trupul
din jurul sufletului
sufletul
dinăuntrul trupului
cine
cine
- temnița necruțătoare?
undeva
în sufletul meu
un
comutator s-a dat peste cap
de-acum
nici lumina, nici bezna
nu-l
mai pot reseta
stau
încă o dată așezat
pe
marginea ascuțită a lumii
picioarele-mi
atârnă în gol
pe
frunte mă apasă golul
sunt
un proiect împlinit
copilul
care continuă să urle
în
pustiul cosmic:
"eu
nu strivesc corola de minuni a lumii"
************************
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.
" Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
RăspundețiȘtergereşi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe frunte şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-e prea strîmt pentru straşnicul suflet
ce-l port.
Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pămîntule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sînt,
pămîntule sfînt.
Cînd aș iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vînjoase, sălbatice braţe fierbinţi,
spre cer,
să-l cuprind,
mijlocul să-i frîng,
să-i sărut sclipitoarele stele.
Cînd aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stîncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zîmbi.
Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup."
L. Blaga