Toamna

 

Azi e ziua nationala a Germaniei, ziua unirii, 03. Octombrie. La multi ani!

Citesc peste tot ca ce frumoasa e toamna, ce feerie, rapsodie de culori, ca toamna se numara bobocii, ca sarbatoarea berii, ca sarbatoarea recoltei, vin miioarele de la munte, incepe vinul sa fiarba.

Bai, ma lasi, toamna e aia cu plumbul, cum o zicea Bacovia, iti vine sa plingi cind vezi maretele si mindrele tufe, impopotonate cu frunze si flori, cum ajung niste cadavre, cum se-ngalbenesc toate, se sfrijesc si mor. Ce sa-ti placa la copacii falnici care ramin niste schelete de parca ar fi tinut dieta pt moda din Paris? Pina si insectele devin disperate, roiesc ca nebunele, alearga dupa carne, polen, le auzi, vezi ca la masa aia se da carne, cica si lor le trebuiesc proteine, chiar daca sunt vegetariene. Cum se spune, ca si cum nu ar exista miine.

Am mare noroc cu incalzirea globala, ieri chiar a fost frumos si, disperat, precum insectele, am mai facut o baie de soare. Voi merge tot mai mult cu diesel si voi incalzi cu lemne, sa ramina incalzire globala.

Anul asta vara a fost darnica, chiar si acum inca mai apar pastaie de fasole, dar nu numai. Dovleceii au inflorit pt a mia oara. Am cules florile si le-am pus in glastra, deoarece urma sa le mincam. Le-am umplut cu Ricotta si cu parmezan si cu multe verdeturi, la cuptor 20 de minute, excelente. Nefasta a vrut sa-mi faca si o tocana de ciuperci din gradina, a auzit ca s-a marit pensia de urmasi.

Dar mi-a crescut si o tufa imensa. Acum vreun an am gasit hrean, lucru rar, pe aici gasesti hrean, Meerrettich, in toate formele, dar mai rar natural. Era extrem de lemnos, asa ca l-am pus in pamint si iata ce a iesit. Mi-am zis sa-l recoltez si sa-l rad pt iarna. Operatia a fost plina de lacrimi, dar se spune ca o partida de ras hrean tine gripa departe de tine toata iarna.  Pina si frunzele, alea mai tinere, ca asa imi plac mie, le pun crude la salata, sunt minunate.

Mai am de facut zacusca, varza la murat, recoltata merele. Muraturi am tone chiar si de dat.

Deci poa sa vina iarna, dar sa fie calda si sa treaca repede.

Meteora

 

Ce ne place sa ne dam mari, ca, vezi Doamne, ce tari am fost noi, ce mari ingineri si ce chestii am facut. Mai ales eu ma laud ca am construit avioane, instalatii de imbuteliere bere, vin, sau chiar componente pt trenuri de mare viteza. F mindru sunt de instalatiile de imbuteliat bere cu o cadenta de 70000 de sticle pe ora. Asta chiar ca e un lucru extrem de folositor societatii, mai ales vara pe caldura.

Dar, fusei la Meteora, v-am spus, si am devenit extrem de umil. Cum, era sa spun dracu, au reusit aia, in secolul 11-12, sa sape in stinca si sa cocoate manastirile in virf? Nu pun poze, ca ar fi plictisitor, cum spuneam, mai toata lumea buna a fost pe acolo, dar mie mi-a atras atentia altceva. Un butoi, da, un butoi de 12000 de litri, construit in sec 12. In definitiv ce mare lucru un butoi. Se iau niste sipci, se potrivesc si se string cu niste cercuri. Mai sunt niste mici tricuri, se mai arde inauntru, se mai uda sa se umfle. Numai ca in sec 12 se pare ca nu prea existau cercuri de metal si au facut unele din lemn. Genial mi s-a parut felul in care au strins aceste “cercuri”, in care le-au pus sub tensiune. Au folosit principiul penei.

Nu am aflat daca butoiul era folosit pt apa, sau pt vin. Nu cred ca cineva ar fi muncit atit de mult sa depoziteze apa!? In definitv apa o puteau pune si-n ulcioare. As baga mina-n foc ca era pt vin, mai ales ca-n vale erau si niste vii cu niste struguri excelenti, ca ti-e si mila sa-i maninci. Mai bine-i faci vin.

Grecia

 Grecia, Grecia, nimic altceva decit apa si innot. Am innotat ca au inceput sa-mi creasca solzi si pielita intre degete.

Si pt ca am cam pacatuit, m-am autopedepsit vizitind si Meteora. Cred ca sunt cel din urma, aproape toti romanii pe care-i cunosc vizitasera deja. Niste manastiri cocotate in virf de pietroaie, fara lift, fara funicular, doar trepte, multe trepte, la una am numarat 450, 450 dus si 450 intors. Am vizitat patru manastiri. Nu tu mici, nu tu ciorba.

0:45 / 0:51

All reactions:

20Tatiana Novac, Ion Adam and 18 others

IAR 93

 Atentie, urgent!

La 31 Octombrie 2024 se implinesc 50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93.

Se intentioneaza organizarea unui eveniment. Desi nu am vorbit cu organizatorii eu as invita pe oricine are interes, nu numai pe cei care au participat la acest program.

Asteptam idei privind locul unde s-ar desfasura asa ceva, propuneri de program. Printre altele am propus editarea unui volum de "marturii", in care fiecare sa astearna pe hirtie o pagina sau doua, dupa cum vrea, ginduri despre IAR 93.

La categoria program cultural nu a fost posibila invitarea lui Gica Petrescu, asa ca vom alege intre Florin Salam si Copilul Minune.

Pe cine preferati?

Gradina 3

 

Gradina mea e f mica, de altfel atunci cind am luat-o eram o leguma, nu credeam ca o sa fiu in stare s-o muncesc. De fapt gradina e buna pt miscare, asa cum ne invata patania soarecilor moldovean si ardelean. Ambii au cazut intr-o oala cu lapte. Cel moldovean a dat din labute ceva si si-a zis, la ce bun sa ma obosesc, tot nu am nici o sansa, si s-a innecat. Cel ardelean a dat din labute in continuare, pina cind laptele a devenit unt si a trait fericit pina a murit.

In prima faza am inceput sa invat, carti, emisiuni, sfaturi, toti ma ocoleau, deoarece ii innebuneam cu gradina. Succesele au fost mai mult decit modeste. Daca in primul an, cum spuneam, mi-au iesit rosiile fantastice, mai apoi nu mai iesea absolut nimic.

Si am trecut la teoria haosului. De altfel e impropriu sa vorbesti de teorie cind e vorba de haos, deoarece haosul face ce vrea el.

Astfel ca mi-am stabilit urmatoarele principii:

1.       Ma dezvolt pe verticala, gradina fiind atit de mica, folosesc la maxim suprafata.

2.       Seman, cultiv de toate si alea care cresc, cresc, altele nu.

3.       Nu folosesc doping, stropiri.

Succesele au inceput sa curga.

Bilant, 2023:

Conditiile meteo nu au fost ideale. Iunie canicula si seceta. Iulie, ploaie si frig. Mai ales rosiile au avut mult de suferit, chiar s-au manat partial. In plus au aparut, si apar zilnic, noi daunatori, de la tot felul de purici, gindacei care maninca puricii, la fluturasi, ziklame, virusi, rugina, viermi, bacterii, buruieni noi, melci, soricei, pasari, iepuri, veverite etc. I-am lasat sa se bata intre ei si sa se descurce.

Fac o paranteza, nefasta a uitat in camara niste nuci, care s-au rincezit. Le-am pus pe o boxa din fata casei, crezind ca le maninca ciorile. Au aparut rapid, au gustat, le-au scuipat si nu s-au mai atins de ele. Desigur erau ciori germane!

Totusi sunt multumit:

-          Am mincat rosii zilnic, de vreo 6 saptamini, mai ales alea de la nasa, multumesc nasa.

-          Am pus vreo 12 borcane mari de muraturi castraveti si gogonele, nu stiu ce voi face cu ele.

-          Fasole pastai am umplut congelatorul, desi am mincat f des.

-          Dovlecei imi pot pune si-n cap.

-          Borcan de 10 litri de otet de mere si merele inca nu am inceput sa le adun, doar din cele cazute.

-          Ceapa. Ceva cartofi.

-          rozmarin, leustean, dafin, hrean, zmeura, cimbru, menta, ... chiar si citeva vinete.

-          in primavara leurda.

-          Nu mi-a iesit nici o frunza de loboda, care-mi place enorm.

Si am ajuns la o concluzie importanta pt omenire. Gradinaritul e cea mai grea meserie, mai grea decit ingineria, cintatul la acordeon, IT.

Sunt atit de obosit. Voi face o pauza!

P.S Nu vreau sa vorbesc de sectiunea „flori“, de care nu sunt deloc raspunzator, ci vecina de camera, dar imi ocupa o portiune importanta de suprafata si face extrem de multa mizerie, mai ales trandafirii.

 

Gradina 2

 Ramasesem la clasificarea gradinilor.

Acum ajungem la gradina mea, vorba aia, gradina lui Ion unde pasarile dorm.

Gradina mea e ca mine, haos. De altfel asta ma caracterizeaza, haosul, dar desigur, haosul creativ. Un baiat destept a inventat un cuvint “chaord”, I mean any self-organizing, self-governing, adaptive, nonlinear, complex organism, organization, community or system, whether physical, biological or social, the behavior of which harmoniously blends characteristics of both chaos and order.

Sa dam un exemplu: Sa facem o experienta, se baga in cite o sticla goala sase muste si sase albine, sticlele fiind culcate. Fundu sticlelor se-ndreapta spre fereastra de unde vine lumina. Albinele, un popor organizat si comunicativ, incep sa cerceteze fiecare mm din drumu catre lumina, asa sunt ele programate, deci spre fundu sticlei, pina cind ajung sa oboseasca si mor. Mustele nu au nici un sistem, nici o ordine, zboara de colo-colo, ca d-aia se spune, te misti ca o musca beata si cindva resusesc sa gaseasca iesirea si se salveaza.

Ce invatam din asta? Da o sansa intimplarii, ar putea fi salvarea ta.

Asa am patit cu gradina. Mi-am luat gradina in urma cu mai mult de zece ani. De abia iesisem din spital, unde era sa dau coltul. La o sedinta am simtit deodata o durere puternica in partea stg, jos, de parca imi bagase un cutit. De mai bine de 15 ani nu avusesem nici o zi de concediu medical. Merg urgent la doctorul de casa care-mi zice sa merg imediat la spital, sa ma operez. Mi se spune ca e o operatie de rutina, in spitalul respectiv se fac cel putin zece operatii de acest fel pe zi. Chiar aveam deja hotel platit pt mers la schi. Din rutina am stat doua luni, alimentat doar prin tuburi. Ma lovisera si niste nasoale din alea de virusi de spital. In Germania.

Usurat ca am scapat, mi-am luat gradina. In primul an, norocul incepatorului, o productie de rosii, in spatiu liber, cum nu a mai existat in Ge de la ww2.

Va urma. Nu, nu un nou razboi!

Gradina

 In anumite imprejurari se spune ca mergi la un loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea. Nu se spune niciodata sa mergi intr-un apartament cu cinci camere decomandate si trei bai, pt ca, nu asa, se sugereaza ca intr-o gradina e adevarata fericire. Deci fericiti posesorii de gradina, printre care ma numar si eu.

Mai mult, m-a amuzat reclama unei firme de inmormintari, „Mein Mann ist jetzt ein Baum“, Bestattung im eigenen Garten, Sotul meu e acum un copac. Este vorba de inmormintarea in propria gradina.

În a dragostei grădină

Flori frumoase multe cresc

Ele cresc frumos și bine

Dacă corect se-ngrijesc.

Felul gradinii poate arata caracterul unui om. Ca fost cercetator tind sa fac clasificari si liste. Iata citeva categorii de gradina:

1. Categoria parvenitului, care si-a tras vila si nu trebuie sa-i lipseasca gradina. Gradina e formata in special de un gratar si gazon. Gazonul reprezinta practic punctul central, punctul forte. Trebuie sa fie tuns la milimetru, green grass of home. Se folosesc toate metodele posibile, incepind cu tone de chimicale si continuind cu tunsul saptaminal, de regula simbata dimineata. In aceasta zi e o adevarata intrecere intre vecini, se folosesc cele mai puternice masini, care fac un zgomot infernal ca zici ca esti la formula unu. Cei mai barbati au mici tractorase, precum si coase mecanice, sau chiar mici foarfece cu acumulator care aranjeaza perciunii. Masinile de taiat iarba sunt, pt cei cu vile, bohrmasinile celor de la bloc. Florile, copacii nu sunt doriti deoarece produc mizerie cu petalele si frunzele lor. Desigur nu trebuie sa existe nici un fir intre dale. Dalele sunt colorate. Si umbrelele.

2. A doua categorie e gradina decor. Si aici ordinea joaca un rol important. Fata de prima categorie aici se cultiva si flori, asezate cuminti intre liziere curatate de orice urma de buruieni si marginite de mici gardulete de piatra, sau mai rau, de plastic. Ici colo sunt si bibelouri cu pitici, gainuse, sau chiar fintini luminate. Nici gardurile vii nu trebuie sa lipseasca. F. frumoase sunt si sculpturile de ghips, cu fete goale cu cana-ntre tite, sau baietasi care fac pipi.

Dar mai vorbim si miine.

Padure

 Rather than love, than money, than fame, give me truth.

Henry David Thoreau

 

Din ciclul Ion Creanga, continui cu intrebarea “ce vrei sa te faci cind vei fi mare?”

In frageda copilarie eram convins ca voi deveni inginer. Desi aveam doua miini stingi, pe care le-am pastrat, mesteream tot felul de chestii, mai ales pt ca eram tare lenes. Visul meu era sa gasesc un sistem automat de scos apa din put, operatie care era pt mine extrem de grea.

Mai tirziu, am pus niste butasi de vie in curte, care s-au prins extraordinar si care s-au dezvoltat minunat, oferind familiei si peste o suta de litri de vin, anual. Si aproape nimeni din familie nu ducea paharul la ureche. Am facut o pasiune nebuna pt natura, padurar era visul meu.

Si nu in ultimul rind m-a influentat o carte, cartea noastra, a hipiotilor, cum ma consideram.

I went to the woods because I wished to live deliberately, to front only the essential facts of life, and see if I could not learn what it had to teach, and not, when I came to die, discover that I had not lived. Henry David Thoreau

(pt cei mai tineri. Thoreau, 1817 –1862, a scris o carte, Walden, unde idealiza viata in natura, dar si critica masiv societatea. A fost un fel de biblie a curentului Hippy)

Dupa citeva vizite pe la tara, mi-am amintit de versurile lui Topirceanu,

Mie daţi-mi altceva!
Daţi-mi, daţi-mi stradă-ngustă
Unde gustă
Omul viaţa mai din plin
Cu trăsuri, femei cochete
Şi cu fete
Încălţate cel puţin!

Asa ca m-am intors la inginerie. Mi-a si placut si mi s-a parut si destul de usor. Luam carti tehnice groase si le citeam in troleibuzul care ma ducea de la Politehica in Berceni. Speram sa impresionez incaltatele. Dar de unde, unu batrin, cam cum sunt eu acum, m-a injurat si scuipat pt ca aveam parul mare.

Crapam de mindrie, ing de aviatie, cine mai e ca mine! Dupa putin timp mi-am dat insa seama ca si-n acest domeniu exista si prostie si ticalosie, dar totusi era frumos. Chiar vroiam sa devin pilot, am incercat sa ma inscriu la scoala de piloti profesionisti, dar nu m-au primit deoarece eram deja ing. Ce frumos mi-ar fi stat in uniforma, desi poate ar fi trebuit sa ma tund :). Mai tirziu, cind am schimbat bransa, am observat ca mai peste tot, nu numai in aviatie, sunt probleme grele de rezolvat si oameni isteti care le dau de cap.

Uitasem de natura, agricultura, pina am ajuns in Ge si am observat ca mincarea e frumoasa, dar nu are gust. Mi-am zis ca e urmarea stressului. Dar nu...

Va urma.

Stadion

 

Pe masura ce imbatrinesc amintirile din copilarie, tinerete, ma viziteaza tot mai des si mai intensiv. Cred ca incep sa dau in mintea copiilor, poate nu cea mai grea boala a batrinetii.

Una dintre cele mai triste imagini e un teren de fotbal gol. La fel de trist ar fi si o sala de concerte goala, sau un loc de joaca pt copii neocupat.

Cind vad insa terenul din poza de mai jos, teren aflat la maxim 40 de metri de gradina mea, nu-mi pot potoli nostalgiile dupa terenurile din copilarie. Nu numai ca erau pline de gropi, de pietre, denivelate, vara numai praf, toamna noroioase, dar erau si extrem de putine. Portile erau doua pietre, ma minunez si astazi cit de bine se aprecia precizia sutului la poarta. F des se tragea in bara, desi aceasta era extrem de imaginara. Nici parintii, nici vecinii nu prea le apreciau, iar bati mingea pe maidan, cu toti derbedeii? Tare mindru eram insa cind intram si eu in echipa, tremuram cind se faceau alegerile, ii numaram pe participanti, daca eram fara sot, aveam sanse mici. De altfel eram f talentat, dar atit de pricajit ca cel mai puternic sut al meu de abia zbura la max 7 metri. Cind ma bagau, ma bagau ca mai incurc si eu, cum ziceau cei mai mari, si intr-adevar, eram f greu de driblat si f bun la interceptie.

Cind n-ajungeam la maidan jucam pe strada, cindva a fost chiar pavata cu pietre de riu. Mingea sarea atit de necontrolat ca trebuia sa ai reflexe perfecte s-o prinzi. E adevarat ca mai tirziu am ajuns bun, chiar bunicel, am fost chiar si capitan de echipa.

Ma uitam la acest stadion gol, gol-golut si eu eram singur-singurel, dar nu gol. Ma atrageau atit de tare, culorile, soarele, ca nu m-am putut abtine si am facut citeva tururi de pista. Poate exagerez un pic, nu au fost citeva, au fost doar doua, dar si astea sunt citeva. Si le-am facut intr-un timp de ca. 5 minute, pt 800 de metri ar insemna o viteza de 16 kmh(!?). Cred ca am gresit undeva, nu poate fi asa de mult. Si cind te gindesti ca recordul mondial la FEMEI e de 1:53,28. Daca ma alearga una ca asta am patit-o.

P:S In Germania exista f multe baze sportive f bine ingrijite. Dar la ce le foloseste? Atit echipa d efotbal masculina cit si chiar feminina va ajunge sa se intreaca cu Romania. Nici la altele nu mai e prea buna.