Urmuz

 

Tinar si la trup curat auzisem ca pt a prinde o bunaciune la drum de seara, la asternut, e bine sa spui poiezii. Intrucit imi doream femei cochete si fete incaltate cel putin, am studiat poezia si am ajuns la concluzia ca cele mai multe sanse am cu dadaismul. Alea cu somnoroase pasarele erau grase. Mai ales ca era simplu cu dadaism, decupai cuvinte din ziar, le amestecai si le scoteai din sapca de brigadier, punindu-le in sir. Eu am folosit ziarul Scinteia Tineretului, un ziar f viguros. Dar tot un fel de dadaist era si unu Urmuz, nu-l stiti voi, sau poate il stiti:

Cronicari

Cică nişte cronicari
Duceau lipsă de şalvari.
Şi-au rugat pe Rapaport
Să le dea un paşaport.
Rapaport cel drăgălaş
Juca un carambolaj,
Neştiind că-Aristotel
Nu văzuse ostropel.
"Galileu! O, Galileu!
Strigă el atunci mereu -
Nu mai trage de urechi
Ale tale ghete vechi."
Galileu scoate-o sinteză
Din redingota franceză,
Şi exclamă "Sarafoff,
Serveşte-te de cartof!"

Morală
Pelicanul sau babiţa.

Stiu ca printre admiratorii mei pe aceasta pagina FB se afla si multi muzicieni. Urmuz a fost si un pianist grozav:

Fuchsiada (Poem eroico-erotic și muzical, în proză)

Fuchs nu a fost făcut chiar de mama sa... La început, când a luat fiinţă, nu a fost nici văzut, ci a fost numai auzit, căci Fuchs când a luat naştere a preferat să iasă prin una din urechile bunicii sale, mama sa neavând deloc ureche muzicală...
După aceea, Fuchs se duse direct la Conservator... Aci luă forma de acord perfect şi după ce, din modestie de artist, stătu mai întâi trei ani ascuns în fundul unui pian, fără să îl ştie nimeni, ieşi la suprafaţă şi în câteva minute termină de studiat armonia şi contrapunctul şi absolvi cursul de piano... Apoi se dete jos, dar, în contra tuturor aşteptărilor sale, constată cu regret că două din sunetele ce îl compuneau, alterându-se prin trecere de timp, degeneraseră: unul, în o pereche de mustăţi cu ochelari după ureche, iar altul, în o umbrelă - cari împreună cu un sol diez ce îi mai rămase, dădură lui Fuchs forma precisă, alegorică şi definitivă...

Mai târziu, la pubertate - zice-se - îi mai crescu lui Fuchs şi un fel de organe genitale cari erau numai o tânără şi exuberantă frunză de viţă, căci era din firea lui afară din cale de ruşinos şi nu ar fi permis, în ruptul capului, decât cel mult o frunză sau o floare...

Această frunză îi mai serveşte şi ca hrană cotidiană - se crede. Artistul o absoarbe în fiecare seară înainte de culcare, apoi intră liniştit în fundul umbrelei sale şi, după ce se încuie bine cu două chei muzicale, adoarme dus pe portative şi legănat pe aripi de armonii angelice, acaparat de visuri auzite până a doua zi, când - ruşinos cum este - nu iese din umbrelă până nu i-a crescut altă frunză în loc.