Friday fut Future

 Friday fut Future

Am primit de la un bun prieten un articol dintr-un ziar romanesc in care e tare laudat orasul in care locuiesc. Desigur am fost tare mindru. Mindru am fost si la inceput, cind am venit, si le povesteam bastinasilor ca de fapt eu ma intorc acasa, pt ca sunt neam de la Roma si orasul fusese intemeiat de romani (romani) sub denumirea de Assindia.

Nu prea au vrut sa ma creada mai ales ca Assindia a devenit apa minerala. Dar tot ei spuneau ca pe vremuri harnicele spalatorese nemtoaice nu-si puteau pune rufele la uscat afara, deoarece se patau de un un praf rosu f intens. Acum orasul e curat, cum ar zice cineva, curat si sarac. Verdeata, aerul curat, au atras si alte popoare migratoare, musulmane, iubitoare de curatenie, odata cu disparitia minerilor. Popoare cu un simt puternic al organizarii, ca nici politia nu indrazneste sa intre pe la ei.

Iata ca vinerea trecuta acest popor minunat s-a hotarit sa-si faca simtita prezenta si a facut o demonstratie democratica in oras, intimpinata cu mult entuziasm. Atmosfera a fost f prietenoasa, chiar s-a exprimat, pe drept, dorinta infiintarii unui califat in Germania. Demonstratia a fost extrem de disciplinata, in fata au demonstrat barbatii si mai apoi femeile, asa cum se cuvine. Iata imagini imbucuratoare.

Eu as incadra aceasta demonstratie, care probabil va deveni o frumoasa traditie, in Friday for Future sau chiar Black Friday.

https://www.g4media.ro/essen-cum-s-a-transformat-ratusca...

All reactions:

4Viviana, Ion and 2 others

Urmuz

 

Tinar si la trup curat auzisem ca pt a prinde o bunaciune la drum de seara, la asternut, e bine sa spui poiezii. Intrucit imi doream femei cochete si fete incaltate cel putin, am studiat poezia si am ajuns la concluzia ca cele mai multe sanse am cu dadaismul. Alea cu somnoroase pasarele erau grase. Mai ales ca era simplu cu dadaism, decupai cuvinte din ziar, le amestecai si le scoteai din sapca de brigadier, punindu-le in sir. Eu am folosit ziarul Scinteia Tineretului, un ziar f viguros. Dar tot un fel de dadaist era si unu Urmuz, nu-l stiti voi, sau poate il stiti:

Cronicari

Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
"Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu -
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi."
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă "Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!"

Morală
Pelicanul sau babiţa.

Stiu ca printre admiratorii mei pe aceasta pagina FB se afla si multi muzicieni. Urmuz a fost si un pianist grozav:

Fuchsiada (Poem eroico-erotic și muzical, în proză)

Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat fiinţă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naştere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect şi după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl ştie nimeni, ieşi la suprafaţă şi în câteva minute termină de studiat armonia şi contrapunctul şi absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor aşteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăţi cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică şi definitivă...

Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs şi un fel de organe genitale cari erau numai o tânără şi exuberantă frunză de viţă, căci era din firea lui afară din cale de ruşinos şi nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...

Această frunză îi mai serveşte şi ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniştit în fundul umbrelei sale şi, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative şi legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - ruşinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.

Liiceanu contra Antonesei

 Liviu Antonesei – Jurnal de pîrît (82): Am învins! | @ntonesei's blog (wordpress.com)

Avioane

 Povestea avionului de vanatoare al lui Ceausescu: cum s-a chinuit Romania 22 de ani sa produca o aeronava de lupta. „N-am avut motor! Le-am cerut rusilor motorul de pe MiG-21, MiG-23 si MiG-29, dar nu ne-au dat. Am incercat sa copiem Rolls-Royce Spey, dar ne-a lipsit pur si simplu inteligenta” - Aktual24

Rugby

 

Se spune, cica Churchill ar fi spus, ca rugby e un sport pt derbedei, jucat de gentelmeni. Da, pe mine rugby ma fascineaza. Am vazut ultimele partide din campionatul mondial de la Paris.

Nu, nu am vazut Romania, stiu ca nu prea a mers bine, dar totusi ii felicit pt ca au participat la o competitie de asemenea amploare. Mai ales ca-n Ro rugby nu e nici finantat si nici macar dorit de spectatori. In copilarie rugby se juca pe stadionul Constructorul, de pe soseaua Oltenitei. O vedeam des pe Gigi Marga care era casatorita cu un rugbist.

E impresionant curajul si vitejia acestor adevarati barbati. In timp ce la fotbal, la cea mai mica imbrinceala vezi unii zbatindu-se pe gazon, ca o gaina cu capul taiat, ca dupa doua minute sa alerge voiosi, la rugby sunt plini de singe si nici macar nu observa, lupta mai departe.

Ca orice lupta naste si eroi, dar si loseri. In meciul pt locul trei, Anglia-Argentina, un anume Santiago Carreras, nu-l stiti voi, reuseste ceva fantastic, se strecoara ca un sarpe printre englezi si reuseste un esseu de o mare frumusete. Dar, la numai doua minute dupa aceasta reusita deosebita, tot Carreras, acum il stiti deja, incearca sa degajeze mingea si este blocat de un “englez” care reuseste un eseu. De la eroism la penibilitate in numai doua minute. Ca-n viata! 

Interesant e si ca cel care l-a ratat pe Carreras a fost Theo Dan, jucator englez nascut din parinti romani. Tot el a fost cel care l-a blocat pe Carreras si a facut eseu. Din nou de la loser la erou, de data asta in celalalt sens, in numia citeva minute. 

Dar nu toti sunt gentlemeni, de ex englezul Owen Farrell, un extraordinar de bun jucator, dar parca a jucat fotbal. S-a vaitat de credeai ca moare, ca la reluare sa se vada ca nici macar nu fusese atins. Mi-a placut reactia publicului si a arbitrului, a fost fluierat si avertizat. 

Rugby is a good occasion for keeping thirty bullies far from the center of the city.

Oscar Wilde 

Aseara a fost finala, Sud Africa-Noua Zeelanda. Am tinut cu all blaks, dar au pierdut la mustata.

 

Mere

 

Stim cu totii ce catastrofa a urmat dupa ce Eva a mincat mere. Si a fost doar inceputul. Mai apoi s-au intimplat multe alte necazuri, ca nu s-a oprit la mere, ci a ajuns si la pantofi.

Eu am doi meri, unu mare, cu mere Boskop, cica cele mai bune ca sunt acrisoare si le pot minca si diabeticii, si unu mai micut pe care le-ar putea recolta si pionierii, cu niste mere mici, dar extrem de dulci. Anul asta au iesit tone, as zice, daca nu as exagera, cum obisnuiesc uneori. Nu mai stiu ce sa fac cu ele. Am facut otet de mere, specialitatea mea e otet de mere cu rozmarin, am pus la congelator pt placinte, am pus altele in ladite pt la anul.

Intr-o bruna zi eram la gradina si ma faceam ca lucrez. Vad la gradina vecinului o familie de negri, dar negri-negri, formata dintr-un barbat cam gras, o femeie, cam grasa si doi baieti de ca. 12-14 ani. Nu aveam parul cirliontat, deci cred ca erau din aia din Sri Lanka sau asa ceva. Barbatu se intinde, precum Eva, sa ia un mar din gradina vecinului. Nu ma vazusera. Apar si eu si le fac cu degetul, rusinica, rusinica. El incearca sa se scuze ca a vrut doar pt nefasta. Ii invit la mine in gradina si le spun sa se serveasca din merii mei. Se cam codesc dar prind curaj si intra. Muierea incepe sa culeaga mere cu lacomie. Baietii se cam jenau si barbatu incearca sa nchege o conversatie cu mine cu celetrei cuvinte germane pe care le cunostea. Muierea stringe o gramada de mere si-mi cere si o punga. Amabil cum sunt ii aduc o punga de plastic. Culege in continuare si-mi spune ca e pt niste prietene. Deodata am vazut negru in fata ochilor. Muierea zmulgea cu furie mere din crengi, violenta producind si caderea multor mere pe jos, dar nu se apleca sa le ia. II spun categoric ca ajunge si ca o sa string eu merele cazute pe jos. Au plecat, baietii s-au cam rusinat, dar nici ei nu s-au aplecat sa culeaga si merele cazute.

In germana merele se numesc Apfel. Mai exista si alt soi de Apfel, se numesc Pferdeapfel si sunt destul de scumpe. Unii spun ca ei pun la capsuni Pferdeapfel, altii spun ca ei prefera zahar. Acestea sunt produse de cai (Pferde) si sunt extrem de bune ca ingrasamint, de fapt sunt balega de cal. Am gasit la un taran in apropiere si am umplut masina. Deja am distribuit in gradina, dupa ce am sapat ogorul.

Ce ar fi zis Eva de aceste mere?

Democratie

 Din totdeauna am avut probleme sa inteleg ce e aia democratie. Nici macar parintii nu au reusit sa ma invete, mai ales atunci cind trebuia sa fac neaparat ceva ce vor ei si trebuia sa-mi tin si gura. Nu mai spun de iubitul partid comunist, care in mareata lui democratie ne invata in amanunt ce trebuie sa spunem si ce trebuie sa facem.

Nici cu nefasta nu mi-a fost mai usor, macar ia a spus de la inceput ca sa-mi iau gindul de la democratie.

Aud ici-colo, tot mai des, ca platformele FB, X si cite or mai exista, deja au sters, sau au blocat, mai multi utilizatori pt publicarea unor chestii. Multe alte ziare, platforme ne cenzureaza, modereaza, bineinteles spre binele nostru.

Acum am inceput sa inteleg datorita unui francez fonfait, Thierry Breton. Francezu asta e un tip tare, mare scula, acum a ajuns la EU, e ceva comisar, nu prea stiu eu cum e cu comisarii, ca-mi amintesc de „Nu trage, domn’ Semaca, sunt eu, Lăscărică!”

Da oricum, trebuie sa-nvatam de la francezi, chiar daca nu sunt precum grecii cu democratia, dar de la ei vine aia cu fraternitatea, da brinza-i pe bani, si liberte e egalite. Ca liberte ar putea insemna si libertatea cuvintului, dar sa nu exageram, Parole, parole, parole, parole, parole, Encore des paroles que tu sêmes au vent.

Ca exista o lege europeana, „Digital Services Act”, care ne invata ce trebuie si ce nu trebuie sa spunem.

Chiar deunazi musiu Breton s-a apucat sa scrie niste scrisori pierdute catre Musk, Zuckenberg si aia google. Si le-a spus clar sa le intre mintea-n cap, sa nu mai permita tot felul de aiureli, ci doar de alea bune, de ale noastre, ca ii taie.

A spus chiar, pe nemteste: “Unter anderem sieht das Gesetz vor, dass die EU in Krisenlagen von großen Social-Media-Plattformen verlangen kann, Inhalte zu löschen oder deren Sichtbarkeit zu begrenzen, unabhängig davon, ob sie wahr sind oder nicht.“

Ceea ce inseamna:

„Printre altele, legea prevede că în situații de criză UE poate solicita marilor platforme de social media să șteargă conținutul, sau să limiteze vizibilitatea acestuia, indiferent dacă este adevărat sau nu.”

Nu stiu daca ati fost atent, dar spune clar INDIFERENT DACA E ADEVARAT, SAU NU. Deci faptul ca ceva ar putea fi adevarat nu-nseamna ca trebuie publicat. Nu am inteles in ce masura ceva neadevarat e permis, sau nu, cred ca daca serveste cauzei poate!?

Mie mi se pare o chestie f buna, ca i-am spus si nefestii sa-nceteze sa ma critice, chiar daca are dreptate. De fapt critica ma supara nespus, mult mai mult imi place sa fiu laudat, ca exist si merit.

Drept urmare eu voi incepe sa postez doar poze fara cuvinte, cu pisicute, ca tare sunt dragalase si cu Apusuri de soare de Barbu Ștefănescu DelaVrancea. Sau din alea cu toamna, magie, sinfonie de culori.

Eram pe terasa la un pahar de vorba cu un prieten si tocmai era tare necajit, si-mi arata mai multe tipsii, talgere, talere pline cu bucate alese, neatinse. Avea doua pisici care nu mai venisera de mult pe acasa. Cum stateam noi acolo iaca apare o pisicuta draguta, cu un pui de mierla plin de singe, in falci. Puiul piuia disperat, ma reped sa-l eliberez, dar prietenul imi spune sa nu fac asa ceva, deoarece pisica s-ar putea supara si nu mai vine acasa. Am vrut sa fac o poza s-o pun pe FB, dar nu stiu daca ar fi fost permisa deoarece, nu asa, stie toata lumea ca animalele ucid doar sa se hraneasca.

update. Fonfaitu e cel mai bine platit politician din lume. Are o avere de peste 250 milioane. Venituri 83 milioane Thierry Breton ist der bestbezahlte Politiker der Welt - Mediamass

 

Poiem, fara nume

 să vă fac o confidență,

eu nu-mi găsesc identitatea…

nu știu, oi fi neamț?

da’ parca nu chiar așa,

sau oi fi totuși țigan,

da’ nu știu să cânt la vioară.

Mă gândeam chiar sa-mi cumpăr o vestă

galbenă,

pe care să scriu REZIST,

desi nu cred că mi-ar sta bine,

aha, când eram tânăr,

brunet, cu păru’ ca pana corbului

tare mi s-ar fi potrivit galbenul, sau roșul…

Încep să cred că în drumul meu spre mintea copiilor

trec prin adolescență,

nu mai știu ce-i bine sau ce-i rău.

De ex. e sănătos untul sau margarina?

Pot mânca slănină?

Sa-i înjur pe comuniști,

care cică sunt buni,

sau pe capitaliștii?

Se-ncălzește clima?

că azi a fost cu minus!

Poate că ar trebui sa fac o expediție

pe la amazoane,

cum a făcut un preten de al meu,

unu Alin,

nu-l știți voi!

Se spune că pe acolo,

sau pe drumul lui Jacob

te regăsești.

Dar oare vreau să mă regăsesc?

Al dumneavoastră, slab de înger!

P.S Care-i sexul îngerilor,

pe aici se introduce oficial în legislație

cel de al treilea sex.

îi zice “divers”.

Nu se știe încă dacă cei cu sex “divers” vor avea voie

să parcheze în locurile rezervate femeilor,

că dacă da, mă fac din ăsta!

Multumesc Goie!

Toamna

 

Azi e ziua nationala a Germaniei, ziua unirii, 03. Octombrie. La multi ani!

Citesc peste tot ca ce frumoasa e toamna, ce feerie, rapsodie de culori, ca toamna se numara bobocii, ca sarbatoarea berii, ca sarbatoarea recoltei, vin miioarele de la munte, incepe vinul sa fiarba.

Bai, ma lasi, toamna e aia cu plumbul, cum o zicea Bacovia, iti vine sa plingi cind vezi maretele si mindrele tufe, impopotonate cu frunze si flori, cum ajung niste cadavre, cum se-ngalbenesc toate, se sfrijesc si mor. Ce sa-ti placa la copacii falnici care ramin niste schelete de parca ar fi tinut dieta pt moda din Paris? Pina si insectele devin disperate, roiesc ca nebunele, alearga dupa carne, polen, le auzi, vezi ca la masa aia se da carne, cica si lor le trebuiesc proteine, chiar daca sunt vegetariene. Cum se spune, ca si cum nu ar exista miine.

Am mare noroc cu incalzirea globala, ieri chiar a fost frumos si, disperat, precum insectele, am mai facut o baie de soare. Voi merge tot mai mult cu diesel si voi incalzi cu lemne, sa ramina incalzire globala.

Anul asta vara a fost darnica, chiar si acum inca mai apar pastaie de fasole, dar nu numai. Dovleceii au inflorit pt a mia oara. Am cules florile si le-am pus in glastra, deoarece urma sa le mincam. Le-am umplut cu Ricotta si cu parmezan si cu multe verdeturi, la cuptor 20 de minute, excelente. Nefasta a vrut sa-mi faca si o tocana de ciuperci din gradina, a auzit ca s-a marit pensia de urmasi.

Dar mi-a crescut si o tufa imensa. Acum vreun an am gasit hrean, lucru rar, pe aici gasesti hrean, Meerrettich, in toate formele, dar mai rar natural. Era extrem de lemnos, asa ca l-am pus in pamint si iata ce a iesit. Mi-am zis sa-l recoltez si sa-l rad pt iarna. Operatia a fost plina de lacrimi, dar se spune ca o partida de ras hrean tine gripa departe de tine toata iarna.  Pina si frunzele, alea mai tinere, ca asa imi plac mie, le pun crude la salata, sunt minunate.

Mai am de facut zacusca, varza la murat, recoltata merele. Muraturi am tone chiar si de dat.

Deci poa sa vina iarna, dar sa fie calda si sa treaca repede.