siberia

 1996, iarna, frig, ger, la uzina de avioane MIG, Rusia. Nu misca mai nimeni prin fabrica. Liniste. Intr-o hala imensa, unde erau multe autoclave imense, ascunse printre tevi apareau niste mogildete infofolite in pufoaice. Eram aproape neamt, cautam colaborare pt fabricarea unor vagoane din fibra de carbon, care se coc in autoclava. Apropos, exista deja, googlaiti! Suntem primiti si de director, un birou imens, cald, directorul, mic de statura, te stringea de mina ca trozneau degetele.

In drumul de intoarcere, incolaciti intr-un microbuz care ne hurducaia prin gropi, gheata si zapada am senzatia de deja vu.

1973, sau 74?, iarna, frig, ger, la uzina de avioane Craiova. Nu misca mai nimeni prin fabrica. Liniste. Eram vreo cinci. Nu exista caldura si nici canalizare. Vine directorul, un colonel falnic, si-ncepe sa se rasteasca la noi. Nu cred ca stia ce vrea de la noi. Nomenclatorul de materiale. Luate desenele la mina, socotite desfasuratele la table, sortate la grosime. De asemenea placile pieselor frezate, trebuia sa se tina seama si de fibraj. Piese de otel, suruburi, nituri, adezivi, paste, etc. Din cind in cind aparea falnicul colonel si ne certa, vroia sa stie cite procente am realizat, indraznesc sa-i spun ca am ajuns la 22,35%, se uita cam descumpanit, dar e multumit. Dupa citeva zile terminam, tabele nesfirsite, scrise de mina, pardon, ne purtam cu manusi, ca era frig, apare falnicul, ii prezentam sumarul. Incepe sa ne injure, e mult prea mult material, ne zice sa refacem. Reducem cantitatea de materiale cu 30%, din burta. E multumit, vedeti ca se poate sa facem economie! Vrea insa si o adunare pe verticala, adica sa adunam otel, cu aluminium, cu paste de etansare, cu nituri si suruburi. Ii prezentam, se mai rasteste un pic, ne spune ca nu suntem buni de nimic si ne da voie sa plecam acasa, ca si cum ne-ar face o mare favoare.

De ce oare nu am putut sa facem aceasta operatie acasa, unde aveam cel putin caldura?

Asa a inceput nesfirsitul martiriu al delegatiilor la Craiova. O delegatie la Craiova era ca o deportare in Siberia, nu stiai cind te intorci, directorul uzinei trebuia sa-ti semneze delegatia.

PS Tehnician structurist Avioane Craiova S.A., Ştefan Uţa: "Când am venit în 74 era un şantier... secţia noastră unde lucram acum la structura.. erau decât pereţii, stâlpii, acoperişul... fără ferestre... nimic utilat înăuntru. Am fost puţini dar pe parcurs....”

Nu am poze!