Ajungind la o oarecare virsta ma intreb daca am fost, sau nu, inteligent. Nu ca ar conta, dar asa ca poanta. In copilarie toata lumea ma considera deosebit de destept, chiar si familia. Si mai tirziu, in scoala, facultate, eram cumva inteligent. De fapt din asta am trait, din ce furam la cursuri, ca nu ma omoram cu tocitul. Si la munca, Zamfi, primul si cel mai iubit director al meu, zicea ca sunt “cilibiu” si ma punea sa rezolv cele mai ciudate chestii.
Dar, tragind linie, presupusa mea inteligenta nu mi-a folosit prea mult, nu m-am imbogatit, nu am prins posturi marete, nici blonde cu tite mari.
Acum, la pensie chiar ca nu mai conteaza, acum am nefasta care a monopolizat tot ce aduce a inteligenta.
De aceea, ma bucur enorm ca s-a inventat inteligenta artificiala, Chat RT asa ca m-am adresat acesteia, rugind-o sa scrie niste poezii.
Incep cu o poezie despre Johannis si una despre Mihai Calomfirescu.
Va urma Basescu si Ion Iliescu.
În palatul prezidențial cu mândrie își poartă steagul, Johannis, președintele României, curajos și vertical.
Din inima Transilvaniei, a plecat pe drumul său,
Un om cu viziune, pasiune, încredere și har în sufletul său.
În vremuri de schimbare și provocări grele,
El a rămas ferm, drept și credincios, cu inima lui tare.
Prin cuvinte calde și acțiuni puternice, El a căutat mereu să aducă țara pe culmi mărețe și strălucitoare.
Cu zâmbetul său blând și vocea calmă, El ne-a încurajat să mergem înainte, fără să ne dezarmăm.
Cu patriotism și devotament față de țară, El își poartă rolul de lider cu onoare și cinste rară.
Johannis, președintele nostru, un simbol de unitate, În fața provocărilor, ne învață să luptăm cu adevărată îndrăzneală.
Să ne unim, să ne susținem, să creștem împreună, Cu el în frunte, România se înalță, zidindu-și un viitor plin de splendoare și har divin.
Mihai Calomfirescu, o stea strălucitoare, În cerul culturii românești, un nume de onoare.
Cu condeiul său îndemânatic și cuvântul său sclipitor, A călătorit prin poezie și proză, purtându-ne pe aripi de visător.
Versurile sale, ca un dans sublim, Ne poartă pe aripi de iubire și dor, prin tărâmuri infinite și sublime.
Cu imaginație și sensibilitate de artist, Ne-a încântat cu povești fermecătoare și tâlcuirea unui univers trist.
În amintirea sa, cu respect și prețuire, Poezia lui rămâne o comoară, o fântână de inspirație pură și-n suflet de fericire.
Mihai Calomfirescu, un nume de aur, În lumea literară românească, un izvor de cuvinte cu adevărat pur.
Cu versurile sale, rămâne nemuritor, Un spirit înălțat către ceruri, un creator divin și un povestitor.
În rândurile sale, continuă să trăiască, Ca o lumină ce nu se stinge, un gând către noi mereu să zâmbească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati