Azi e ziua nationala a Germaniei, ziua unirii,
03. Octombrie. La multi ani!
Citesc peste tot ca ce frumoasa e toamna, ce feerie,
rapsodie de culori, ca toamna se numara bobocii, ca sarbatoarea berii, ca sarbatoarea
recoltei, vin miioarele de la munte, incepe vinul sa fiarba.
Bai, ma lasi, toamna e aia cu plumbul, cum o
zicea Bacovia, iti vine sa plingi cind vezi maretele si mindrele tufe, impopotonate
cu frunze si flori, cum ajung niste cadavre, cum se-ngalbenesc toate, se
sfrijesc si mor. Ce sa-ti placa la
copacii falnici care ramin niste schelete de parca ar fi tinut dieta pt moda
din Paris? Pina si insectele devin disperate, roiesc ca nebunele, alearga dupa
carne, polen, le auzi, vezi ca la masa aia se da carne, cica si lor le
trebuiesc proteine, chiar daca sunt vegetariene. Cum se spune, ca si cum nu ar
exista miine.
Am mare noroc cu
incalzirea globala, ieri chiar a fost frumos si, disperat, precum insectele, am
mai facut o baie de soare. Voi merge tot mai mult cu diesel si voi incalzi cu
lemne, sa ramina incalzire globala.
Anul asta vara a fost
darnica, chiar si acum inca mai apar pastaie de fasole, dar nu numai. Dovleceii
au inflorit pt a mia oara. Am cules florile si le-am pus in glastra, deoarece
urma sa le mincam. Le-am umplut cu Ricotta si cu parmezan si cu multe verdeturi,
la cuptor 20 de minute, excelente. Nefasta a vrut sa-mi faca si o tocana de
ciuperci din gradina, a auzit ca s-a marit pensia de urmasi.
Dar mi-a crescut si o
tufa imensa. Acum vreun an am gasit hrean, lucru rar, pe aici gasesti hrean, Meerrettich,
in toate formele, dar mai rar natural. Era extrem de lemnos, asa ca l-am pus in
pamint si iata ce a iesit. Mi-am zis sa-l recoltez si sa-l
rad pt iarna. Operatia a fost
plina de lacrimi, dar se spune ca o partida de ras hrean tine gripa departe de tine
toata iarna. Pina si frunzele, alea mai
tinere, ca asa imi plac mie, le pun crude la salata, sunt minunate.
Mai am de facut
zacusca, varza la murat, recoltata merele. Muraturi am tone
chiar si de dat.
Deci poa sa vina
iarna, dar sa fie calda si sa treaca repede.
Păi dacă iarna o să fie taman după dorința ta, caldă si repede trecătoare, ce te faci cu vechea ta dragoste? Unde mai schiezi? Sau te pomenești că si de asta te-ai lepădat în drumul spre esențializare? Am remarcat că din literatură te-ai cam pensionat, retrăgându-te la vatră si la grădinăritul pasiv. Nu e rău. Mie îmi place gradina ta si pozele cu care o ilustrezi. Totuși să știi că, în amintirea vremurilor în care încă mai practicai meseria intelectuală de poet amator semi-conștient de talentul său nativ, ti-am republicat un poem pe Arca lui Goe, la un cenaclu ocazionat de prezentarea confratelui Mihai Gălățanu. Trag nădejde să fie cu succes la public. Inca o dată felicitări pentru grădină. Dacă între timp n-ai mâncat ciulamaua de ciuperci din gradină propusa de nefastă-ti din dotare, poți verifica tu însuti felul in care decurge receptarea poemului. Te trezești că poate o să ti se ceară autografe de albină. :)
RăspundețiȘtergerePoemul a fost re-publicat AICI. Poate te hotărăști să-i dai un titlu. :)
RăspundețiȘtergere