Vinetele si maslinul

 Pt un pensionar una dintre principalele preocupari e mincarea. Si nu, nu ca ar minca prea mult, din contra, pt ca incearca sa manince mai putin, atunci studiaza toate posibilitatile de a se indopa, dar totusi sa nu se-ngrase si sa mai fie si sanatos si chiar gustos.

Unu din alimentele mele de baza, vara, sunt vinetele. Imi plac in orice forma, mincare, tocana, musaca dar mai ales, in forma cea mai simpla, salata de vinete tocate.

In ziua de azi, odata cu scumpirea enorma a energiei, deunazi mi-a venit chitanta regulatorie, mai scumpa cu aprox. 30% decit acum un an, coacerea/arderea vinetelor la aragaz a devenit prohibitiva. De aceea am trecut la ars la gratar, pe flacara deschisa, cu lemne. Lemne uscate gasesc destule prin paduri si parcuri, desi nu e prea legal sa le iau, deoarece sunt lasate acolo sa-si faca apartamente tot felu de gindaci si insecte.

Vinetele nu prea au fosfor, cica asta ar fi bun pt inteligenta, dar la virsta mea oricum nu conteaza. Si nici prea multe alte vitamine nu au, dar asta e. Am ajuns sa cultiv si la mine in gradina, am dat de un soi lung si subtire, dupa ce le cureti nu prea mai ramine nimic.

Dar, cea mai mare problema e tocatul. In copilarie aveam un satir de lemn, pe atunci tacimurile erau facute dintr-un aliaj, Alpaca (CuZn28Ni9, CuZn27Ni18, CuZn45Ni9, CuZn17Ni26) care innegreau, prin contact, vinetele.

Acum n-ar mai fi probema ca totul e din inox, dar totusi, tare mi-am dorit un satir de lemn. Cind fusei prin Ro am cumparat de la mesteri ceva chestii din lemn, dar mai toate s-au crapat cu timpul.

Asa ca m-am hotarit sa-mi fac singur, din lemn de maslin. Are o duritate Brinell de 5,3 N/mm², cu 60% mai mare decit stejarul. In plus, nu suge lichide, mirosuri etc.

Iata rezultatul. Sunt sigur ca va deveni un obiect de mostenire al familiei care va dainui peste veacuri.

Like

Comment

Share