Unul din subiectele mele preferate e persoana mea. Ca chiar imi spusese un „prieten“, spre binele meu, bineinteles, ca sunt narcisist si ca mai am un pic si dau un paranoie. Ca tare bine e sa ai „prieteni“, de bine, si un sfat, chiar necerut, e aur curt.
Tare m-am ingrijorat
cind am aflat ca Narcis s-a innecat, chiar vroiam sa evit cursurile de apa,
lacurile, mai ales cele alpine, unde-i apa limpede sa te oglindesti in ea. De fapt eu, cind sunt nevoit sa ma barbieresc si ma uit in oglinda ma
apuca deprimarea. Cred ca oceanele intunecate nu sunt periculoase, pt ca au
valuri cu spuma si nu te poti oglindi in ele.
Tinar fiind, ma apuca o fata de brat, si e
tare dezamagita, zice, credeam ca dau si eu de niste muschi, cind colo, numai
os, de parca ai fi Hensel al Gretei. Atunci tare mi-ar fi placut sa fiu
Hercules.
Mai tirziu, in cimpia muncii unde tare mi-a
placut, imi doream si eu sa fiu sef, daca nu chiar director, sa vina cineva de
Paste cu o damigeana, sau macar cu niste oua, sa traiesti sefule! De abia nemtii m-au facut ceva sefulet, ca
aveam bastonul de maresal in ranita, dar asta a fost o mare tragedie. Mi-am dat
seama f repede ca nu sunt bun de asa ceva, si, si asta m-a dezamagit, si a mai
durat ceva pina s-au prins si nemtii.
Deci am terminat-o cu
Narcis, inainte de a incepe.
Acum, la batrinete, am
ajuns la performanta sa ma accept asa cum sunt. Nu e de la sine inteles asta,
unii se urasc chiar, unii se botoxeaza, se opereaza, altii chiar citesc cite
ceva sa se dea culti.
Atentie, a te accepta
nu inseamna sa te admiri, imi dau seama si de calitatile mele pozitive, dar si
de alea negative. Multa lume, mai ales nefasta, imi spune ca ar fi cazul sa ma
schimb, sa devin ceva mai serios, ca la virsta mea.... Si zau ca as face-o, as
vrea ca lumea sa fie multumita de mine, ma intreb insa daca voi reusi sa ma mai
accept in noua postura, avind in vedere ca mi-a trebuit atit de mult sa ajung
la gradul actual!
De aceea va dau un
sfat, ca si eu sunt baiat de baiat, de bine, faceti cum credeti voi ca e mai
bine!