Imn

 Kristin Rose-Möhring, o nemtoaica adevarata, mare stab in ministerul familiei si tineretului vroia sa sa schimbe textul imnului german.

Einigkeit und Recht und Freiheit

für das deutsche Vaterland!

Danach lasst uns alle streben

brüderlich mit Herz und Hand!

Cica Vaterland nu e suficient de neutru. Ar trebui Heimatland. Si nu poti sa spui „frateste” “brüderlich”, ci si „suroreste”. Fara gluma.

Mi-am facut multe griji si m-am uitat si la imnul romanesc si m-am ingrozit. Este plin de multe chestii sexiste, exemple:

- Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte... primul vers e absolut imposibil. Adica de ce doar romanul sa se destepte, romanca de ce nu? Sau ea o deja desteapta si face cafeaua.

- “În care te-adânciră barbarii de tirani!”. Asta e chiar tare, adica ce numai barbatii sunt tirani, de ce nu se spune, barbarii si barbarele de tirani si tirane?

- Da de asta ce spuneti “ Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri“? Da batrinele ce fac, de ce barbati si nu si muieri, de ce juni si nu si fecioare?

Mai sunt extrem de multe pasaje imposibile care ar trebui urgent corectate, ca stau si ma gindesc daca echipa nationala de fotbal al Romaniei ar participa la campionatul mondial cum ar putea fetele sa cinte asa ceva: “Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine”. Nu s-a gasit oare nici o femeie, nici o Elena, in istoria Romaniei, care sa fie si ele umbre marete?

Dar nu numai imnul, ci, daca ma uit in jur, si multe alte expresii incetatenite sunt complet gresite. Cuvintul Patrie, vine de la Pater, de ce sa nu se numeasca Patrie si Mamaie, sau de ce se spune limba materna, poasa sa spuna si limba paterna, ca doar de unde invata copii sa injure.

Mai groasa e in religie. Tatal nostru e un exemplu brutal, ar trebui sa se spuna Cetateanul nostru. Nu mai spun ca Iisus era barbat, cum vine asta, de ce nu s-a crucificat nici o femeie?

Like

Comment

Share

Campionatul mondial de fotbal

 M-am luat cu una cu alta si nu am dat nici o atentie campionatului mondial feminin de fotbal. Oricum cred ca Romania va cistiga, desi nu stiu daca participa, da romancele sunt oricum mai bune decit barbatii.

Nu m-am uitat la meciuri in direct, sunt transmise dimineata, cind de obicei sunt la gradina, sau fac curse pt Tour de France. Dar, am un hard disc in receiver pe care pot inregistra totul. Am inregistrat cam cinci ore de reportaje, pe care le-am vazut pe repede inainte. Din cinci ore au fost cca 15 minute fotbal, in rest comentarii f interesante, pe care nu le-am ascultat. Erau fete f dragute, care au schimbat f multe rochii.

Dar am prins highlights. De ex. intr-un meci, una dintr-o nationala nu i-a dat mina alteia, din alta nationala, deoarece fiind colege la acelasi club in Anglia, una i-a furat gagica celeilalte.

Antrenorul Marocoului a fost intrebat cum se simte prin faptul ca-n Maroco nu sunt permise legaturile lesbi. A intervenit un functionar Fifa care a interzis intrebarea.

Antrenorul Zambiei, la conferinta de presa, a fost intrebat daca are relatii sexuale cu jucatoarele, ca exista un zvon ca le trage pe toate.

O mare victorie a fost faptul ca o jucatoare e trans, adica a fost barbat. Nu se stie daca a avut vreo legatura cu antrenorul Zambiei.

O cunoscuta jucatoare nemtoaica s-a laudat ca si ea e lesbi si a criticat faptul ca sunt f putini barbati homo in fotbalul german.

O arbitra asiatica a anuntat ca a fost ofsaid, deci golul e valabil, desi daca a fost ofsaid nu putea fi gol valabil. Dar a fost.

Nothing Compares 2 U

 Probabil ca toti oamenii au ramas cu ceva imprimat in memorie, ceva legat de un eveniment important din viata. Uneori sunt imagini, pot fi chiar mirosuri, zgomote, muzica.

Martie 90, de abia ajunsesem, dupa multe aventuri, in Ge, cu baiatul. Ne-am refacut familia, sotia era deja din septembrie 89.

Nu stiam pe ce lume sunt, nu intelegeam nici un cuvint nemtesc, nu banuiam cum as putea sa-mi cistig existenta, multi spuneau ca nu am nici o sansa, sunt si prea batrin.

O cunostinta, nemtoaica, cu care vorbeam engleza, a fost draguta si m-a insotit la autoritati sa fac niste declaratii. Avea un Mercedes f misto. A pus muzica, si a inceput chiar sa fredoneze, Nothing Compares 2 U, cu Sinéad O’Connor.

Am fost ravasit, frumuseta muzicii, desi cam trista si starea disperata in care ma aflam.

Azi s-a dus Sinead. Mi-a amintit de acei ani. 

Aprind o luminare si-mi pun un pahar de vin! Nothing compare to...

Cel mai bun fiu

 Au fost timpuri cind fiecare localitate se mindrea cu fiul cel mai de onoare. De regula erau intelectuali, sportivi, ma rog personalitati deosebite. Acum cea mai importanta persoana dintr-o localitate e bucatarul. Se vede ca mai important e stomacul, decit restul.

La noi in oras cel mai bun e Nelson Müller. E un baiat f dragut. Chiar l-am cunoscut personal la sala noastra din oras de concerte, unde tine un bufet. Zimbeste cu toti dintii si are f multi. Chiar am vrut sa merg si la unul din restaurantele lui, desi preturile sunt de-ti cad dintii, dar am dentista f buna. N-am reusit pt ca trebuie sa te programezi cu luni inainte, mai greu ca la cardiolog.

Deunazi l-am vazut ca face reclama la carbuni. Mi se pare un pic de rasism, ai putea zice cei mai negri carbuni din lume. Nu-i vorba, ca iar iti cad dintii, 3kg de carbuni, 7,99 euroi? Ca ajung carbunii mai scumpi decit carnea! Un kg de carne de porc, ceafa fara os, costa vreo 5-6 euroi.

De aia, cum v-am mai spus, eu fac cu lemne, lemne din padure. Ca asa sunt eu, un mos comunist, invatam la scoala, si pina in clasa 7-a am fost cel mai bun din clasa, ca padurea trebuie curatata de uscaturi, chiar si-n povesti, Ana are mere curata copacii de viermi si paianjeni. Astazi nu se mai face asa ceva, cica si viermii au dreptul la viata, unii ii considera chiar gustosi. Ca ma intreb, pe de o parte protejam insectele si pe de alta parte le mincam!?

Da, a inceput sa-mi iasa fasolea, d-aia imi rinjesc fasolele!

P.S Azi a facut nefasta chiftele. Cine nu a mincat chiftele facute de ea a trait degeaba. Ma gindeam sa-i trimit si lui Nelson, cred ca si-ar arunca stelele Michelin.

Like

Comment

Share

Vinetele si maslinul

 Pt un pensionar una dintre principalele preocupari e mincarea. Si nu, nu ca ar minca prea mult, din contra, pt ca incearca sa manince mai putin, atunci studiaza toate posibilitatile de a se indopa, dar totusi sa nu se-ngrase si sa mai fie si sanatos si chiar gustos.

Unu din alimentele mele de baza, vara, sunt vinetele. Imi plac in orice forma, mincare, tocana, musaca dar mai ales, in forma cea mai simpla, salata de vinete tocate.

In ziua de azi, odata cu scumpirea enorma a energiei, deunazi mi-a venit chitanta regulatorie, mai scumpa cu aprox. 30% decit acum un an, coacerea/arderea vinetelor la aragaz a devenit prohibitiva. De aceea am trecut la ars la gratar, pe flacara deschisa, cu lemne. Lemne uscate gasesc destule prin paduri si parcuri, desi nu e prea legal sa le iau, deoarece sunt lasate acolo sa-si faca apartamente tot felu de gindaci si insecte.

Vinetele nu prea au fosfor, cica asta ar fi bun pt inteligenta, dar la virsta mea oricum nu conteaza. Si nici prea multe alte vitamine nu au, dar asta e. Am ajuns sa cultiv si la mine in gradina, am dat de un soi lung si subtire, dupa ce le cureti nu prea mai ramine nimic.

Dar, cea mai mare problema e tocatul. In copilarie aveam un satir de lemn, pe atunci tacimurile erau facute dintr-un aliaj, Alpaca (CuZn28Ni9, CuZn27Ni18, CuZn45Ni9, CuZn17Ni26) care innegreau, prin contact, vinetele.

Acum n-ar mai fi probema ca totul e din inox, dar totusi, tare mi-am dorit un satir de lemn. Cind fusei prin Ro am cumparat de la mesteri ceva chestii din lemn, dar mai toate s-au crapat cu timpul.

Asa ca m-am hotarit sa-mi fac singur, din lemn de maslin. Are o duritate Brinell de 5,3 N/mm², cu 60% mai mare decit stejarul. In plus, nu suge lichide, mirosuri etc.

Iata rezultatul. Sunt sigur ca va deveni un obiect de mostenire al familiei care va dainui peste veacuri.

Like

Comment

Share

Inteligenta artificiala

 Ajungind la o oarecare virsta ma intreb daca am fost, sau nu, inteligent. Nu ca ar conta, dar asa ca poanta. In copilarie toata lumea ma considera deosebit de destept, chiar si familia. Si mai tirziu, in scoala, facultate, eram cumva inteligent. De fapt din asta am trait, din ce furam la cursuri, ca nu ma omoram cu tocitul. Si la munca, Zamfi, primul si cel mai iubit director al meu, zicea ca sunt “cilibiu” si ma punea sa rezolv cele mai ciudate chestii.

Dar, tragind linie, presupusa mea inteligenta nu mi-a folosit prea mult, nu m-am imbogatit, nu am prins posturi marete, nici blonde cu tite mari.

Acum, la pensie chiar ca nu mai conteaza, acum am nefasta care a monopolizat tot ce aduce a inteligenta.

De aceea, ma bucur enorm ca s-a inventat inteligenta artificiala, Chat RT asa ca m-am adresat acesteia, rugind-o sa scrie niste poezii.

Incep cu o poezie despre Johannis si una despre Mihai Calomfirescu.

Va urma Basescu si Ion Iliescu.

În palatul prezidențial cu mândrie își poartă steagul, Johannis, președintele României, curajos și vertical.

Din inima Transilvaniei, a plecat pe drumul său,

Un om cu viziune, pasiune, încredere și har în sufletul său.

În vremuri de schimbare și provocări grele,

El a rămas ferm, drept și credincios, cu inima lui tare.

Prin cuvinte calde și acțiuni puternice, El a căutat mereu să aducă țara pe culmi mărețe și strălucitoare.

Cu zâmbetul său blând și vocea calmă, El ne-a încurajat să mergem înainte, fără să ne dezarmăm.

Cu patriotism și devotament față de țară, El își poartă rolul de lider cu onoare și cinste rară.

Johannis, președintele nostru, un simbol de unitate, În fața provocărilor, ne învață să luptăm cu adevărată îndrăzneală.

Să ne unim, să ne susținem, să creștem împreună, Cu el în frunte, România se înalță, zidindu-și un viitor plin de splendoare și har divin.

Mihai Calomfirescu, o stea strălucitoare, În cerul culturii românești, un nume de onoare.

Cu condeiul său îndemânatic și cuvântul său sclipitor, A călătorit prin poezie și proză, purtându-ne pe aripi de visător.

Versurile sale, ca un dans sublim, Ne poartă pe aripi de iubire și dor, prin tărâmuri infinite și sublime.

Cu imaginație și sensibilitate de artist, Ne-a încântat cu povești fermecătoare și tâlcuirea unui univers trist.

În amintirea sa, cu respect și prețuire, Poezia lui rămâne o comoară, o fântână de inspirație pură și-n suflet de fericire.

Mihai Calomfirescu, un nume de aur, În lumea literară românească, un izvor de cuvinte cu adevărat pur.

Cu versurile sale, rămâne nemuritor, Un spirit înălțat către ceruri, un creator divin și un povestitor.

În rândurile sale, continuă să trăiască, Ca o lumină ce nu se stinge, un gând către noi mereu să zâmbească.

Like

Comment

Share