Falstaff

 Unul din semnele batrinetii e ca incepe sa-ti placa opera. Mie a inceput sa-mi placa de mai multi ani. Lipsa vizitei la opera, la filarmonica a fost unul din chinurile pandemiei. Dar iata ca s-a dat drumul si am pornit.

Am inceput cu Falstaff. Am obtinut bilete f ieftine, la Düsseldorf.

Nu va temeti, nu voi incepe sa povestesc de ce si cum i-a venit lui Verdi, la batrinete, sa scrie o comedie. Cica libretistul Arrigo Boito i-ar fi spus ca există o singură cale mai bună decât să încheie cu Otelo: și asta e să se încheie victorios cu Falstaff”.

Muzica e frumoasa, desi lipsesc ariile tipice lui Verdi. Opera are un mare dezavantaj, nu prea se intelege ce se cinta, desi la Düsseldorf e subtitrat, dar e greu sa te concentrezi, muzica, scenele, nu-ti permit sa intelegi si adincimea textului. Si sa nu uitam ca Falstaff e scris dupa Shakespeare si are adincime pin-la la Dumnezeu.

La prima vedere Falstaff pare un batrin, gras, penibil care se da la femei tinere. Gresit, e doar un mare filozof: What is honour? a word. What is in that word honour? what is that honour? air. A trim reckoning! Who hath it? he that died o' Wednesday. Doth he feel it? no. Doth he hear it? no.”

Come ti vidi

M’innamorai,

E tu sorridi

Perché lo sai.

“Shakespeare will not allow Falstaff to die upon stage. We see and hear the deaths of Hamlet, Cleopatra, Antony, Othello, and Lear. Iago is led away to die silently under torture. Macbeth dies offstage but he goes down fighting. Falstaff dies singing the Twenty-third Psalm, smiling upon his fingertips, playing with flowers, and crying aloud to God three or four times. That sounds more like pain than prayer.

We do not want Sir John Falstaff to die. And of course he does not. He is life itself.”