Pe undeva e un sentiment placut ca nu ai fost uitat. Fosta mea firma, unde am muncit 20 de ani, organizeaza anual intilnirea pensionarilor. Azi a fost din nou asa ceva, dupa vreo trei ani de pauza, din motive de Covid.
Este cumva emotionant sa-ti vezi fostii colegi, pe care cu greu ii mai recunosti, dar cel mai umilitor lucru e ca nu-ti mai aduci aminte de cum se numesc. Nu numai eu am fost in situatia asta, ci si multi altii cu care m-am conversat, au recunoscut ca au aceleasi probleme. Spre surpriza mea multi si-au adus aminte de numele meu, poate si pt ca nu e asa de german.
Programul incepe cu vizita in liniile de fabricatie. Am fost cumva speriat, f putina miscare, extrem de multa liniste, comparind cu vremurile vechi cind nu te intelegeai om cu persoana, cind era o mare agitatie, ca trebuia sa te strecori printre cei multi care sudau, insurubeau controlau etc. S-ar fi putut presupune ca fabricatia s-a automatizat, robotizat etc. Da de unde, pur si simplu nu prea e de lucru, se vedea din parcare, care era cam goala.
Cica acum vin contracte mari si se va incepe in forta. Greu de crezut, cu totii am fost de acord si chiar si cei mai tineri, care ne-au insotit, au confirmat ca-n ultimii 10-15 ani nu s-a schimbat mai nimic in tehnologie. Nici chiar produsele nu s-au schimbat, cum spunea cineva, au schimbat doar vopseaua. Doar ceva cosmeticale, de ex. managementul gunoiului.
Departamentul de cercetare, unde mi-am cistigat chiflele, nu mai exista, nu mai e nevoie de asa ceva. Si cel de proiectare, sau calcul, s-a restrins la citiva. Nu mai e nevoie! A cistigat proletariatul!
E trist sa vezi ca noi astia batrinii, cind circotam, cind spuneam ca va fi o catastrofa daca se vinde tehnologia chinezilor, cind spuneam ca reducerea investitiilor in cercetare va distruge viitorul, am avut dreptate. Inca se traieste din grasime, dar pina cind? Sa fie asta Germania cea laudata?
Deci cam trist, nici mincarea nu a fost prea grozava, din contra, ca sa nu mai spun ca au fost interzise bauturile alcoolice. Asta m-a afectat cel mai mult.
Singura mica satisfactie a fost cind a venit un fost coleg la mine si mi-a aratat ca a fost implementata tehnologia de sudura Friction stir welding, tehnologie pe care o propusesem eu, cu multi ani in urma, si care a fost obiectul mai multor teme de cercetare conduse de mine. Pe atunci am fost tare luat la misto, ca vin cu aiureli, ca maninc banii firmei de pomana. Acum s-a implementat, dar ii spun colegului ca nimeni nu mai stie ca eu am fost primul care am promovat-o.
Colegul imi raspunde, „Eu stiu!“.
Musai trebuie sa vezi filmul asta:
RăspundețiȘtergerehttps://www.youtube.com/watch?v=G-dafG40eGU
Multumesc, nu-l vazusem, dar, in parte, il traisem deja, din fericire nu asa de trist.
ȘtergereIntre timp s-a pensionat si actorul (Nicholson) care are 86 de ani... si nu mai joaca nici măcar roluri de pensionar, fiindcă nu mai e în stare să tină minte replici simple, simple... Asa-i viața de artist, când mai vesel, când mai trist...
ȘtergereUnii au patit-o si mai rau, au murit, chiar inainte de 86 de ani. Si nici nu erau artisti.
ȘtergereEee, dacă e pe asa altii au pătit-o înca si mai rău de atâta: nici nu s-au născut. Iar unii dintre ei nici n-or să se nască vreodată. Intotdeauna e loc de mai rău. :( Dar si de mai bine. Aparent. :)
Ștergere