Focke-Wulf Fw 200 Condor

Astazi vom vorbi despre Focke-Wulf Fw 200 Condor, un avion nemtesc. Cineva ar zice, pai bine ba, te dai administrator, ne tai toate articolele cu catelusi si pisicute si tu vii cu chestii nemtesti? Nazistule! Ce legatura are asta cu IAR 93?

Putintica rabdare bibicilor, ca veti intelege.

Acest avion a fost inceput in 1936, in Bremen. Nu a fost un avion f reusit, chiar daca insusi Führerul a folosit unu in varianta VIP. Au fost fabricate 276 de bucati, dar toate au disparut, in razboi, sau taiate mai apoi.

Pe 26 mai 1999 în Trondheimfjord, in Norvegia, au fost recuperate resturile unui avion aterizat fortat, in mare. În 2001, a început reconstrucția fuselajului, a aripilor și a motoarelor in stea, un parteneriat de proiect în care au participat companiile Airbus Operations Bremen, Rolls-Royce Germania și Lufthansa Technik din Hamburg și până la 150 de pasionați de aviație, inclusiv mulți tehnicieni și ingineri de aeronave, pensionați, cu vârste cuprinse între 63 și 93 de ani. Actiunea a durat aproape 20 de ani. In ciuda acestui efort imens nu s-a reusit obtinerea aprobarii de zbor deoarece lucrarile, lucratorii, firmele nu erau autorizate, fapt care ar fi costat inca o caruta de bani. Si nici nu au reusit sa refaca toate cele patru motoare.

Proiectul s-a incheiat cu succes, sub lozinca “We will not fly, but we will roll”. Avionul se gaseste azi la muzeu.

Ce invatam din aceasta poveste? (A) Si noi pensionarii mai suntem buni de ceva, pe linga gradinarit, crescut nepoti si inghitit pensii nesimtite, si (B) E f greu sa ridici ceva pe cerul patriei, mai ales in birocratia din Germania.

Daca ma gindesc bine totusi, nu are absolut nici o legatura cu IAR 93!

siberia

 1996, iarna, frig, ger, la uzina de avioane MIG, Rusia. Nu misca mai nimeni prin fabrica. Liniste. Intr-o hala imensa, unde erau multe autoclave imense, ascunse printre tevi apareau niste mogildete infofolite in pufoaice. Eram aproape neamt, cautam colaborare pt fabricarea unor vagoane din fibra de carbon, care se coc in autoclava. Apropos, exista deja, googlaiti! Suntem primiti si de director, un birou imens, cald, directorul, mic de statura, te stringea de mina ca trozneau degetele.

In drumul de intoarcere, incolaciti intr-un microbuz care ne hurducaia prin gropi, gheata si zapada am senzatia de deja vu.

1973, sau 74?, iarna, frig, ger, la uzina de avioane Craiova. Nu misca mai nimeni prin fabrica. Liniste. Eram vreo cinci. Nu exista caldura si nici canalizare. Vine directorul, un colonel falnic, si-ncepe sa se rasteasca la noi. Nu cred ca stia ce vrea de la noi. Nomenclatorul de materiale. Luate desenele la mina, socotite desfasuratele la table, sortate la grosime. De asemenea placile pieselor frezate, trebuia sa se tina seama si de fibraj. Piese de otel, suruburi, nituri, adezivi, paste, etc. Din cind in cind aparea falnicul colonel si ne certa, vroia sa stie cite procente am realizat, indraznesc sa-i spun ca am ajuns la 22,35%, se uita cam descumpanit, dar e multumit. Dupa citeva zile terminam, tabele nesfirsite, scrise de mina, pardon, ne purtam cu manusi, ca era frig, apare falnicul, ii prezentam sumarul. Incepe sa ne injure, e mult prea mult material, ne zice sa refacem. Reducem cantitatea de materiale cu 30%, din burta. E multumit, vedeti ca se poate sa facem economie! Vrea insa si o adunare pe verticala, adica sa adunam otel, cu aluminium, cu paste de etansare, cu nituri si suruburi. Ii prezentam, se mai rasteste un pic, ne spune ca nu suntem buni de nimic si ne da voie sa plecam acasa, ca si cum ne-ar face o mare favoare.

De ce oare nu am putut sa facem aceasta operatie acasa, unde aveam cel putin caldura?

Asa a inceput nesfirsitul martiriu al delegatiilor la Craiova. O delegatie la Craiova era ca o deportare in Siberia, nu stiai cind te intorci, directorul uzinei trebuia sa-ti semneze delegatia.

PS Tehnician structurist Avioane Craiova S.A., Ştefan Uţa: "Când am venit în 74 era un şantier... secţia noastră unde lucram acum la structura.. erau decât pereţii, stâlpii, acoperişul... fără ferestre... nimic utilat înăuntru. Am fost puţini dar pe parcurs....”

Nu am poze!

2024

 Sfirsit de an, timpul bilantului. Nu-mi place sa fac bilant, doar nu sunt contabil. Si nu-mi place nici sa ma uit inapoi, ce a fost, a fost, s-a dus.

Unii spun insa ca din trecut poti invata ceva. Ei bine eu nu am invatat nimic in 2023. Nimic. Mai mult am uitat. Poate ca sunt prea batrin pt a mai invata, poate nu mai pot, sau nu mai vreau. Si chiar daca as invata, la ce mi-ar folosi?

Ce pot spune e ca 2023 a trecut extrem de repede, parca timpul, in general, alearga tot mai repede. E senzatia mea.

De fapt e primul an dupa Corona, asta putem spune, si asta inseamna ceva, inseamna ca a fost bine. Am scapat, cu vaccinuri, sau fara, cu adeverinte, sau fara, cu doua liniute rosii, sau fara.

Ca, ici colo, se omoara unii, sau altii, aia buni si aia rai, e normal, din totdeauna a fost asa, parca ar fi plictisitor fara asta.

Oricum apocalipsa vine, ne invata Greta, care si ea, saracuta, a cazut pe bec, dupa ce ne-a spus ca cum ne permitem. O veste buna, Romania s-a calificat la fotbal.

Anul trecut faceam peste 200 de genoflexiuni, in sufragerie, pe schiuri. Adineauri am facut 30 si ma simt terminat. Imi propun ca la anul sa fac cel putin 25.

La multi ani!

An nou 2024 fericit!

Poveste de Craciun

 Cum mi-am petrecut Craciunul!

Acest Craciun a fost unul dintre cele mai deosebite. A inceput normal, pe locu unu sarmale, din varza pusa de mine la murat. Care varza era prea acra si prea sarata, mai apoi frunza prea tare, ca mai bine luam de la turci, (zice nefasta) da ma chinui si cu asta, ca m-am luat dupa tine (tot ea). Am luat carne tocata de la rusi ca m-am gindit ca asa ii voi lasa nemincati. Si stridii de la Metro, ca tare-mi plac, dar numai eu maninc. Si curca pt a fi umpluta. Si cadouri. Am umplut masina, mentionez ca am o masina mare, combi. Cu greu mi-am gasit si eu un loc la volan.

Am ajuns la EI, atmosfera seriosa de lucru. Fiecare avea ceva de facut, mai ales ca era si o scurgere de la chiuveta.

Pe 23, seara, incercam sa aflam pe unde e mos Craciun. El, nu mosu, ci el, se uita la e-mail si striga indurerat. Pe 25 urmau sa zboare la New York, dar afla ca zborul e anulat. Incepe panica, alternativele oferite erau catastrofale, cu escala, si EL luase, cu bani multi, zbor direct. Incearca cu appul Lufthansa, fara succes, incept telefonatele. La prima tentativa e pe locul 55, sta cu telefonul in mina trei ore, pina ajunge la 13, numar cu ghinion, ca se intrerupe. Sunam cu totii, unu la linia in engleza, altu la cea in germana. Cineva reuseste! Un domn neamt explica ca e gata sa ofere fara costuri o alternativa, cu escala la Frankfurt, timp de schimb 55 minute. Singura solutie.

A doua zi ne sculam bucurosi si indeplinim si celelalte sarcini, chiuveta tot mai curge, da si garnitura de la masina de spalat e rupta. Vine un e-mail cum ca varianta prin Frankfurt a cazut si ca va veni alta. In toata aceasta perioada mincam sarmale.

Seara de Craciun, vedem un sac mare sub brad. Ura, a venit mosu, da a mai venit si un e-mail, de la Lufthansa. Au gasit un zbor mai bun, prin Toronto, escala de cinci ore. Hai sa faca checkinul. Nu se poate fara sa se obtina viza de intrare in Canada, dar se face usor in doua ore, dupa ce raspunzi la mai multe intrebari privind starea de sanatate, meserie, intentii etc. Si, evident platesti.

Curca umpluta e gata, a iesit f bine. Mincam la repezeala, ca asteptam rezultatul vizei Canada. La cozonac a venit confirmarea. Gata, sa ia biletele, se poate, dar fara bagaje, desi fusesera deja platite. Mai se plateste odata. Cum scoatem banii? Telefonat la Lufthansa. Raspunde imediat. Le-a gasit o alta varianta directa, din München. O iau. Dar cum se scoata banii de la Toronto? Telefon la Air Canada. Cica ii va da cindva inapoi.

Repede ne uitam ce cadouri am primit de la Mosu! Multumiti.

E miezul noptii, dar deja e pe linia cea buna, trebuie numai checkin la noul zbor. Dar nu merge, nu recunoaste nici un fel de document, sau nr de Ticket. Telefoane, cica e reteaua bulita, automatul nu merge noaptea, e pe inteligenta artificiala si s-a obosit.

Acum sunt in zbor catre NY. Chiuveta nu mai pica.

Craciun fericit!

Craciun fericit

 Craciun fericit!

Nota: Desenul axonometric prezentat a fost creat de mina, fara computere, fara CAD, de Liviu Moroseanu, care, impreuna cu Marcel Mardan, au format la INCREST o echipa fantastica de designeri. Ei sunt cei care au executat majoritatea desenele explodate si in perspectiva, chiar daca azi, unii sau altii, incearca sa si le insuseasca. Colectivul Design de la IMFCA era format din Marcel Mardan, Liviu Moroșanu, Tatoli Cristian, Bratulescu Victor, Cezar Șuteu, Patruica Dumitru, Marin Marius, Ariston Casian, si multe fete frumusele.

Aceste desene au format baza documentatiei de insotire avion, documentatie care a fost elaborata conform ATA 100. Se spune ca uneori, documentatia unui avion e egala in greutate cu avionului propriu-zis.

update, o pictura/colaj proaspata de a lui Marcel Mardan

Mi se rupe

Craciunul e sarbatoare iubirii, dar, atentie, mare atentie de Craciun, nu exagerati.

Spitalul Universitar din München a analizat diagnosticul de „fractură penisului” a 3.421 de bărbați între 2005 și 2001. Studiul a arătat că majoritatea fracturilor penisului apar între 24 și 26 decembrie! Vârsta medie a pacienților cu accident este de 42 de ani. Nu am gasit nici o statistica privind alte virste. Oricum ar fi bine sa nu mai folositi expresii cum ar fi, "mi se rupe".

Incercati sa evitati sexul de Craciun. Desigur depinde si de meniu. Probabil piftia, care are colagen, e benefica, dar porcariile nu cred. Nici vinul Puterea Ursului nu e favorabil.

Craciun fericit! Hai ca se poate si fara...

https://www.msn.com/de-de/lifestyle/reisen/darum-solltest-du-an-weihnachten-besser-keinen-geschlechtsverkehr-haben/ar-AA1lITOZ?ocid=msedgntp&pc=EDGEESS&cvid=ccda711ef3a8495e965cc07a6dde4382&ei=37

IAR 93 Bacau

 

Continui cu prototipul IAR 93.

Pt acest proiect participarea bacauanilor a fost o binecuvintare. O parte din ei au devenit, de fapt, virfurile proiectarii de la IMFCA. De ex. Theoder Zanfirescu, Badea Dumitru, Bencze Carol. De fapt aveau ceva experienta in proiectare de avioane noi, incercasera un avion Business Jet de 8 locuri, IAR 90, sau chiar IAR 91, propunerea Ro pt IAR 93.

La uzina era o echipa extraordinara, adevarati iubitori ai aviatiei, extrem de priceputi si de motivati.

Intr-o zi aud, in hala de proiectare, Calu la director. Ma duc la dir Zanfirescu in birou care-mi spune scurt miine esti la Bacau, nu se inchide trapa din anterior. Habar nu aveam de care trapa era vorba. Intreb cite un coleg si inteleg ca ar fi vorba de trapa mare din anterior, unde exista echipament electronic.

Ajung la uzina si trec cu greu prin toate portile pazite de soldati inarmati. Era cam cum vedem in filme, hala 93 era de grad zero.

In hala era o forfoteala íncredibila si zgomot, peste tot piriiau masinile de nituit. Cu greu gasesc pe cineva cu care sa vorbesc. Imi spune sa ma duc la avion si sa ma uit. Intr-adevar trapa nu se inchidea, dar habar nu aveam de ce, verificasem desenele si mi se pareau in ordine. Rog pe cineva sa demonteze cele doua suruburi ale sarnierei, Era sarniera cioc de papagal, frezata. Cineva imi spune in trecere sa ma duc la nea cutare. Il gasesc cu greu, aveam 62 de kg, plete si cosuri pe fata. "Batrinul" se uita cu mila la mine, demonteaza sarnierele, ia niste table, niste fiare, le gaureste, le indoaie. Mergem la avion, puneam trapa, o mai scoate o ciocaneste si se-nchidea perfect. Iau fieratania, o masor, fac o schita de mina si o dau la frezat. Pe atunci se lucra cu schite de mina, sau cu desenele ozalid pe care se faceau direct modificari cu creionul rosu. A doua zi ma prezint la uzina, trapa era montata si functiona perfect. Imi permit la Barbosul, hotelul Decebal, o friptura mare si o sticla de vin din salariul meu de stagiar de 1150 de lei.

Pe “batrin” il chema Janos Finaru, iata-l intr-o fotografie impreuna cu marele, extraordinarul, pilot Stanica, dar si cu Vasile Vasilache cel care imi va fi cindva sef.

Oameni cu adevarat minunati!

P.S Fotografia si textul sunt „furate“ din minunata carte, Povestea mea printre avioane, Nicoleta Bichescu si Ionut Tomescu.

Ma gindeam sa scriu ceva si despre primul zbor al avionului, dupa parerea mea cel mai mare eveniment aviatic al secolului trecut. Acest zbor a devenit o legenda si ca toate legendele s-au nascut enorm de multe povesti, atit de multe incit cred ca nici Gheorghe Stanica pilotul primului zbor, nu ar mai sti adevarul. Apropos, stie cineva, exista o strada, un cartier, un aeroport care sa poarte numele Gheorghe Stanica?

Oricum acest zbor a incheiat o epoca, epoca romantica s-a dus, urmeaza lupta.

IAR 93

 

Tuturor ne plac femeile frumoase si le privim cu placere. De asemenea ne plac avioanele, siluetele lor pe fondul senin al cerului. Dar, mai prozaica devine imaginea cind privim in matele acestora.

Astazi voi vorbi de cadrele 23 si 28, si ca sa ma dau mare, deoarece, la preserie si serie au fost in responsabilitatea mea. Mentionez ca poza a fost „furata“ de pe blogul IAR93, unde sunt prezentate mai multe componente, unele proiectate de mine si unde sunt banat, nu mi se permit comentarii.

C13, 28 sunt poate cele mai importante cadre din avion. Pe ele se prind longeroanele, anterior si posterior aripa. La prototip acestea au fost proiectate de sirbi, la preserie le-am preluat noi, desi calculul de rezistenta a ramas la sirbi, iar la serie le-am preluat in intregime. La preserie si serie au fost fabricate la Craiova, atit pt avioanele romanesti cit si pt cele sirbesti.

Mi-au ramas in minte, desi pe atunci aveam cam 25 de ani, chiar si reperajul YUR 232-3(3)00 (prototip) YUR 232-2(3)00 preserie si YR 232-2(3)000 la serie.

Acestea sunt frezate din placa masiva, din placa de 50mm la preserie si 72mm la serie. Se poate spune ca frezarea din calup e cea mai stupida operatie, se arunca, ma rog, se recicleaza, peste 90% din material. Materialul folosit e Dural, 2024 dupa normele americane, sau 3.1354 TXX dupa normele germane LN 9073, norme pe care le foloseam noi. Acest material nu e sudabil. S-a incercat producerea in tara, la Slatina a acestor placi, dar fara succes. Printre altele lipsea o masina de intins (streching), operatie necesara destinderii materialului.

S-ar putea povesti mult despre aceste piese, au fost destul de multe defecte de fabricatie, am analizat sute de derogari, dar totusi cindva colegii de la Craiova, spre cinstea lor, au reusit sa puna la punct tehnologia si, mai ales la serie, ieseau precum cirnatii.

Visam sa producem aceste componente prin presare/forjare de precizie, asa cum STIAM ca procedeaza altii, insa lipseau utilajele respective. Am putea vorbi si de ecruisarea suprafetei, de shot peening, operatie prin care se imbunatatea suprafata si implicit rezistenta la oboseala. Dar, sa nu complicam prea mult, doresc doar sa ridic un pic fustita pt a arata problemele cu care ne confruntam, poate asa se va intelege mai usor de ce s-a intimplat, ce s-a intimplat.

Vin

 

Zilele trecute am vorbit despre tuica. Acum e cazul sa vorbim despre vin. Ma gindesc, mai ales, la prietenii mei din Paunesti, nu-i stiti voi, care investesc in fiecare an enorm de multa munca pt a produce aceasta licoare sfinta. Sper ca vinul deja a fiert si acum a intrat in noua faza, ca vine Craciunul.

Problema e ca azi, 08 decembrie, intra in vigoare o noua lege europeana. Conform acesteia, vinarii trebuie sa eticheteze sticlele si pe etichete sa treaca substantele care sunt continute, precum si energia provocata de bautul unui paharel de vin.

Aditivele folosite sunt impartite intre prezervative (habar nu aveam ca exista prezervative in vin), stabilising Agents si Other (vezi lista de mai jos). Pe linga mult-cunoscutele sulfite, dioxine, sorbate si lysozyme trebuie avuta mare grije, mai ales, la acidul metatartaric si la Carboxymethylcellulose.

Parca vad reclame, vind vin cu Carboxymethylcellulose!

Calculul energiei e un pic mai complicat decit celebra scrisa de ala cu limba scoasa E=mc², dar totusi sa fim fericiti ca nu sunt nici integrale, nici ridicari la mare putere si nici paranteze mici si mari. (vezi poza) E vorba de numai citeva inmultiri si adunari, pe care le poate rezolva orice vinar inainte de a gusta calitatea, dimineata daca nu-l doare capul.

Dupa cum se vede apa nu are ce cauta in vin conform poeziei scrise de fonfanitul ala betiv:

Ori și mai bine, bată-i buba neagră;

Scurma-i-ar țepi încinse-n măruntaie,

Și zece gâzi, de vii să mi-i jupoaie,

Să-i fiarbă în oloi la focul lin,

Sirepi să-i rupă, face-s-ar gunoaie,

Crâșmarii care toarnă apă-n vin!

 

Hai noroc!

 

New rules for wine labelling enter into application (europa.eu)