Film

 The size does really matter - YouTube

https://www.youtube.com/watch?v=BrGJI44iurY

Filmul e scris, regisat, de un fost coleg. Multumesc Marian

Falstaff

 Unul din semnele batrinetii e ca incepe sa-ti placa opera. Mie a inceput sa-mi placa de mai multi ani. Lipsa vizitei la opera, la filarmonica a fost unul din chinurile pandemiei. Dar iata ca s-a dat drumul si am pornit.

Am inceput cu Falstaff. Am obtinut bilete f ieftine, la Düsseldorf.

Nu va temeti, nu voi incepe sa povestesc de ce si cum i-a venit lui Verdi, la batrinete, sa scrie o comedie. Cica libretistul Arrigo Boito i-ar fi spus ca există o singură cale mai bună decât să încheie cu Otelo: și asta e să se încheie victorios cu Falstaff”.

Muzica e frumoasa, desi lipsesc ariile tipice lui Verdi. Opera are un mare dezavantaj, nu prea se intelege ce se cinta, desi la Düsseldorf e subtitrat, dar e greu sa te concentrezi, muzica, scenele, nu-ti permit sa intelegi si adincimea textului. Si sa nu uitam ca Falstaff e scris dupa Shakespeare si are adincime pin-la la Dumnezeu.

La prima vedere Falstaff pare un batrin, gras, penibil care se da la femei tinere. Gresit, e doar un mare filozof: What is honour? a word. What is in that word honour? what is that honour? air. A trim reckoning! Who hath it? he that died o' Wednesday. Doth he feel it? no. Doth he hear it? no.”

Come ti vidi

M’innamorai,

E tu sorridi

Perché lo sai.

“Shakespeare will not allow Falstaff to die upon stage. We see and hear the deaths of Hamlet, Cleopatra, Antony, Othello, and Lear. Iago is led away to die silently under torture. Macbeth dies offstage but he goes down fighting. Falstaff dies singing the Twenty-third Psalm, smiling upon his fingertips, playing with flowers, and crying aloud to God three or four times. That sounds more like pain than prayer.

We do not want Sir John Falstaff to die. And of course he does not. He is life itself.”

Masini

 Cu ocazia hotaririi epocale, in intereseul nostru, nu asa, a Uniunii Europene sa interzica motoarele cu ardere interna, vom vorbi astazi despre masini.

Pe vremea impuscatului nu am avut masina, ci doar un socru f dragut care ne dadea si noua Dacia lui din cind in cind. Acea masina minunata nu era doar un mijloc de transport, ci era mult mai mult. Era un statut, m-am ajuns, am masina, dar era si o scoala buna de mecanica. Duminica dimineata, lumea nu mai mergea la biserica, ci se intilnea in parcarea blocului unde se dezbateau cele mai noi solutii de intretinere/imbunatatire a masinii. Se inventasera si niste dispozitive cu care se putea ridica masina pe o parte astfel incit sa o poti antifona. Toata lumea, chiar si gospodinele, stiau sa desfunde niste jigloare, sa curete bujiile, sa schimbe uleiul, cel vechi se arunca la canal, sa faca revizia tehnica conform regulilor in vigoare.

Cind mergeam la mare, desi masina era pregatita cu grije pt aventura de 300 de km, totusi, nu odata, s-au blocat frinele. Acestea, pe linga planetare, erau boala cronica la Dacia, pistoanele care stringeau placutele de frine raminind blocate. Incepea sa miroasa a cauciuc ars, se incalzeau garniturile si opreai pe dreapta, scoteai frinele, scoteai pistonasul, curatai cu ceva smirghel, adaugai lichid de frina, si aeriseai sistemul, cu sotia, apasa, da drumu, apasa, da drumul.

Nu povestesc de prima masina din Ge, un jaf cumparat pe nimic, pe linga multele hibe se mai bloca si usa, astfel incit nefasta cind venea de la vreun concert de pian pe care-l dadea, era nevoitia sa astepte pina pleaca admiratorii si sa intre prin portbagaj.

In ultimii ani am avut Audi Diesel. Precedentul ajunsese la peste 270000 km si mergea ca-n prima zi. Dar incepusera amenintarile ca vor fi interzise in orase, astfel incit m-am hotarit, acum vreo doi ani, sa cumpar alta. Tot Audi, tot Diesel, dar cu Euro 6.

Se stie ca pt Euro 6 se injecteaza un adBlue, un fel de urina in esapament. Zilele trecute mergeam linistit pe linga casa, veneam de la cumparaturi si-mi apare brusc un anunt pe bord. „adBlue, defect, in 1000 de km nu veti mai putea porni masina.“ Ajung acasa, erau mai putin de 1000 km, si vorbesc cu google. O patisera multi, se bulea un senzor, reparatia costa intre 1000 si 4000 euro. Il sun pe un prieten mecanic pe masina la ADAC. Era prin apropiere si vine f repede. Pune calculatorul si da... trei senzori erau buliti. Prietenul imi povesteste ca nu-i de joaca si mi se va bloca masina.

Incep si scriu la mai multe service, dindu-le si toate amanuntele, dar de abia a doua zi ma suna unu de la Audi. De fapt era una, o fetita, dupa voce, ma intreaba daca putem vorbi romaneste. Imi spune ca nu ma poate ajunta si ca trebuie sa ma prezint la sediu, dar ca a vorbit cu o colega si ca daca adaug niste adBlue s-ar putea sa dispara anuntul.

Si chiar asa s-a intimplat! Domne ce ti-e cu tehnica de azi.

Calatorie

 

Nu am mai dat de mult pe aici. Am observat cu ingrijorare ca nimeni nu a fost ingrijorat de absenta mea, mai ales ca am o virsta.

Dar chiar daca nu ati fost ingrijorati, va dau o veste buna, pt mine, sunt bine sanatos, am fost din nou in concediu. Am mai povestit de inceputurile mele de calatorii prin lume in care incercam sa bifez locurile celebre si cu renume. Multe m-au dezamagit, mai ales coasta estica a Italiei, mi s-a parut absolut mizerabila.

Dar la batrinete m-am indragostit de Grecia, am fost deja pt a patra oara acolo, cu o pauza, anul trecut, cind am fost in Spania. De altfel Grecia a devenit pt romani, ca Mallorca pt nemti. Nu mai stiu daca am scris, sau nu, despre, dar fiind atit de vizitata de romani nu prea are sens sa bag nenumaratele poze cu cer albastru, cu marea calda si limpede. Si soarele care te bate in cap devine plictisitor. Oamenii sunt si ei enervanti, ii vezi mergind si rinjind tot timpul, nu sunt constienti ca viata e grea ca exista razboaie, criza energetica, batrinete. Batrinii se tot aduna pe la Taverne, sau pur si simplu, pe bancute si stau de vorba.

De aceea voi pune doar citeva poze, fara comentarii.

P.S As putea povesti multe, dar inca nu mi-am revenit, si nici nu am inspiratie.  

Dorin Tudoran si Lucian Blaga, in dialog

 trupul

din jurul sufletului

sufletul

dinăuntrul trupului

cine

este prizonierul și

cine

- temnița necruțătoare?

undeva

în sufletul meu

un

comutator s-a dat peste cap

de-acum

nici lumina, nici bezna

nu-l

mai pot reseta

stau

încă o dată așezat

pe

marginea ascuțită a lumii

picioarele-mi

atârnă în gol

pe

frunte mă apasă golul

sunt

un proiect împlinit

copilul

care continuă să urle

în

pustiul cosmic:

"eu

nu strivesc corola de minuni a lumii"

************************

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

şi nu ucid

cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc

în calea mea

în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora

sugrumă vraja nepătrunsului ascuns

în adâncimi de întuneric,

dar eu,

eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -

şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna

nu micşorează, ci tremurătoare

măreşte şi mai tare taina nopţii,

aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare

cu largi fiori de sfânt mister

şi tot ce-i neînţeles

se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari

sub ochii mei-

căci eu iubesc

şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

Coda alla Vaccinara

 

Dupa studii intense am aflat de ce ne ingrasam, din cauza ca mincam. Desigur exista si cazuri mai rare, mai ales la doamne, care se jura ca nu baga nimic in gura, va rog, sa nu incepeti cu..., si totusi se-ngrase. Unii barbati rautaciosi spun ca s-ar hrani cu zilele lor.

Savantii ardeleni au dovedit ca nu conteaza ce maninci, se vede la ierbivore, vacile, elefantii sunt cele mai grase mamifere, mult mai grase decit tigrii. Unii vegetarieni sunt mai slabi pt simplu fapt ca nu le place ce maninca, bleaaah. Ca asta conteaza, gustul mincarii. Noi, si mai ales nefasta, am ajuns la un grad de finete culinara ca am putea deschide un restaurant de cinspe stele. La noi in casa se gateste atit de bine, ca nici nu ne mai vine sa mergem la restaurant.

Dar si noi am trecut mai spre vegetarieni. Am fost obligati de recolta deosebit de grozava a gradinii. Incalzirea globala, seceta, canicula au dus la productii record pe cap de locuitor. Rosiile le-am pus in doru lelii, de obicei nu ies, sau se-mbolnavesc, dar acum sunt obligat sa ma-ndop cu ele ca sunt multe si nu vreau sa le las sa se borseasca. Si dovleceii sau vinetele imi fac zilnic cu ochiul si-mi zic maninca-ma, maninca-ma. Nu mai vorbesc de fasole verde, creste ca-n povestea cu fasolea fermecata. O face nefasta in toate chipurile si rasol cu usturoi, si mincarica si la ciorba si la ratatouille.

Mici maninc maxim unu pe luna, cite un gratar mai fac, dar mai ales de peste. Si nu orice fel, in special loup de mer. Sau caras.

Zilele trecute nefasta s-a intrecut pe ea cu Rabo de Toro, Ochsenschwanz, Coda alla vaccinara.

Poate va dau reteta, e buna daca ai probleme cu genunchii, deoarece are multa gelatina.

P.S Iata istoria Coda alla vaccinara, considerata tipic romanica, de la Roma.

Coda alla Vaccinara: istoria rețetei romane

Originile cozii de boi sunt saracacioase, pentru a o pregăti, se folosește una dintre părțile așa-numitului „al cincilea sfert”, căreia îi aparțin bucățile mai puțin valoroase, inclusiv organele.

Este un fel de mâncare care își datorează numele „vaccinarilor” din trecut, angajați la sacrificarea animalelor. Deja în jurul anului 1300, Rione Regola, din Roma, era locuită de vaccinatori, care aduceau acasă de la serviciu toate acele părți ale animalelor mai puțin valoroase, care nu puteau fi vândute „domnilor”.

Tradiția gătirii celui de-al cincilea sfert s-a răspândit și mai mult la sfârșitul anilor 1800, când a fost construit Abatorul la Testaccio: salariile muncitorilor erau adesea integrate cu resturile de la sacrificare, care erau aduse acasă pentru a fi gătite, sau vândute către multe taverne, care se ridicaseră în zonă.

Timpul a trecut, iar de-a lungul anilor Coda alla Vaccinara, dintr-un fel de mâncare destinat celor mai puțin înstăriți, a devenit un deliciu pentru cunoscători, care încă se prepară în multe restaurante tradiționale, și gătită de toți cei care apreciază tradiția romanică.

Nu uitati: Coda alla Vaccinara pe care o găsiți în Trapizzino cu Coda alla Vaccinara, se gătește 8 ore în trei etape!

Pe pista de tartan

 Vazind ca succesul meu privind slabitul e extrem de limitat, am decis sa trec la masuri mai drastice si anume sa fac sport. De facut am facut dintotdeauna, mai intensiv sau mai putin, dar canicula, pandemia mi-au distrus echipa de fotbal si deci trebuie s-o inlocuiesc cu ceva. Acel ceva e jogging, un lucru la indemina tuturor, mai ales ca eu am chiar in gard in gard cu gradina o baza sportiva nou renovata f frumoasa.

Nevoia intensificarii masurilor de slabire e data si de faptul ca simbata, facem chef, sau mergem cu prietenii la circiuma, unde, vrei, nu vrei, maninci seara. Joggingul mi se pare extrem de plictisitor, dar simbata asta la baza sportiva erau zeci de meciuri de copii, copii insotiti evident de parinti si de mamici. M-am gindit ca asta m-ar putea stimula sa alerg citeva ture pe pista de tartan. Eram convins ca am un stil f elegant, alerg cu piciorul sus, spatele drept, pasul elastic, ce mai, o adevarata gazela.

Mi-am zis sa incep cu trei ture, o tura are 400 de metri, deci total 1200 metri. Spre surprinderea mea am reusit, nici nu a fost f greu, credeam ca o sa cad lat. Am alergat cu viteza de 11,8 km/h, cadenta maxima a pasilor 175 pasi/min.

Am fost insa socat cind am citit cite calorii am consumat, 140. Amintesc ca o punga de 90 de grame de pop corn contine 363 kcal!?

Cum dracu? Adica alergi 1200 si nici macar nu reusesti sa elimini caloriile acumulate de o punguta de floricele? Ce se intimpla daca maninci o friptura? Trebuie sa faci maraton?

Oricum, voi incerca sa ajung la 10 ture, (4000m) in 22 de minute.

Va voi tine la curent.

Efectele nedorite ale modificarii constantelor

Uneori, ca pensionar, nu prea am ce face. De aceea m-am hotarit sa slabesc, sa-mi ocup timpul cu ceva. Ma cam ingrasasem, de altfel, ca ajunsesem sa merg doar in papuci fara sireturi, stiti cit de greu e sa legi sireturile. Chiar am reusit citeva kile, mai putine decit imi doream. Am citit ca secretul e sa nu maninci seara si ma tin consecvent de asta. Acum vreo doua zile m-am cintarit seara, inainte de TV, eu ma uit la TV numai seara. Aveam 85,3. La TV am mincat cu nefasta o punga de floricele, din aia la microunde. Punga cintareste 90 de grame si are 364 kcal. Dimineata mi-am facut toaleta, m-am spalat cu f putina apa, ca trebuie sa economisim, si m-am cintarit din nou, 86,5. Cum draqu?

Adica am mincat 45 de grame, juma din 90 a mincat dinsa, si m-am ingrasat cu un kil doua sute!?

Cred ca scoala comunista ne-a inselat cu chestiile alea cu conservarea energiei, cu vasele comunicante, cu legea atractiei universale, cu acidul ribonucleic si exista precis si altceva, care nu au vrut sa ne spuna. M-am gindit ca o fi ceva legat de flux si reflux, in definitiv apa e atrasa, uneori, zeci de metri, de ce nu ne-ar atrage si pe noi, mai ales ca si noi suntem 90% apa, aproape ca si castravetele? Mai departe am citit ca pamintul se invirte mai incet, sau mai repede, dupa cum ii vine lui, ca ziua se scurteaza si deci, desi ai o anumita virsta, totusi esti mai tinar daca ziua e mai scurta, nu? Asta daca pamintul ar fi o sfera, dar daca e totusi o farfurie? Am mai auzit ca chiar acum sunt niste explozii nasoale in soare, al draqu Putin, si si astea pot influenta ceva.

Am mai invatat ca G=mg, unde m=masa, iar g e acceleratia gravitationala. Unii confunda g mic, cu punctul G mare, de la femei. Sunt aproape sigur ca asta e cauza, g-ul variaza seara si dimineata. De aceea as recomanda sa mergi la cumparaturi seara, intrucit obtii mai multa marfa pt aceeasi bani, deoarece cintarul arata mai putin. Dar de ce variaza? Pai in ziua de azi nici constantele nu mai sunt ce erau odata, totul e variabil si donna e mobile.

Dar grija mea cea mai mare e ca slabind mi-a ramas mic chimirul, de abia l-am cumparat. La chimir e important perimetrul de la burta, desi unii poarta chimirul pe solduri, precum pistolarii, altii chiar pe burta.

small talk

 Dupa o seama de postari nereusite, revin cu ceva mai pamintesc.

Pe vremea cind eram in cimpia muncii, m-au trimis nemtii, pesemne vazusera ca vin din est si sunt tentat sa injur, la un curs de comunicare. Am invatat acolo o saptamina intreaga cum sa comunic, ca nefasta saraca, cind am ajuns acasa, nici nu stia cu cine mai sta de vorba.

Printre altele ne-au povestit cum sa ducem small talk, adica vine un partener, sau mergi tu, sau te intilnesti cu un partener si pe linga discutia de baza, ajungi si la un moment, la masa, pe drum, in care trebuie sa spui ceva. In primul rind trebuie evitate subiectele care pot duce la neintelegeri, nici un cuvint despre religie, fara complimente la dame, se pot interpreta, fara nationalitati, boli. Uneori chiar fotbalul poate fi o tema grea, cind e vorba de Olanda si Germania

Cel mai bine se poate vorbi despre subiecte neutre, de ex. despre vreme. Mie mi-a fost greu sa vorbesc cu englejii despre asta, fara sa-i jignesc, dar ma rog.

Mi-e teama ca si acest subiect poate fi in ziua de azi extrem de periculos. Cum o fi fost vremea pe vremea lui Traian si Decebal? Unii spun ca era f cald, d-aia purtau romanii pantaloni scurti si mineca scurta. D-aia traiau dacii in munti, unde era mai racoare.

Sau cum a fost vremea pe vremea cind Groenlanda era verde?

Cica in 1540 lacul Constanta ar fi fost aproape secat. Se mergea cu pasul pe Rin. Nu a plouat 11 luni.

In 46-47 a fost o seceta imensa in Romania, mai ales in Moldova. Si in Basarabia, cica ar fi fost si cazuri de canibalism. De atunci se numesc moldovenii sirmari. Cica mergeau pe acoperisul vagoanelor de tren si cind era o sirma peste tren striga unu, sirmaaaa si toti se culcau.

Dar si acest small talk ar putea deveni incendiar daca unu ar intreba, cum draqu, pe atunci nu prea erau masini si nici oameni, nici impozit pe codoi!? Si de aici ajungem sa ne injuram, tu esti de vina ca se distruge planeta...

Si uite si asta e un subiect care nu trebuie bagat la small talk. Atunci despre ce draq sa mai discutam, de Wagner?