM ca procedeaza altii, insa lipseau utilajele respective. Am putea vorbi si de ecruisarea suprafetei, de shot peening, operatie prin care se imbunatatea suprafata si implicit rezistenta la oboseala. Dar, sa nu complicam prea mult, doresc doar sa ridic un pic fustita pt a arata problemele cu care ne confruntam, poate asa se va intelege mai usor de ce s-a intimplat, ce s-a intimplat.

Vin

 

Zilele trecute am vorbit despre tuica. Acum e cazul sa vorbim despre vin. Ma gindesc, mai ales, la prietenii mei din Paunesti, nu-i stiti voi, care investesc in fiecare an enorm de multa munca pt a produce aceasta licoare sfinta. Sper ca vinul deja a fiert si acum a intrat in noua faza, ca vine Craciunul.

Problema e ca azi, 08 decembrie, intra in vigoare o noua lege europeana. Conform acesteia, vinarii trebuie sa eticheteze sticlele si pe etichete sa treaca substantele care sunt continute, precum si energia provocata de bautul unui paharel de vin.

Aditivele folosite sunt impartite intre prezervative (habar nu aveam ca exista prezervative in vin), stabilising Agents si Other (vezi lista de mai jos). Pe linga mult-cunoscutele sulfite, dioxine, sorbate si lysozyme trebuie avuta mare grije, mai ales, la acidul metatartaric si la Carboxymethylcellulose.

Parca vad reclame, vind vin cu Carboxymethylcellulose!

Calculul energiei e un pic mai complicat decit celebra scrisa de ala cu limba scoasa E=mc², dar totusi sa fim fericiti ca nu sunt nici integrale, nici ridicari la mare putere si nici paranteze mici si mari. (vezi poza) E vorba de numai citeva inmultiri si adunari, pe care le poate rezolva orice vinar inainte de a gusta calitatea, dimineata daca nu-l doare capul.

Dupa cum se vede apa nu are ce cauta in vin conform poeziei scrise de fonfanitul ala betiv:

Ori și mai bine, bată-i buba neagră;

Scurma-i-ar țepi încinse-n măruntaie,

Și zece gâzi, de vii să mi-i jupoaie,

Să-i fiarbă în oloi la focul lin,

Sirepi să-i rupă, face-s-ar gunoaie,

Crâșmarii care toarnă apă-n vin!

 

Hai noroc!

 

New rules for wine labelling enter into application (europa.eu)

Kerry s-a basit!

 Cind eram in cimpia muncii am fost de citeva ori in Anglia, in delegatii. Ce m-a impresionat intotdeauna deosebit de mult a fost breakfastul. Nu ca ala frantuzesc unde-ti da o gogoase si o cafea, la englezi e solid. Totusi, avind in vedere ca am mari probleme cu pronuntia englezeasca si mai ales cu acel th, care-ti strica dantura, m-am ferit sa iau si fasole cu cirnati, am preferat ham and eggs.

In alta ordine de idei urmaresc cu sufletul la gura lucrariile congresului din Dubai, unde s-au adunat peste 90000 dintre cei mai buni fii si fice ai pamintului, pt a salva planeta. Multi dintre ei s-au chinuit ore in sir in avioane care i-au adus de peste mari si tari, altii sufera de canicula din Dubai la aer conditionat, presupun ca multi au ajuns cu bicicleta si trotineta. Cunosc ideile frumoasei noastre Anal-lena, si am fost nerabdator sa aflu ce spun si mult stimatii americani, oricum cei mai tari din curtea scolii, pe care i-am asteptat cu totii, mai ales bunicu, zeci de ani. Si a aparut John Kelly, ce barbat domne, 79 de ani, da se tine bine, ca bradu, si a vorbit, da ce mai vorbit, si ce a spus, mi s-a facut pur si simplu rusine de mine... dar deodata .... s-a basit.

Bine am facut io domne ca in Anglia ca am mincat doar ham and eggs.

John Kerry is accused of farting during climate speech where he asked for coal power plants to be eliminated | Daily Mail Online

Tuica

 Sunt extrem de fericit deoarece a inceput si pe aici sa se gaseasca tuica. Preturile la litru variaza intre 16 euroi dar ajung si la 23, si chiar la 50-60.

Am primit o sticluta de tuica de la un prieten, de fapt e prietenul meu ungur, si mi s-a parut extrem de tare, pur si simplu imi ardea matele. Am masurat-o cu alcoolmetru si avea peste 70° la umbra. Am incercat sa ma documentez cum as putea sa o slabesc, si am consultat Wikipedia germana, care zice, (traducere libera):

- Tuica se face numai din prune.

- Țuică se face de la începutul lunii octombrie până la începutul lunii decembrie, procesul de fabricație fiind așteptat să fie finalizat până la Crăciun. Producția este responsabilitatea „Țuicărului” (denumirile variază adesea în funcție de regiune). Procesul de distilare are loc fie într-un hambar special conceput, fie în aer liber. Prunele sunt mai întâi fermentate (macerare) în butoaie/căldări timp de 6-8 săptămâni. Pentru distilare se folosește un alambic din alamă, încălzit în mod tradițional cu un foc de lemne. Controlul și optimizarea temperaturii în timpul procesului de distilare se realizează cu ajutorul semnalelor acustice de la alambic și prin degustarea de mai multe ori a berii în timpul producției. Acest lucru duce la Țuică în trei grade diferite de forță:

o Un sfert este Țuică tare (țuică de-a-ntâia) cu un conținut de alcool de 45-55% în volum. Este primul distilat din alambic. De regulă, țuică de-a-ntâia se distilează de două ori și are o asemănare puternică cu „Palincă”.

o Jumătate este Țuică obișnuită (țuică de-a doua) cu un conținut de alcool de 30-40% în volum. Asta e Țuică obisnuita, care s ebea cel mai mult.

o Ultima se produce Țuică slabă (țuică de-a treia, sau apă de țuică) cu un conținut de alcool de 5–15% în volum.

Am gasit niste nepotriviri privind invechirea tuicii, respectiv tuica batrina. Unii spun ca ar fi bun butoi de stejar, altii de salcim si eu stiam ca cel mai bun e cel de dud. Important e sa imbatrineasca, chiar mai multi ani.

Revin la diluarea palincii primita de la ungur, se spune ca Țuică de înaltă calitate nu ar trebui să devină niciodată alba sau opaca atunci când este amestecata cu apă.

Hai noroc!

EURO 2024

 Excitat de un impuls de patriotism, poate si pe fondul zilei nationale a Romaniei, dar si de o vizita umeda cu tuica la prieteni, ne-am hotarit sa mergem si noi la Campionatul European de fotbal, la un meci al Romaniei. Am fi preferat in finala, dar o luam cite putin. Cel mai apropiat stadion de noi, unde va juca Romania va fi la Köln, contra Belgiei. Dis de dimineata m-am repezit sa caut tickete. Am gasit rapid un site unde se vindeau. Cel mai ieftin bilet costa 272 de euroi, iar cel mai scump, sper sa sunteti asezat, 2239, bucata!?

Drept urmare deja am cumparat carbuni, mici si bere se gasesc cit vrei asa ca vom sta la TV.

PS Se pare ca mai exista, sau mai bine spus, a existat si o alta posibilitate sa cumperi bilete si anume sa le cumperi inainte de tragerea la sorti, ceea ce ar fi insemnat sa cumperi pisica in sac, deoarece nu stiai la ce meci te duci si unde, dar oricum ar fi fost mult mai ieftin!

La multi ani!

 „Azi e zi de sărbătoare! / Ziua când noi voioșii pionieri / Am pornit cu-nflăcărare / Pe un drum presărat cu primăveri! / Ta-ra-ta-ta goarnele au sunat / Ta-ra-ta-ta și-ntr-un glas au cântat / Mulțumim din inimă partidului! / Mulțumim din inimă partidului! / Că-ntr-o zi de sărbătoare / Ne-a croit drum nou de pionieri !”

La multi ani Romania!

La multi ani romani, oriunde va aflati!

Intilnirea pensionarilor

 Pe undeva e un sentiment placut ca nu ai fost uitat. Fosta mea firma, unde am muncit 20 de ani, organizeaza anual intilnirea pensionarilor. Azi a fost din nou asa ceva, dupa vreo trei ani de pauza, din motive de Covid.

Este cumva emotionant sa-ti vezi fostii colegi, pe care cu greu ii mai recunosti, dar cel mai umilitor lucru e ca nu-ti mai aduci aminte de cum se numesc. Nu numai eu am fost in situatia asta, ci si multi altii cu care m-am conversat, au recunoscut ca au aceleasi probleme. Spre surpriza mea multi si-au adus aminte de numele meu, poate si pt ca nu e asa de german.

Programul incepe cu vizita in liniile de fabricatie. Am fost cumva speriat, f putina miscare, extrem de multa liniste, comparind cu vremurile vechi cind nu te intelegeai om cu persoana, cind era o mare agitatie, ca trebuia sa te strecori printre cei multi care sudau, insurubeau controlau etc. S-ar fi putut presupune ca fabricatia s-a automatizat, robotizat etc. Da de unde, pur si simplu nu prea e de lucru, se vedea din parcare, care era cam goala.

Cica acum vin contracte mari si se va incepe in forta. Greu de crezut, cu totii am fost de acord si chiar si cei mai tineri, care ne-au insotit, au confirmat ca-n ultimii 10-15 ani nu s-a schimbat mai nimic in tehnologie. Nici chiar produsele nu s-au schimbat, cum spunea cineva, au schimbat doar vopseaua. Doar ceva cosmeticale, de ex. managementul gunoiului.

Departamentul de cercetare, unde mi-am cistigat chiflele, nu mai exista, nu mai e nevoie de asa ceva. Si cel de proiectare, sau calcul, s-a restrins la citiva. Nu mai e nevoie! A cistigat proletariatul!

E trist sa vezi ca noi astia batrinii, cind circotam, cind spuneam ca va fi o catastrofa daca se vinde tehnologia chinezilor, cind spuneam ca reducerea investitiilor in cercetare va distruge viitorul, am avut dreptate. Inca se traieste din grasime, dar pina cind? Sa fie asta Germania cea laudata?

Deci cam trist, nici mincarea nu a fost prea grozava, din contra, ca sa nu mai spun ca au fost interzise bauturile alcoolice. Asta m-a afectat cel mai mult.

Singura mica satisfactie a fost cind a venit un fost coleg la mine si mi-a aratat ca a fost implementata tehnologia de sudura Friction stir welding, tehnologie pe care o propusesem eu, cu multi ani in urma, si care a fost obiectul mai multor teme de cercetare conduse de mine. Pe atunci am fost tare luat la misto, ca vin cu aiureli, ca maninc banii firmei de pomana. Acum s-a implementat, dar ii spun colegului ca nimeni nu mai stie ca eu am fost primul care am promovat-o.

Colegul imi raspunde, „Eu stiu!“.

Italia

 Eram student prin anul doi, sau trei, nu mai stiu exact. Era vara, trecusem printr-o sesiune infernala, matematici speciale cu Ionescu Bujor, cu ecuatii diferentiale extrem de grele, cu rezistenta materialelor, Buzdugan, organe de masini, Manea, daca nu ma-nsel si mecanica cu Radu Voinea. Am iesit cu bine, n-am pierdut nici un examen, chiar am luat note bunicele, peste 7. M-am umflat de mindrie, am avut prima data certitudinea ca sunt extrem de destapt. Intre timp aceasta certitudine a suferit mari crapaturi, dar atunci eram tinar si naiv.

Ca recompensa am plecat la mare, cum plecam pe atunci, practic fara bani, cort, tren cu nasu etc.

Seara ne invirteam pe faleza. Erau vreo doi, trei italieni cu masini pe care noi le consideram culmea luxului. Erau inconjurati de bunaciuni. M-a apucat o frustrare si mi-a crescut tensiunea, desi atunci habar nu aveam ce e aia. M-am bagat, la mintea mea, sa le dau lectii italienilor de mecanica masinii, punindu-le intrebari tehnice. Atit italienii, cit si bunaciunile m-au facut de fecale. Am fost extrem de afectat, eram gata sa le strig, ma macaronarilor eu am luat nota 9 la Manea, org de masini.

Am plecat cu coada intre picioare, ei au ramas cu muierile. Pe drum ma conversam cu prietenii si ziceam ca italienii trebuie se fie teribil de potenti, ei maninca nu numai broaste, ci si carne, peste. Noi incepusem cu snitele de legume si securitatea lansase zvonul ca telina ar fi extrem de afrodisiatica, mit care se mai mentine si astazi. (Am facut o experienta zilele trecute, am mincat telina, piure de telina, am baut si suc bogat in vitamine, si... nimic, absolut nimic)

Au trecut anii, am evoluat cu totii, atit noi cit si italienii, atit potenta noastra, cit si a lor.

The low birth rates recorded are part of an ongoing trend, however, Italian births have fallen by one third in just over a decade. In 2020, a total of 404,892 babies were born, compared with the 576,659 born in 2008. [...] But the southern island of Sardinia registered a fertility rate of just 0.98 children per woman in 2020. [...] The statistics office also found that the age at which women had their first child reached a record high of 32.7 years in 2020. [...] In 2020, 35.8 per cent of births took place outside of marriage; in 2008, only 19.6 per cent did. The statistics office suggests this drop is representative of the falling influence of the Catholic Church in Italy.

Dupa cum vedeti italienii nu mai fac copii, cred ca au devenit si ei vegetarieni cu telina. Si daca fac, ii fac inafara casatoriei si f tirziu. Ei sunt obisnuiti sa-si distruga imperiile, au mai facut-o si altadata.

Pai bine ma, voi sunteti urmasii Romei?

Dar ma intreb ce fac sutele de mii, daca nu milioanele de romani, aflati in Italia? De ce nu-si pun in valoare calitatile recunoscute la nivel mondial? Ca nici acasa nu o prea fac!

Mai invata azi cineva Organe de Masini?

Multumesc domnule Manea!