La multi ani, mie!

 Anul trecut, cam pe vremea asta, spuneam ca nu-mi imaginam sa ajung la 73 de ani si nu stiu cum va fi, deoarece nu mai avusesem niciodata o asemenea virsta. Anul asta sunt mindru ca tin minte ce am spus anul trecut, jur ca nu m-am uitat in arhiva, dar mi se pare si mai gogonata sa ajung chiar la 74, ca ma aproprii chiar de speranta medie de viata si maninc, deja de 8 ani, pensie nesimtita minima pe economia germana si romana.

Pt cine nu stie, la 74 e cam ca la 73, doar ceva mai greu, inca mai ma misc, de parca as fi viu, mai mult ma prefac, desi, ici, colo, scirtiie cite ceva.

Un pic mai trist e cu viata sociala, nu, nu vorbesc de amante, ci de prieteni, cunoscuti, chiar si vecini. Multi dintre ei si-au pierdut simtul de animal social, s-au ingropat in fotoliul TV, au si ei tot felul de belele, nu conduc noaptea, nu conduc pe ploaie, nu maninca aia, sau ailalta. Si ce e deosebit de tragic e ca nu prea mai bea nimeni. De revelion am fost vreo 14 si s-au baut doua sticle de vin si vreo doua sute mililitri (4 cinzezi), din care eu trei, de tuica. Unii si-au luat ciine, sau chiar pisici!

Cind te gindesti ca acum vreo patru ani faceam planuri sa cutreieram Italia, chiar am si facut-o, acum nici nu mai poate fi vorba de asa ceva, orice drum care depaseste 30 de km devine o mare aventura!

Mi-am zis sa bag treaba cu darul, multumirile, inainte de a le primi, sunt sigur ca voi primi si multumesc din suflet celor care nu m-au uitat, si-mi vor trimite felicitari, mi-ar place chiar cadouri, cu dop, de tara, de altfel prin acest articol le aduc aminte sa nu ma uite, ca daca ma uita nu-i vad bine!

Nemtii sunt superstitiosi si spun ca felicitarile inainte de soroc aduc ghinion, da eu sunt doar un pic neamt, si la virsta mea nu mai conteaza!

Asa ca La multi ani mie si voua si sanatate tuturor!

Phoenix des Lumieres

 Cam de mult nu ne-am mai ocupat de culturalizare. Dar gata, culturalizarea maselor de prinz e hotaritoare.

Mai tineti minte cind Dali era aratat ca exemplu al decadentei culturii occodentale? Iata ca Dali a supravietuit si ailalti au ramas exemple de penibili ai istoriei.

Va recomand deci https://phoenix-lumieres.com/de

Vechituri noi

 

Despre rezonanta este si celebrul mars in pas de defilare care darima podul, sau cintareata care sparge paharul cu trilurile ei. Petre Augustin, proful nostru de Aeroelasticitate povestea cum a salvat o constructie, in care niste stressmani ambitiosi tot adaugau grinzi de sustinere; pur si simplu a scos citeva din ele pt a modifica frecventa proprie. Ca da, frecventa proprie se poate modifica, de ex. la MIG 21 la extremitatile aripilor sunt montate niste greutati. Nu stiu daca la toate variantele si nu am vazut nici un studiu, e doar o banuiala.

Nenorocirea insa nu e chiar asa mare, pe de o parte exista teorii care permit unui avion sa aiba o viteza mica de flutter, sa zicem, ca ex., de 500km/h, dar sa treaca rapid prin acest regim. Probabil ca multi dintre noi au simtit ca masina tremura la anumite viteze, dar cind maresc un pic viteza, trece.

Mai e si alt aspect, faptul ca aceste vibratii se pot amortiza, sau se iau alte masuri cum sunt contragreutatile oscilante de la unii zgirie nori. Depinde si de material. Sunt materiale care au o amortizare mai buna, sau mai rea. Din pacate Alu nu are cea mai buna amortizare interna, o simti pe bicicleta cu rama de Alu, otelul ar fi mult mai bun, si poate si mai bun ar fi mult dispretuitul lemn. Apropos lemn, chiar am studiat asta in fac., dezavantajul major al acestuia e insa ca e f scump, trebuie sortat, uscat si e si anizotrop. Nu mai spunem ca si arde. In definitiv materialul cel mai teribil azi e fibra de carbon care are o structura asemanatoare lemnului.

Celor care mai sunt in cimpia muncii le recomand Cambridge Engineering Selector, dezvoltat de prof Ashby, un sistem extrem de ingenios de selectare a materialului optim pt o anumita aplicatie. Narcis a avut bucuria sa fie scolarizat in acest sistem, cu care ocazie a petrecut doua saptamini in fantasticul orasel Cambridge, chiar mai placut decit la Craiova.

Dar, iar ma intind la vorba si uit ca tema e IAR 93. Tot din istoria proiectului IAR 93 e si ce s-a intimplat dupa 90. S-au ales noi directori, pardon, manageri, tineri, dinamici, infocati si lacomi. Prima masura a acestora a fost sa miscoreze personalul si au inceput sa dea afara. Pe cine au dat intii afara? Pe aceia care le periclitau situatia. Mirel Sacagiu, tatal aeroelasticitatii programului, s-a trezit pe strazi. Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa moara. Si Mirel, in loc sa lupte pt propasirea tarii, a plecat hamal in Italia. Acum pe bune, la ce ne trebuiesc chestii din astea complicate, noi muncim, nu gindim? Nu vreau sa discut despre influenta noii conduceri de dupa 90 asupra proiectului 93, ca ma enervez.

Dar sa vedem cum se calculeaza frecventa proprie. In principiu nu e altceva decit calculul normal de rezistenta. Si pe atunci exista deja FEM, Ansys, numai ca datele se bagau manual. Era o munca de sisif sa se discretizeze structura, sa se completeze foile alea roz cu 80 de coloane, sa se roage de dactilografe sa gaureasca cartelele, sa le corecteze, sa se roage sa se ruleze, daca era timp liber, sau daca benzile magnetice aveau spatiu. Rularea se facea uneori noaptea. Azi e infinit mai usor, datele din CAD se transfera quasiautomat in reteaua necesara Ansys, sau Nastran, sau Patran, sau cite or mai fi. Exista o multime de programe, Airbus a incercat sa-si faca propriul program pt materiale composite, Fac de aviatie din Aachen a lucrat la un program simplu si rapid construit pe principiul Quick and dirty. Pina si Autocad avea o mica sectiune de calcul FEM, sau Proengineer.

E de la sine inteles ca in sistemul atit de greoi de atunci nu prea era loc de optimizare. Fiecare era multumit ca are un rezultat. Ori exact de aceasta optimizare depindea viitorul programului.

Data viitoare vom vorbi despre masurarea frecventei proprii, deocamdata va trimit doar un ciocan :)

Schlumberger

 

Daca cineva isi imagineaza ca activitatea institutului era planificata cu folii Power Point, cu program MS Project, cu Primavera, SAP sau diagrama PERT, drum critic, se inseala. Eram putini si se lucra non stop, chiar daca uneori haotic si uneori se arunca dimineata ce se lucra noaptea.

Mi se spune intr-o bruna zi sa ma duc la Sala Palatului, in hol, unde era o expozitie de aparatura electrica electronica, la Fa Schlumberger. Tare m-am bucurat, paraseam băncile de lemn, dîn scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrundea ziua printre fereşti murdare, care era locul meu de munca. Ajung la locul faptei, imi trebuie mult, eu un pletos, slab si cu cosuri pe fata, contra carora luptam din greu, sa dovedesc ca sunt specialist in aviatie si ca sunt invitat. Reusesc sa patrund si ajung la standul Schlumberger. Acolo era un tip neamt simpatic, stiti cum se spune, simpatia se transmite in primele secunde, si-i spun, in engleza mea chinuita, cine sunt. Am avut senzatia ca ma astepta. Era vorba de un “magnetofon”, unul al dracu de mare, portocaliu, asa cum sunt toate cutiile negre, care avea 14 piste si urma sa-l instalez in avion, intre C18-19 in locul cutiei de munitii. Nasoala era ca nu-ncapea orizontal, ci trebuia sa-l rotesc 90°. Si mai nasol era ca trebuia montat pe niste amortizori. Ma apuc cu neamtu sa facem niste socoteli, forte, trestii, scoate un catalog si-mi zice, uite astia sunt amortizorii potriviti. Plec fericit, era o zi frumoasa, de vara, merg la o berarie si ma uit dupa femei. Pe atunci erau femei frumoase pe strazi, acum sunt doar in masini. Nu mai fusesem de mult ziua in amiaza mare in oras.

Dupa citeva luni ma intilnesc din nou cu Schlumberger. Nu mai stiu de ce, dar sunt trimis impreuna cu Victor Giurgiutiu la CIZ Craiova. Victor facuse un an de fac in Ro, cu mine, mai apoi plecase in Anglia, unde fusese sef de promotie, se intorsese si facusem si armata impreuna.

(La CIZ nu era mai nimeni, imi amintesc doar de ing. Tomescu, un tip f simpatic si competent. Cu Tomescu, am modificat intr-o vara un rezervor suplimentar in container pt echipament de masurare CIZ. Rezervorul era proiectat de Stelica si fabricat la Bacau prin sudura prin puncte, lucru care tare i-a mirat pe unii. Si-n asta si-a gasit loc Schlumberger)

Il vad pe Victor ca vine cu niste role de benzi uriase, le baga intr-un dulap si scoate niste date. Mie mi-era frica sa apas pe vreun buton, doar m-am facut util facind niste tabele.

De fapt ce vreau sa spun cu povestea asta romantata, o mare problema a incercarilor in zbor era, atunci, inregistrarea datelor, nici telemetria nu era prea dezvoltata.

Va urma, pe la patru dimineață când se duc oltenii-n piață.

Nenorocitul de codoi

 Am observat ca unele din postarile mele FB sunt destul de apreciate, dar si destul de distribuite. As vrea sa-i avertizez pe eventualii cititori, cine nu stie de gluma, cine nu intelege o ironie e rugat sa caute alte situri “serioase”. 

Să intrăm un pic in lumea minunată a chimiei organice: 

CO2+H2O ----> C6H12O6 + O2 (*)

C6H12O6=glucoza 

Aceasta este ecuația fotosintezei. 

De ce este importantă? Pentru că avem imbecili, si nu puțini, care consideră CO2 poluant. Le atrag atenția că dacă CO2 este zero, O2-oxigenul devine zero, glucoza (esențială pentru plante) nu mai apare, plantele vor dispărea, animalele de asemenea. 

Nivelul de CO2, minimum minimorum, este de 150 ppm. (părți per milion). Mai jos de atât viața dispare.

Nivelul de CO2 actual este 400ppm

Nivelul optim ar fi de 1000-1600 ppm (1000 ppm se folosește in sere pentru creșterea recoltei). 

Dacă faci respirație artificială cuiva, Sărutul vieții, 40000 (patruzeci de mii) ppm. Toxicitatea apare pe la 60 000. 

Unii, tot imbecili, ar putea spune: vezi că CO2 poate fi toxic și de aia...

Pe aceia ii rog să imi dea exemplu de ceva care nu omoară dacă este prea mult și inainte de a răspunde să caute doza letală a substanței respective. (Ei, ce aș putea învăța eu de la un... inginer?!, a întrebat Nicolae Iorga, iar Ionel Brătianu i-a răspuns: Măsura, domnule profesor, măsura!...) si ce nu te omoara te intareste! 

Indicație: oxigenul dacă are presiune parțială prea mare, atunci devine toxic, deci ar trebui declarat poluant? 

(*) O săptămană plăcută in natură verde, asigurată de CO2! 

🌺 Robert Imberger - Studii de fizică nucleară și termohidraulică la Universitatea Technică din Aachen:

“Duminica trecută am fost la o piață săptămânală locală.

A existat un stand al partidului Verzilor pe tema „Protecția climei”. Am fost abordat de un membru al partidului VERDE ca un „trecător” despre problema CO2 din lumea noastră.

M-am gândit în sinea mea... tocmai ai ajuns la persoana potrivită.🤣🥳 

Întrebarea mea către reprezentantul climatului (aproximativ 28-30 de ani vârstă): „Cât de mare este conținutul de CO2 în aer ???”

Răspunsul lui: „Mare !!! Foarte mare !!! Spre foarte foarte mare !!!"

Eu: „Cât de mare ???” - „Ce procent ???”

El: „Nu știu!”🙄 

Aha, te credeam... un adevărat cunoscător !!!😁 

Așa că am tot întrebat: „Ce mai este în aer?”

El: "Oxigen !!!"

Eu: „Corect !!!

Şi ce procent ??? „Nu știu !!!” a fost răspunsul lui.

I-am explicat că probabil este în jur de 21%.

I s-a părut plauzibil.🤔 

Continui: "Ce alte gaze mai sunt in aer ???" clătinare din cap…. Ridică din umeri...😅

Eu: „Gaze nobile !!! Argon, Xenon, Neon, Krypton...!!!

Ai auzit vreodată ??? Dar ele reprezintă doar puțin sub un procent în total!”

Uimire gânditoare. 

Am repetat ultima intrebare... Din nou (acum enervat) ridică din umeri și dă ochii peste cap...🙄

Eu: "Ai auzit vreodată de azot ???" „Oh, da, corect... azot !!!

Da, avem și asta în aer!”

Eu: si ???

Câte procente ???"

El: Ridică din umeri din nou. Am simțit că s-a săturat de mine. Dar nu m-am dat bătut şi i-am explicat că era cam 78%.

Flyer-ele de propagandă pe care le ținea în mâna stângă se scufundau din ce în ce mai jos.😅 

El, după o aritmetică mentală rapidă (a simțit undeva pe la 60%): „Asta nu se poate, nu te cred, că atunci nu ar mai rămâne nimic pentru CO2-ul lor de LA PARTIDUL VERDE ŞI NU PREA MAI RĂMÂNE NIMIC PENTRU PROPAGANDA LOR FALSĂ DE SALVAT CLIMA !!!”

 Eu: „Exact !!!

Ai dreptate !!!

Cel puțin aproape !!! Pentru că există doar 0,038% CO2 în aerul pe care îl respirăm!😄 

Pur și simplu nu m-a crezut și m-a părăsit.😅

 

Pozitia culcat

 

Motto „Stai pe burtă, că-i apa mică și te văd indienii!”.

Am vazut in topicul precedent ce implicatii ar avea statul pe burta in avion. Cine crede ca a fost doar o fantezie se inseala. Nemtii au facut chiar avioane cu piloti care stau pe burta “prone position”. Sa nu uitam ca la F 16 scaunul e inclinat cu 30 de grade, iar la IAR 93, doar cu 16 grade. De fapt intentia lor nu a fost sa se piteasca, ci doctorii le-au recomandat pozitia culcat, deoarece asa rezista mai bine la factori mari de sarcina, se spune ca ar putea sa reziste chiar la 12, pt ca nu li se mai scurge singele din cap. De remarcat felul in care se-ncearca cu diferite sirme sa se sprijine fruntea si gitul pilotilor. In felul asta se pot lipsi de pantalonii de suprasarcina, pantaloni care pe vremea aia costau cit o Dacie, 70000 lei.

Iata niste poze, sursa, o carte exceptionala, “The vanishing paperclips”, despre expertii nemti racolati de americani dupa ww2. Voi reveni cu povesti din aceasta carte exceptionala.

Eu cred ca si avioanele mari de transport ar putea adopta aceasta solutie si pt pasageri. Daca ar exista niste patuturi atunci s-ar putea reduce sectiunea transversala a avioanelor ceea ce ar duce la o rezistenta mai mica la inaintare si reducerea consumului. De altfel si fratele Wright, ala care a zburat dupa Vlaicu, a stat tot pe burta.

Desigur ar putea apare si anumite fenomene, mai ales in timpul decolarii si aterizarii cind se sting luminile in avion, (chiar, dar de ce se sting luminile?), daca unul, sau altul, ar avea o vecina, ma intelegeti!

Si mai complicat e ce se poate intimpla la inaltimi mari, unde oamenii de stiinta ardeleni sustin ca datorita presiunii scazute  atunci anumite organe, mai ales barbatesti, sunt irigate mai puternic ceea ce duce la fenomenul de furtun sub presiune.

De altfel chiar exista un club a celor care au facut sex in avion, se numeste, "Mile High Club", dar e valabil de la inaltimea de  1.852 Metern. Iata o statistica serioasa a sexului in avion. Vezi poza. Din pacate in statistica nu sunt trecute si grupurile de virsta!

Deci, revenim, pozitia culcat in avion ar avea mari avantaje, dar nu-mi dau seama cum ar putea totusi stewardezele, acum sunt si stewarzi, sa-si faca datoria.

 

X-59 QuessT (Quiet SuperSonic Technology)

In ziua de azi se obisnuieste sa se experimenteze. Chiar si cind cumperi ceva, il probezi si, daca nu-ti place il dai inapoi. S-a ajuns atit de departe ca poti face asa ceva si cu o femeie, o iei, o folosesti un pic, si daca nu-ti place o dai. Pe vremea mea, daca cumva doar o atingeai, trebuia deja s-o iei de nefasta si sa juri ca pina la sfirsitul vietii. Aveam o cunostinta, ginecolog, care povestea ca si acum la anumite nationalitati se respecta aceste aspecte si ca a cistigat o groaza de bani cosând, ce era spart si dind certificat de integritate.

Dar, de fapt vroiam sa vorbesc de avioane. Pe vremea IAR 93, 99 erai condamnat la succes, trebuia sa iasa din prima. Americanii, mai fraieri, au inventat avioanele “X”, adica experimentale, avioane in care se-ncerca cele mai aiurite idei.

Acum au scos pe piata X-59 QuessT (Quiet SuperSonic Technology), un fel de Concorde care zboara in soapta. Cica vor sa faca un avion civil, de transport. Mie, adept al conspiratiei, mi se pare ca vrea sa fie militar. Sa ne imaginam ca un avion zboara la rasul solului, supersonic si nu se aude nimic si i-o trage lui Putin. Ca acum pe bune, cum sa stai intr-un asemenea avion? Pe burta? Si cum vin stewardezele, de-a busilea?

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_X-planes

Tara lui Papura Voda, sau de ce nu s-a fabricat F 16 la Craiova?

 “UN POPOR CARE NU-ȘI CUNOAȘTE TRECUTUL E CONDAMNAT SĂ-L REPETE”. (NICOLAE IORGA)

Pe undeva nu mi se pare rau sa nu-ti cunosti istoria. Daca trecutul a fost bun de ce sa nu-l repeti?

Sa luam insa istoria Olteniei.

Oltenia a devenit parte a imperiului habsburgic după Pacea de la Passarowitz (21 iulie 1718), când turcii au oferit Vienei un teritoriu care aparținea de fapt Țării Românești. Încercarea curții de la Viena de a introduce un nou sistem fiscal, o nouă administrație și catolicismul s-au dovedit, însă, sarcini mult prea grele, din cauza opoziției generalizate a populației românești.

In 1726, un tâlhar supranumit Pavel Lotru, află că prin Oltenia avea să treacă o caravana imperială care transporta taxele strînse din Ungaria, Croaţia şi Ardeal. Era vorba de 20 de căruțe cu pereți metalici pline cu galbeni. Pavel Lotru, împreună cu doi haiduci, Radu Ursan şi Neagu Papură, atacă prețioasa caravană austriacă la Drăgăşani, furând tot aurul.

Ca urmare, timp de 35 de ani (1735-1770), Oltenia a fost “Ţara lui Papură Vodă”, un teritoriu al nimănui în care legile practic nu contau. (Dar parca azi e altfel!?)

Ma intreb daca impuscatul ar fi stiut istoria Olteniei ar mai fi facut fabrica de avioane la Craiova? Ca se vede clar, astia ori tilharesc, ori nu respecta nici o lege. Desigur patriotii vor spune, bha, astia sunt un popor mindru, independent care nu se supune, nu ca ailalti care spun capul plecat sabia nu-l taie.

De acord cu aspectul patriotic, dar ma intreb daca la fabricarea unor avioane mindria, spiritul de independenta sunt la fel de importante precum iscusinta, respectarea regulilor, sau, hai sa nu exageram, chiar inteligenta.

Sa vedem cum stam cu inteligenta. Niste harti retrograde pretind ca romanii nu ar fi prea inteligenti, vezi harta. Eu sunt sigur ca e o manarie, precis testele au fost facute in Craiova. :)

Dar sa vedem alte teste, iata mai jos un clasament f vechi:

Topul „inteligentei” pe regiuni istorice

1. Banat – 56,32

2. Bucovina – 53,69

3. Dobrogea – 52,54

4. Moldova – 49,72

5. Muntenia – 49,68

6. Transilvania – 49,60

7. Oltenia – 48,78

Topul „rapiditatii gandirii” pe regiuni istorice

1. Banat – 61,70

2. Transilvania – 56,95

3. Dobrogea – 56,30

4. Muntenia – 55,69

5. Moldova – 55, 62

6. Oltenia – 55,37

7. Bucovina – 54,70

Din cele doua tabele rezulta ca unul dintre stereotipuri, cel cu „Banatu-i fruncea” era sustinut pe acea vreme si de realitatea din teren, pe cand altele doua, cel care spune ca „ardelenii gandesc incet” iar „oltenii sunt iuti” par sa fi fost infirmate.

Femei

–  Dintre femei, cele mai inteligente la nivelul tarii erau ardelencele din mediul urban. De altfel acestea erau si singurele femei mai inteligente decat barbatii din aceeasi provincie, in restul tarii.

– Tot Oltenia era provincia cu cel mai mare procent de „inferiori”, urmata de Muntenia, iar cel mai mic procent de „inferiori” avea Banatul.

Dupa cum observam Oltenia se afla pe ultimele locuri, la “rapiditatea gindirii” fiind doar in fata Bucovinei, dar macar in Bucovina e tare frumos, si-n Bucovina nu trebuie sa gindesti, ci doar sa visezi.

Facind aceasta analiza am ajuns la concluzia ca alta ar fi fost soarta avionului IAR 93 si chiar a lui 99, daca cizmarului nu i-ar fi venit ideea catastrofala sa se faca avioane la Craiova, dar ce sa-i faci si el era oltean!

Bibliografie:

Oltenii lui Papură Vodă "învinseră" gloriosul Imperiu Habsburgic - Evenimentul Istoric

Cât de deștepți erau românii în perioada interbelică!? Studiul de șapte ani care arată că „Banatu-i fruncea” - Ziua de Vest

 

Despre teroare

 La 99 am proiectat ampenajele. (iar vor zice unii ca ma laud, in definitiv trebuia sa le proiecteze cineva) Am ales niste solutii mai deosebite, frezarea chimica a invelisului, structura honeycomb profundor si directie si chiar si ceva neortodox, pozitionarea longeronului in fata axei de rotatie pt a economisi din greutarea de echilibrare. Am mers la Brasov si am discutat cu tehnologii. Mi-au facut, pe drept, mai multe observatii. M-am intors acasa le-am introdus in documentatie si avioanele mai zboara si azi. Si am ramas si prieteni o viata.

La 93, serie, am proiectat planul central cu rezervorul 3, integrat. (iar vor zice unii ca ma laud si astea trebuia sa le proiecteze cineva) M-a pus dracu sa propun sa facem niste capace de vizitare. La preserie, daca trecea un glont prin rezervor trebuia sa se demonteze aripa pt a-l repara. Zanfi a fost de acord si am comandat la timplarie un mock up sa vad cit de mare sa fie gauroaiele. Am proiectat si un capac, destul de masiv, pt ca erau sarcini f mari in zona. E adevarat ca nu era, tehnologic vorbind, ideal. Dupa vreo doua luni vine de la Craiova un raport, care trecuse pe la toti directorii posibili si chiar pe la ministru, cu rezolutiile de rigoare, “a se rezolva urgent”, “analiza urgenta”, in care era incriminata solutia aleasa de mine, dar mai erau si alte incriminari tovarasesti si ale altor elemente de structura dusmanoase, ale altor colegi. Mentionez ca-l cunosteam pe autor, si ca avea numarul meu de telefon, dar a preferat sa mearga la directori si ministru. Nu e pe lista mea de prieteni.

Intreb, credeti ca in asemenea situatii se poate crea un avion de performanta?

Undeva in topicurile precedente am mentionat ca primul zbor al avionului a insemnat sfirsitul epocii romantice, ca intr-o casatorie, s-a terminat luna de miere. Mai apoi s-a mutat soacra in dormitor, si, mai ales, Suca in sufragerie. S-a pornit o epoca de teroare. Nu numai ca situatia generala se strica, frig, lipsa de alimente, saracie, dar si in frumoasa lume a aviatiei a ajuns teroarea.

Intrebarea filozofica care o pun e, este posibil ca intr-un regim de teroare sa existe creativitate umana, sau nu? Nu, nu vreau sa ne scuzam, pe noi aia care am fost atunci pe baricade, ci doar intreb.

Cunoastem exemplul lui Tupolev, citez: e din Stalin’s Aviation Gulag,: Arrested in 1937, Tupolev was sent not to the notorious labor camps, but to a sharaga, or special prison, established in Moscow specifically for aviation designers and engineers. Well-fed and well-clothed (noi nu, subl mea) but supervised by Party and police functionaries (si noi, subl mea) with little knowledge of aviation, Tupolev and his team of 150 specialists worked under the threat of harsh reprisal for the least setback.

Dependent on Stalin's whims, permitted only infrequent, heavily guarded inspections of the aircraft they created, they nevertheless managed to circumvent both political dangers and technical constraints to develop the two major Soviet aircraft of World War II: the fast, twin-engined Pe-2 and the Tu-2, a medium bomber.

Sau putem da exemplul fostului meu profesor de motoare cu ardere interna de la fac de aviatie, Stambuleanu, care a dezvoltat in puscarie o motocicleta.

Si, de ce nu, am putea vorbi si de expertii nemti rapiti de rusi, sau chiar de expertii nemti ademeniti de americani, ca si acestia din urma au fost tinuti in conditii oarecum de carcera.

In exemplele de mai sus, si or mai fi si altele, se vede ca teroarea nu ar fi neaparat o piedica in a realiza lucruri grozave.

Deci asta nu ar fi o scuza pt noi, cei care am participat la acest maret proiect, pt faptul ca nu a iesit totul asa cum ne-am dorit. Poate chiar ar fi trebuit sa ne inchida, asa cum ne ameninta deseori, am fi scris si carti.