Schlumberger

 

Daca cineva isi imagineaza ca activitatea institutului era planificata cu folii Power Point, cu program MS Project, cu Primavera, SAP sau diagrama PERT, drum critic, se inseala. Eram putini si se lucra non stop, chiar daca uneori haotic si uneori se arunca dimineata ce se lucra noaptea.

Mi se spune intr-o bruna zi sa ma duc la Sala Palatului, in hol, unde era o expozitie de aparatura electrica electronica, la Fa Schlumberger. Tare m-am bucurat, paraseam băncile de lemn, dîn scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrundea ziua printre fereşti murdare, care era locul meu de munca. Ajung la locul faptei, imi trebuie mult, eu un pletos, slab si cu cosuri pe fata, contra carora luptam din greu, sa dovedesc ca sunt specialist in aviatie si ca sunt invitat. Reusesc sa patrund si ajung la standul Schlumberger. Acolo era un tip neamt simpatic, stiti cum se spune, simpatia se transmite in primele secunde, si-i spun, in engleza mea chinuita, cine sunt. Am avut senzatia ca ma astepta. Era vorba de un “magnetofon”, unul al dracu de mare, portocaliu, asa cum sunt toate cutiile negre, care avea 14 piste si urma sa-l instalez in avion, intre C18-19 in locul cutiei de munitii. Nasoala era ca nu-ncapea orizontal, ci trebuia sa-l rotesc 90°. Si mai nasol era ca trebuia montat pe niste amortizori. Ma apuc cu neamtu sa facem niste socoteli, forte, trestii, scoate un catalog si-mi zice, uite astia sunt amortizorii potriviti. Plec fericit, era o zi frumoasa, de vara, merg la o berarie si ma uit dupa femei. Pe atunci erau femei frumoase pe strazi, acum sunt doar in masini. Nu mai fusesem de mult ziua in amiaza mare in oras.

Dupa citeva luni ma intilnesc din nou cu Schlumberger. Nu mai stiu de ce, dar sunt trimis impreuna cu Victor Giurgiutiu la CIZ Craiova. Victor facuse un an de fac in Ro, cu mine, mai apoi plecase in Anglia, unde fusese sef de promotie, se intorsese si facusem si armata impreuna.

(La CIZ nu era mai nimeni, imi amintesc doar de ing. Tomescu, un tip f simpatic si competent. Cu Tomescu, am modificat intr-o vara un rezervor suplimentar in container pt echipament de masurare CIZ. Rezervorul era proiectat de Stelica si fabricat la Bacau prin sudura prin puncte, lucru care tare i-a mirat pe unii. Si-n asta si-a gasit loc Schlumberger)

Il vad pe Victor ca vine cu niste role de benzi uriase, le baga intr-un dulap si scoate niste date. Mie mi-era frica sa apas pe vreun buton, doar m-am facut util facind niste tabele.

De fapt ce vreau sa spun cu povestea asta romantata, o mare problema a incercarilor in zbor era, atunci, inregistrarea datelor, nici telemetria nu era prea dezvoltata.

Va urma, pe la patru dimineață când se duc oltenii-n piață.