Inceputul sfirsitului

Situatia se degradeaza pe zi ce trece. Apar mari schimbari de personal, Zamfirescu ajunge dir. la centrala, dir. de proiect 93 devine col. Filipescu, un tip dastapt caruia-i placea mult bautura, ca si mie de altfel, de aceea, poate, ne-am inteles relativ bine. Apare insa, un personaj extrem de dur, col. Teodorescu, devine dir. institutului, mai apoi dir. de centrala si chiar min. adjunct. Se zvonea ca ar fi apropiat de a lui Ceausescu. Ne-a facut o viata tare amara, daca totusi atmosfera in aviatie era cit de cit respirabila, comparind cu alte domenii, cu venirea lui Teodorescu s-a schimbat radical.
Era pur si simplu teroare, acesta se amuza sa sisteze concediile de vara, se amuza sa dea ordin sa se munceasca 10 ore, cei care erau, cit de cit, mai sefuleti erau obligati sa stea in institut atita timp cit e si el, iar el mergea la prinz acasa, tragea un somn si venea odihnit pe la 3-4 si-ncepea sa ne ia la ranga.
In atmosfera asta de teroare se stricase si relatiile intre colegi, se formasera grupuri, grupulete, "elitele" de la 95 sub aripa lui Rosca, modestii de la 99, jigaritii linga Stefanescu si victimele ramase sa curete rahatu din urma, la 93. Si ca treaba sa fie si mai incurcata s-a mai infintat o sectie de proiectare la Craiova, X0, formata din baieti tineri si isteti, de altfel.
Io, ca romanu impartial, dupa 93, am fost vro citiva ani la 99, mai apoi la 95, inapoi la 93 si cindva am aterizat fortat chiar la BAC 1-11.
Cel mai frumos si pe departe cel mai fericit am fost la 99, voi povesti cindva.
Situatia economica a Romaniei devenise dezastruoasa, primeam cele mai contradictorii sarcini, oltenii de abia invatasera sa faca avioane si nu mai aveau cu ce. Nici macar aluminium nu exista, toata lumea umbla disperata prin tara sa "asimileze", asta era denumirea eleganta a copierii, venea ordin sa se estizeze, adica sa se introduca componente est, rusesti, se modifica toata documentatia, nu era treaba terminata si se spunea ca trebe introduse componente romanesti. Imi amintesc, intr-o sedinta de productie, Teodorescu ne-a facut tradatori si sabotori ai economiei nationale, deoarece proiectam dupa cataloage si azi cind proiectez ceva si consult cataloage imi amintesc.
S-a infiintat o retea intreaga de fabrici si fabricute care urmau sa asimileze tot felu de componente, de ex. Aerofina, saracii s-au luptat pe viata si pe moarte sa faca giroplattforma, da si asta avea nevoie de niste componente care nu erau in Ro, niste amariti de rulmenti de performanta. Unu din putinele succese a fost "asimilarea" scaunului de catapultare, inceputa la Institut si facuta la Aerofina, cred. Simpatic a fost ca la prima incercare, scaunu, dupa caapultarea reusita, a cazut cu parasuta peste masina lui Teodorescu, care ca orice min. care se respecta nu putea sa faca citiva pasi pe jos. Pilotii nu mai aveau nici pantaloni, extrem de complicata a fost asimilarea pantalonilor Anti-G ai pilotilor, erau extrem de scumpi.
Oltenii reuseau cu chiu cu vai sa produca un avion pe care mai apoi il demontau si luau componentele pt. urmatoru. In disperarea de atunci s-a facut un avion "hibrid", din componente de serie si de preserie, din pacate acesta a cazut, tragedia a fost ca pilotul nu s-a salvat, cica ar fi fost greseala de pilotare.

Ne-a mutat inapoi la aeroportul Baneasa,  mergeam cu bicicleta, cel putin vara, Baneasa-Titan ca. 13Km pe sens, nasol era ca stateam la etj. 12, f. des nu era lumina, trebuia sa urc 12 etaje cu bicicleta-n spate pe o bezna ca-n nuca. La Craiova umbla unu cu o pancarda si anunta "la ora 11 se opreste curentul", ar fi fost destul de neplacut ca sa se opreasca curentul in timp ce se frezeaza un cadru, de ex. 23.

Ma rog, nici de mincare nu era, se pune intrebarea daca in acele conditii se putea face un avion ca lumea!? Cum zicea cineva, prin anii 70, cind era destul de bine, fara pepsi nu se pot construi avioane.

Si totusi IAR93 ar fi putut fi un avion reusit, voi povesti data aviatoare, care va fi si ultima din ciclu IAR93.

Primu cornier

ramasesem la repartitie, am ajuns inpreuna cu cítiva colegi la Institut, daca am fi avut note mai mici nu ne-ar fi luat Institutu si am fi ajuns la Tarom, fapt pe care la citiva ani l-am regretat. Baietii de la Tarom au umblat prin lume, au cistigat bani frumosi din diurna si bisnita in timp ce noi ne cocosam la planseta. Ma rog, fiecare cu norocu lui, ultimii din serie, unii fara diploma au ajuns la Aviatie utilitara.
M-am prezentat pe 1 August 1972 la primu meu loc de munca, institutu era la Baneasa, pe partea stg. cum mergi spre Ploiesti, intre podu Baneasa si Aeroport. Era o cladire mica, cred ca institutu avea pe atunci ca. 200 de oameni. Am nimerit la sectia de proiectare, toata proiectarea era intr-o hala, cu geamuri laptoase sa nu vada dusmanu secretele. Nr. de birouri si plansete era mult mai mic decit nr. angajatilor. Dar pe departe cel mai mare rau era sefu de personal, un anume Vizireanu, unu care mi-a facut, nu numai mie, zile extrem de grele, mai ales in insistenta lui de a ma tunde si de a fi punctual.
Am primit un colt de birou in colectivu de ampenaje, sarcina mea fiind sa razuiesc niste desene trase in tus pe calc, lucru pe care l-am facut cu entuziasm ca. 2 saptamini.
Conceptia IAR 93 era deja inghetata, facea parte din programu YUROM, Yugoslav Roman. De fapt conceptia era sirbeasca, sirbii aveau ceva experienta, facusera deja GALEB, de altfel ei erau vioara intii. Sirbii aveau avantaju ca aveau relatii bune cu vestu, Romania era sub embargou, tot ce a insemnat atunci metode de proiectare venea de la, sau prin sirbi. Regulamentu de calcul, AvP 970, normele germane LN (Luftnormen), precum si mai toate componentele, motoarele, ajungeau pe filiera sirbeasca.

Personalu institutului era extrem de tinar si extrem de entuziast. Cei mai cu "experienta" si pun cu intentie experienta in ghilimele erau adusi de la reparatii de la I.Av. Bacau, cum era ing. Zamfirescu, directoru tehnic, un oltean f. dastept, sau Badea sau Emanuel, adica vazusera avioane dar habar nu aveau cum se proiecteaza. O parte a agajatilor erau ofiteri ing. de aviatie, de ex. Rosca, mai tirziu dir. tehnic IAR 95 sau Stefanescu, mai tirziu sef proiect IAR99 si o alta parte ing. de tot felu de specialitati, mai ales TCMisti. Ce era f. frumos era ca o mare parte din personal era desenatoare si tehniciene, mai toate tinere, frumoase si dornice. Director era un colonel obez Moisei, a nu se confunda cu Moisil. Cindva a aparut si Coanda, da sa nu anticipam.

Spun ca exista mult entuziasm, se muncea f. mult, se faceau ore suplimentare care se plateau f. bine, pt. acele vremuri, nu de putine ori s-a muncit zi si noapte, se dormea pe birouri. Era pe undeva ca la mesteru Manole, ce se proiecta noaptea se corecta ziua si invers. Dupa cele doua saptamini de razuit calcu am primit prima sarcina de proiectare, un cornier, intre cadru 42 si 42a, in fuselaju posterior.

IAR 93

 

Tuturor ne plac femeile frumoase si le privim cu placere. De asemenea ne plac avioanele, siluetele lor pe fondul senin al cerului. Dar, mai prozaica devine imaginea cind privim in matele acestora.

Astazi voi vorbi de cadrele 23 si 28, si ca sa ma dau mare, deoarece, la preserie si serie au fost in responsabilitatea mea. Mentionez ca poza a fost „furata“ de pe blogul IAR93, unde sunt prezentate mai multe componente, unele proiectate de mine si unde sunt banat, nu mi se permit comentarii.

C13, 28 sunt poate cele mai importante cadre din avion. Pe ele se prind longeroanele, anterior si posterior aripa. La prototip acestea au fost proiectate de sirbi, la preserie le-am preluat noi, desi calculul de rezistenta a ramas la sirbi, iar la serie le-am preluat in intregime. La preserie si serie au fost fabricate la Craiova, atit pt avioanele romanesti cit si pt cele sirbesti.

Mi-au ramas in minte, desi pe atunci aveam cam 25 de ani, chiar si reperajul YUR 232-3(3)00 (prototip) YUR 232-2(3)00 preserie si YR 232-2(3)000 la serie.

Acestea sunt frezate din placa masiva, din placa de 50mm la preserie si 72mm la serie. Se poate spune ca frezarea din calup e cea mai stupida operatie, se arunca, ma rog, se recicleaza, peste 90% din material. Materialul folosit e Dural, 2024 dupa normele americane, sau 3.1354 TXX dupa normele germane LN 9073, norme pe care le foloseam noi. Acest material nu e sudabil. S-a incercat producerea in tara, la Slatina a acestor placi, dar fara succes. Printre altele lipsea o masina de intins (streching), operatie necesara destinderii materialului.

S-ar putea povesti mult despre aceste piese, au fost destul de multe defecte de fabricatie, am analizat sute de derogari, dar totusi cindva colegii de la Craiova, spre cinstea lor, au reusit sa puna la punct tehnologia si, mai ales la serie, ieseau precum cirnatii.

Visam sa producem aceste componente prin presare/forjare de precizie, asa cum STIAM ca procedeaza altii, insa lipseau utilajele respective. Am putea vorbi si de ecruisarea suprafetei, de shot peening, operatie prin care se imbunatatea suprafata si implicit rezistenta la oboseala. Dar, sa nu complicam prea mult, doresc doar sa ridic un pic fustita pt a arata problemele cu care ne confruntam, poate asa se va intelege mai usor de ce s-a intimplat, ce s-a intimplat.

Sfirleaza cu fofeaza

Avioane: IAR 93 si IAR 99, Doamne ce tinar eram si ce frumos si ce-mi placea!

De ce zboara fluturii, de ce zboara pasarile, da avioanele?

Pai ce poate fi mai frumos sa zbori, fly butterfly fly!

Stiu, stiu ca-i frumos, cind visez zbor, zbor pe aripile gindului cind stau cu mina-n barba si ma uit pa fereastra.

Da de ce zboara? Pai daca au aripi! Pai si gainile au aripi si nu zboara? Si norii nu au aripi si zboara?

Pai aripile au un profil NACA simetric sau asimetric, cele cu viteza mica au profil asimetric si celelalte... Da da de ce zboara?

Cind o sa fiu mare o sa ma fac padurar, ba nu, mai bine o sa fac avioane care sa zboare sus, sus.. avion cu motor ia-ma si pa mine-n zbor.

Da nu-i greu sa faci avioane? Nu-i greu trebe doar sa faci un fuselaj, aripi, ampenaj orizontal si vertical si sa le pui motoare si... era sa uit le trebe si roti!

Pozitia culcat

 

Motto „Stai pe burtă, că-i apa mică și te văd indienii!”.

Am vazut in topicul precedent ce implicatii ar avea statul pe burta in avion. Cine crede ca a fost doar o fantezie se inseala. Nemtii au facut chiar avioane cu piloti care stau pe burta “prone position”. Sa nu uitam ca la F 16 scaunul e inclinat cu 30 de grade, iar la IAR 93, doar cu 16 grade. De fapt intentia lor nu a fost sa se piteasca, ci doctorii le-au recomandat pozitia culcat, deoarece asa rezista mai bine la factori mari de sarcina, se spune ca ar putea sa reziste chiar la 12, pt ca nu li se mai scurge singele din cap. De remarcat felul in care se-ncearca cu diferite sirme sa se sprijine fruntea si gitul pilotilor. In felul asta se pot lipsi de pantalonii de suprasarcina, pantaloni care pe vremea aia costau cit o Dacie, 70000 lei.

Iata niste poze, sursa, o carte exceptionala, “The vanishing paperclips”, despre expertii nemti racolati de americani dupa ww2. Voi reveni cu povesti din aceasta carte exceptionala.

Eu cred ca si avioanele mari de transport ar putea adopta aceasta solutie si pt pasageri. Daca ar exista niste patuturi atunci s-ar putea reduce sectiunea transversala a avioanelor ceea ce ar duce la o rezistenta mai mica la inaintare si reducerea consumului. De altfel si fratele Wright, ala care a zburat dupa Vlaicu, a stat tot pe burta.

Desigur ar putea apare si anumite fenomene, mai ales in timpul decolarii si aterizarii cind se sting luminile in avion, (chiar, dar de ce se sting luminile?), daca unul, sau altul, ar avea o vecina, ma intelegeti!

Si mai complicat e ce se poate intimpla la inaltimi mari, unde oamenii de stiinta ardeleni sustin ca datorita presiunii scazute  atunci anumite organe, mai ales barbatesti, sunt irigate mai puternic ceea ce duce la fenomenul de furtun sub presiune.

De altfel chiar exista un club a celor care au facut sex in avion, se numeste, "Mile High Club", dar e valabil de la inaltimea de  1.852 Metern. Iata o statistica serioasa a sexului in avion. Vezi poza. Din pacate in statistica nu sunt trecute si grupurile de virsta!

Deci, revenim, pozitia culcat in avion ar avea mari avantaje, dar nu-mi dau seama cum ar putea totusi stewardezele, acum sunt si stewarzi, sa-si faca datoria.

 

Ma pis pe desenele tale!

Povesteam ca eram bagat in chestiile nasoale, si erau destule, doar citeva exemple:
Dir. Zamfirescu ma cheama si-mi zice ca trebe sa ma duc la Bacau sa rezolv problema inchiderii trapelor mari din fuselaju anterior. Acolo era instalat echipament electronic si erau doua trape mari de vizitare, trape cu sarniera "cioc de papagal".
Precizia cu care se lucra nu era f. mare. In primu rind, la prototip, trasaju, asta inseamna conturu avionului, a fost facut manual pe niste folii mari, la scara 1:1. Multumita lu nea Jenica Pirvulescu, un tehnician cu miini de aur, era o munca f. grea, se statea cocosat pe planse orizontale, curbele se trasau cu niste betisoare elastice, care se fixau cu greutati. Mai tirziu, un matematician exceptional, Dan Vatui, a reusit sa matematizeze toata suprafata avionului, astfel ca unde puneai degetu se stiam coordonatele in 3D, e drept de abia atunci cind a avut la dispozitie un calculator performant, Cyber. Sirbii au facut ochii ca la melc la asa realizare.
In al doilea rind la nituire structura "trage" se deformeaza. Asta facea ca trapa sa nu se-nchida ca lumea. facusem toate verificarile de rigoare si m-am prezentat la Bacau. Fabricarea IAR 93 era un mare secret de stat, se intra f. greu in hala respectiva. Cumva am reusit sa trec peste toate sicanele si peste toti coloneii care dadeau aprobari. M-am dus la ing. raspunzator, il chema Stefancelmare, fara misto, un tip tinar cu vro doi ani mai mare ca mine, care m-a trimis la nea Marin, cred ca asa il chema, un muncitor batrin. Acesta a luat un fier beton, l-a batut, l-a gaurit, l-a indoit si l-a montat in locu ciocului de papagal. A tot tras de el pina s-a inchis trapa la fix, l-a demontat, l-am luat, l-am masurat, am facut desene de executie, la rosu,  s-a executat prin frezare, si totu a fost la fix, toate urmatoarele variante de IAR93 au avut aceleasi desene. Apropos "desene la rosu", pt. a urgenta fabricarea, toate modificarile se faceau cu creionu rosu direct pe ozalid, cindva o echipa mare le-a bagat in desenele pe calc.

Am intrat in echipa de echipare pt. prototip, acesta urma sa fie inzestrat cu senzori de tot felul, care inregistrau fortele pe diferite elemente, se urmarea chiar ridicarea in zbor a polarei avionului, prin lipirea unor furtunase mici pe suprafata aripii, pt. a masura presiunea statica, precum si testarea pct. din diagrama de manevra. Cine nu stie ce-i aia polara e rugat sa caute pe net. A fost facut chiar proiectu instalarii unor rachete de dimensiuni mici, la extremitatea aripii sau a ampenajelor, care urmau sa excite avionu la anumite viteze si inaltimi, prin raspunsu avionului, din accelerometrii respectivi, se obtinea frecventa proprie si forma proprie, lucru extrem de important pt. determinarea vitezei de "flutter". Telemetria nu era f. dezvoltata si semnalele urmau sa se execute secvential si sa se trimta unu dupa altu, inregistrarea urma sa se faca pe un "magnetofon" cu 24 de canale. Magnetofonu era de marca Schlumberger, a fost prima mea intilnire cu o firma straina, la o expozitie la Sala Palatului, Bucuresti. Magnetofonu l-am instalat in cutia de munitii a tunului. Am facut, impreuna cu un coleg, Ionut Ulmanu, zeci de desene de instalare a diferitelor componente si am mers cu ele la Bacau. Era destul de nasol pt. ca toate desenele erau secret de servici si daca pierdeam vrunu sau ma imbatam o pateam rau de tot. Ajung la un colonel, directoru de proiect in fabricatie, unu Roventa, mai tirziu director la Turbomacenica, si mai tirziu dat afara din armata ca ar fi furat blugi din Paris, ii arat desenele, ii povestesc la ce sunt bune, dupa ce ma asculta fro 5 minute se inroseste, imi spune, zbierind, ca el trebe sa dea avionu la zbor si ca "se pise pe desenele mele". Cindva s-a instalat totusi, cite ceva din ce proiectasem noi.

Da am avut si o mare satisfactie, un adevarat orgasm, umblind prin fabrica am vazut citeva piese proiectate de mine, petalele de la containeru parasutei, parafocu din fus. posterior, apropos, motoarele nu erau paralele ci convergente, cu un unghi de 1.5°, lucru ce a complicat enorm proiectarea peretilor parafoc. Am avut pur si simplu orgasm, eram gata sa le fur sa le iau acasa, m-am dus la muncitorii care le montau, i-am intrebat daca se potrivesc, era bine, le-am spus ca eu le-am proiectat, le-am aratat mindru numele din desene.
P.S La postarile cu IAR 95 am vazut ca mai multi baieti au pus diferite intrebari, voi incerca sa raspund, putina rabdare.

Ai carte, ai parte

In referatul de astazi voi vorbi despre meserii, in general, si despre inginerie, in special.

Cel putin in Romania meseria de ing. nu era(e) prea bine vazuta. De la celebrele bancuri cu tiganci care injurau „inginerule“, la „n-are nici un talent, va ajunge ing“, la „ai sa ajungi intr-un costum de haine ca un ing.“, si pina la asemanarea dintre un ing si un ciine, ambiii au privirea inteligenta dar nu stiu sa se exprime. Daca mai punem la socoteala si salariile mizerabile ale ing. din perioada comunista, ca deee, era statul proletarilor inginerii nefiind nici cai nici magari, nici intelectuali, nici proletari, eu, cel putin, nu prea eram mindru de mine si aveam o incredere f. limitata in posibilitatile mele, chiar daca proiectasem ceva avioane cu un oarecare succes, zic eu, azi.

Cum se proiecteaza un avion? IAR 99 (2)

Proiectarea unui avion e f. simpla, nu stiu daca are rost sa vorbesc in amanunt, nu as vrea sa transform aceste amintiri intr-un curs de aviatie. De altfel se-ntimpla extrem de rar sa se proiecteze un avion nou, cred ca 90% sunt evolutii, peste ani, a unor avioane existente, desigur cu exceptia traznitului de Burt Rutan. (apasa)
Dar totusi, prima linie care se trage e un punct, de fapt doua puncte, sunt ochiu(ii) pilotilor. La 99 erau doi. Din ochiu pilotului se trag niste linii orizontale si mai apoi una inclinata cu 13°, pilotu trebe si el sa vada ceva si la fel de la al doilea pilot peste capu primului. Asta, la 99, a fost f. simplu, a fost pur si simplu preluat aranjametul cabinei de la 93 dubla.
Mai apoi se face un tabel cu componetele necesare avionului, sisteme de comb., tren, electric, electronic, hidraulic, climatizare, armament, motor si se-ncearca sa se estimeze, sau mai bine daca se cunoaste exact, greutatile reale. E o operatie esentiala, cu cit e mai precis si mai detaliat acest tabel cu atit etapele urmatoare sunt mai usoare. Se-ncearca deci sa se pozitioneze aceste componente in fuselaj si se-ncearca sa se calculeze in permaneta centru de greutate. Pozitia centrului de greutate e esentiala la un avion, au fost cazuri in care nu a iesit unde trebuie, am dat exemplu cu 93, unde am fost nevoiti sa punem 120kg. Pb pt. balansare, si acest centru de greutate (CG) trebe sa fie aprox. constant in toate variantele avionului, gol-plin, cu tren scos-bagat, cu acrosaje si fara.

Intr-o discutie cu cineva pe un forum s-a spus ca un ing. de aviatie trebuie sa aiba talent la desen, desigur nu strica, orice talent e bun, dar nu e neaparat necesar, totu e matematica si logica.

Dupa ce s-a trasat cit de cit fuselajul vine rindu aripii, si pt. asta exista tot felul de formule, mai mult sau mai putin empirice, adunate din experienta. Profilul aripii depinde de obicei de viteza, la 99 fiind un avion relativ rapid s-a ales un profil simetric din seria NACA 6xxx, cu o grosime relativa, la incastrare de 14%. O grosime relativ mare, exista avioane supersonice cu o grosime relativa de 4, dar era nevoie de spatiu pt. a putea excamota trenul.

Mai apoi se aseaza fuselajul pe aripa, pozitia e stric determinata de distanta intre CG si focarul aripii, asa numitul centraj. Distanta intre aceste puncte principale este esentiala pt. manevrabilitatea si stabilitatea avionului, un avion de acrobatie are o distanta mica, dar e instabil, un avion civil are o distanta mare si e f. stabil dar greu manevrabil. 

Mai apoi se pun ampenajele. La 99 ar fi trebuit sa ma ocup de fus. central, ma specializasem oarecum la 93, chiar m-am ocupat o perioada scurta, mai tirziu a fost preluat insa, de X0, o sucursala a institutului la Craiova.  Echipa 99 era f. mica, Stelica a luat anterioru, nea Enuta aripa, Giorgica moldoveanu, bunul meu prieten, posteriorul, iar mie mi-a ramas coada, adica ampenajele, orizontal si vertical, plus evident respectivii stressmani, comb, tren s.a.md.

Dupa ce se obtine o silueta cit de cit consistenta se trece la matematizarea acesteia, aveam niste matematicieni f. buni. Mai apoi se trece la executia machetei de suflerie. IAR99 a fost mai mult incercat in sufleria subsonica din INCREST, nu era f. performanta, da pt. avioane de viteze mici era f. buna mai ales ca aveam un specialist, Camarasescu, f. bun.

Simt ca-ncep sa plictisesc, ma voi opri momentan aici, voi reveni zilele urmatoare, poate ca voi fi ceva mai inspirat.

X-59 QuessT (Quiet SuperSonic Technology)

In ziua de azi se obisnuieste sa se experimenteze. Chiar si cind cumperi ceva, il probezi si, daca nu-ti place il dai inapoi. S-a ajuns atit de departe ca poti face asa ceva si cu o femeie, o iei, o folosesti un pic, si daca nu-ti place o dai. Pe vremea mea, daca cumva doar o atingeai, trebuia deja s-o iei de nefasta si sa juri ca pina la sfirsitul vietii. Aveam o cunostinta, ginecolog, care povestea ca si acum la anumite nationalitati se respecta aceste aspecte si ca a cistigat o groaza de bani cosând, ce era spart si dind certificat de integritate.

Dar, de fapt vroiam sa vorbesc de avioane. Pe vremea IAR 93, 99 erai condamnat la succes, trebuia sa iasa din prima. Americanii, mai fraieri, au inventat avioanele “X”, adica experimentale, avioane in care se-ncerca cele mai aiurite idei.

Acum au scos pe piata X-59 QuessT (Quiet SuperSonic Technology), un fel de Concorde care zboara in soapta. Cica vor sa faca un avion civil, de transport. Mie, adept al conspiratiei, mi se pare ca vrea sa fie militar. Sa ne imaginam ca un avion zboara la rasul solului, supersonic si nu se aude nimic si i-o trage lui Putin. Ca acum pe bune, cum sa stai intr-un asemenea avion? Pe burta? Si cum vin stewardezele, de-a busilea?

https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_X-planes

Noutati editoriale

Iata ca-n ultimul timp iubitorii literaturii de aviatie sunt rasfatati.
Pe linga cartea domnului Gheorghe Vaida "Avionul IAR 93 Oameni si fapte", pe linga capodopera mea, iata ca a aparut si:

Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România: (1946-1989)

Petre Opriş

Putem spune ca aceste trei carti se completeaza, fiecare priveste aviatia romaneasca din alt unghi.

Cartea domnului Opris se poate procura de la http://www.edituramilitara.ro/carti/275-licente-straine-pentru-produse-civile-si-militare-fabricate-in-romania-1946-1989.html

Iasi (2)

 Am intrat in Iasi pe splaiul Bahluiului. Hotarit lucru, nu seamana nici cu LA, nici cu Barcelona, nici cu Roma. Chiar te intrebi cum a fost posibila ctitoria unui oras asa de mare pe un riu atit de mic? Circotasul de Dimbovita ar zice ca tare ar fi frumos daca malul riului ar fi cumva inverzit, impadurit, sau macar niste tufe de Venetia. Sa aiba studentii unde sa se iubeasca, caminul e pe mal. Am aflat ca in Iasi e o politehnica veche unde procentul de femei e f ridicat! Am trait s-o aud si p-asta, femeia ing., ca d-aia se intimpla atitea nenorociri. Cica, in schimb, scoala de balet e plina de baieti. In promotia mea nu a fost nici o fata. Jelu, un coleg moldovean, ne-a spus ca pe malul riului ar fi expus si un IAR 93, nu l-am gasit. “Ce au adus şi rabla asta? Ce să caute aici? Este ruginit tot", a spus o ieşeancă aflată în trecere.”

Pensiunea inchiriata arata f bine. Gazda e o doamna draguta, care m-a facut sa ma indragostesc din nou de propria nefasta, deoarece gazda vorbea fara punct si virgula, mult mai mult decit sotia, incercind sa-si ascunda accentul moldovean.

Insetati si infometati de cultura, am mers la un muzeu reprezentativ pt intreaga literatura moldoveneasca, romaneasca, europeana, mondiala. La Bolta Rece.

Drumețule, dacă sătul de mersuri

În târg la Eși va fi să-ți fie nasul

Să te îndrepte și acolo pasul-

La Bolta Rece se gândește-n versuri.

Cind am intrat erau f putini scriitori si poeti, doar vreo trei, dar primirea a fost f calda. Am avut impresia ca un ospatar chiar m-a recunoscut drept scriitor obscur. Bolta Rece e un loc de intilnire al scriitorilor si intelectualilor, documentat din 1786, chiar inainte lui Eminescu si Creaga si Junimea. Infiorati de vibratiile culturale am servit o mamaliga cu pastrama, mamaliga din vremea lui Stefan cel Mare, care de fapt nici nu avea mamaliga.

Mai aveau si raci retrograzi, Fasoleli englezesti, Curcanul lui Penes la frigare, Cronica Convorbirilor literare cu otet, piper si sare, Pe gheata... la Bulevard Pampleziruri, Branza dregatoreasca, Fructe din noua lustri de activitate literara, Cafele aforisite, Dragasani de la Bolta rece”

Am fi vrut sa servim Platoul lui Eminescu si Veronica, format din măduvioare vită, fudulii, pizdulici, mititei, chișcă, creier vită, cartofi țărănești, murături, dar totusi talentul nostru literar e f limitat. M-am intrebat cum de mincau Mihai si Veronica atit de mult, mai ales ca el era sarac.

"Badie Mihai,

Slavă Domnului c-am primit vești de la tine.

Eu te credeam mort și mă luam de dor cu amintirile. Când erați in jurul meu, tu, Augura cel blestemat, Conta și alții cari acum vă fuduliți prin capitală alături cu ciocoii, mânca-i-ar câinii, că sunt fiii lui Skaraotki și pe voi norocul și binele.

De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… besteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și cuvântul s-a dus, ca fumul în sus și de venit n-ai mai venit… aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Raceanu și alți mușterii pentru mâncărică și bauturică bună, am tras un bairam de cel turcesc cu vin grecesc de la Amira.

Apoi, ne-am dus cu sania afară din oraș, și acolo pune-te din nou masă. A doua zi la fel, de-abia a treia zi ne-am zburătăcit ca vrăbiile fiecare pe la vatra lui.

Acum stau lângă horn cu pisicile mele și mai pun rânduială în cele însemnări. Tu te cerți cu politicienii prin “Timpul”; ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic? Sănătate și voie bună.

Ionică"

-ION CREANGĂ (scrisoare către MIHAI EMINESCU)

(NB Amira era numele negustorului care tinea Bolta Rece)

Personalul de serviciu a fost extrem de amabil, chiar ne-a ghidat, in dulsele grai moldovinesc, prin pivnitele, hrubele circiumei, hrube care se pastreaza si azi, pe vremuri fiind intinse pe sub o mare parte a Iasiului.

Cica iesenii erau tare petrecareti și cum o țineau deseori în petreceri cu lăutari, la una din ele, fiind toți chercheliți au obligat lăutarii să se urce în copac și să continue a cânta. Urmarea nefericită a fost că a căzut contrabasistul. Când s-au trezit din beție și-au dat seama că bietul instrumentist nu-și mai putea câștiga pâinea cea de toate zilele. Au hotărât să facă chetă umblând pe la prieteni, pentru a cumpăra un contrabas, prilej pentru alte chefuri. După un timp întâlnind lăutarul au aflat că și-a reparat contrabasul. Atunci au început s-o ia în sens invers pentru a restitui banii, prilej de alte chefuri.

Obositi de atita cultura am pornit agale prin oras, unde vom ajunge... miine.

+3

All react

La multi ani mie!

 Multumesc din suflet tuturor celor care si-am luat din timpul lor pentru a-mi ura La multi ani. Le multumesc si celor care nu au facut-o!

Fiind cumva aplecat spre statistici m-a impresionat si bucurat numarul mare de prieteni noi. Pe partea cealalta mi-au lipsit si m-a ingrijoreaza lipsa unora vechi. Sper sa fie doar un mic lipsus si sa le mearga si lor bine! La virsta noastra lipsa cuiva poate insemna lucru rau.

Sigur ca un matusalem are nostalgii. Imi amintesc cum o sirboaica cu care lucram la IAR 93 mi-a zis odata ca sunt nerusinat de tinar. Aveam numai 22 de ani cind am inceput munca la avioane. Acum, dupa peste 50 de ani poate ar zice cineva ca sunt nerusinat de batrin.

Dar la aceasta virsta iti permiti sa fii sincer. Pe vremuri ma salutam cu derbedeii mei batrini, "ce-ti mai fac balerinele?". Acum mi-am dat seama ca am fost toata viata un fatarnic deoarece nu mi-au placut niciodata sincer balerinele. Stiti de ce.

De crestat in grinda, 25 Octombrie

Senzational, dupa o lupta crincena am reusit sa scot a doua editie. Marea noutate, a acestei a doua editii, e ca am reusit, sper, sa indepartez multimea greselilor gramaticale si de sintaxa, a dezacordurilor, a expresiilor de lemn, pentru care imi cer scuze. In plus am completat cite ceva, mai ales pe baza comentariilor cititorilor primei editii. Comentariile au fost in mare parte la obiect, unele de circumstanta, dar altele chiar f dure. Oricum eu le multumesc tuturor.
A fost o experienta f. interesanta.

Lansarea "oficiala" va avea loc pe 25 Octombrie.

Lordul John

„Spun că ești grozav de tare
De ți-a mers cuvânt prin lume,
Eu din Londra vin anume,
Să ne punem la-ncercare.
Trântă deci cu tine vreau!“
Lordul John, George Cosbuc.

Motorul cu "reactie", atentie reactie nu e corect tehnic, este f. simplu, consta din priza de aer, compresor, camere de ardere, turbina si ajutajul de iesire.
Ce e aia postcombustie? Se injecteaza combustibil suplimentar in gaze, dupa turbina si se obtine o tractiune suplimentara. Pe undeva e un gest disperat, atunci cind trebuie sa creasca tractiunea, de regula se foloseste la supersonice, scurt timp, pt. a darima caramizile zidului sonic. Arderea combustibilului injectat e extrem de neeficienta deoarece exista putin oxigen in gaze, de aceea consumul de combustibil creste dramatic. Complicatia e ca temperatura gazelor creste pin-la 1700°C si mai e necesara si instalarea unui ajutaj (nozzle) reglabil care modifica sectiunea la iesire. Postcombustia se foloseste un timp f. scurt, la decolare, de ex. dupa portavion, sau in manevra.
La 93, se stie, motoarele erau extrem de slabe, sau mai bine spus avionul era prea mare pt. asa motoare mici, asa ca s-a hotarit sa se dea contract Rolls Royce sa dezvolte postcombustia.

O perioada m-am ocupat, impreuna cu un f. bun preten, moldoveanu Georgica, de instalarea motorului in fuselaj.  La 93 tubul prelungitor era extrem de lung, cum se vede din poza de la Galeb, nu am nici o poza de la 93, complicatia era ca tubul, fabricat din otel se dilata-lungea, avind in vedere temperatura de ca. 800°C, iar fuselaju se "stringea" la temperatura de -50°C de la 10000m. Deci tubul prelungitor era instalat pe role care preluau diferentele de dilatare. La postcombustie tubul devenea mult mai greu si mai complicat deci si imbinarea. RR ne daduse niste indicatii prin care limitau enorm deformarea fuselajului atit la incovoiere cit si la torsiune. Deformatiile reale calculate si confirmate prin teste erau mult mai mari decit cele impuse de RR. Ar fi fost absurd sa se rigidizeze tot fuselajul peste necesar numai pt. a indeplini niste cerinte englezesti prostesti, ar fi insemnat ingreunarea inutila.
Au venit englezii la Bucuresti pt. a discuta. Englezul princpal era un englez tipic, Lordul John, subtire, cam la 50 de ani, un pic carunt, spatele drept de parca ar fi inghitit un par, o mustata englezeasca. Era insotit de un tinerel roscat si bucalat. Partea Ro era destul de numeroasa, nu prea-i cunosteam, cred ca multi dintre ei nu prea aveau treaba cu tehnica. Eram tare emotionat, engleza mea era destul de critica, nu facusem engleza in scoala, incercasem vro doi ani la universitatea populara. Lordul John vorbea o engleza perfecta, intelegeam aproape tot. S-a vorbit despre multe chestii mai ales small talk, asteptam cu nerabdare sa se ajunga si la instalare. Dupa ca. 4 ore ridic si io mina si spun timid ca exista probleme tehnice la instalare. Lordul John imi zimbeste tare dragut si-mi spune ca el e pe latura comerciala si nu poate spune nimic. Colegii romani se uita cu repros la mine ca stricam o atmosfera atit de armonioasa. Ma-nrosesc si spun pe un ton ceva mai ridicat ca asa cum e conceput motorul NU se poate instala in avion si ca e mult prea greu, consuma mult prea mult si are tractiune mult prea scazuta. Un roman, care facea pe sefu si pe care nu-l cunosteam, incearca sa mi-o taie. Scot pe masa documentatia, cu calculele si desenele respective. Lordul John, vazind ca se-ncurca treaba, scoate o geanta de sub masa si dezveleste un pachet cu doua sticle de Wisky. La vremea respectiva nu bausem niciodata asa ceva, imi ardea buza sa gust si io, da eram extrem de nervos si sucarit, asa ca refuz ca prostul, doar sa-i fac in ciuda Lordului John.

Ma rog, cindva englezii au recalculat imbinarea si au accceptat valorile noastre. Motorul a fost extrem de nereusit, a iesit mai greu decit era planificat, avionul a devenit greu de coada, a trebuit sa instalam 120kg de Pb. in fuselajul anterior, in compartimetul platformei giroscopice, pt. a echilibra avionul, asa ca o parte din eforturile noastre de a usura avionul s-a dus draqu.

De ce cad avioanele Boeing 737 MAX

S-a vorbit mult in ultimul timp de prabusirea unui Boeing 737 Max in Indonezia, pe data de 29 Octombrie, al companiei Lion Air. Pt. cine nu stie, imediat dupa decolare, la doar citeva minute pilotii au pierdut controlul avionului si a cazut in ocean. Toti cei 189, pasageri si echipaj, si-au pierdut viata.

Ancheta a dovedit ca a fost o combinatie intre complicatie electronica, incompetenta pilot si ghinion.

Boeing 737 MAX e o noua varianta a lui 737, o varianta care are mult succes comercial. Sunt comandate peste 4700 de bucati. Avionul are motoare ceva mai mari si mai eficiente decit varianta standard. Se spune ca economia de combustibil ar fi, chipurile, de peste 14%. (In paranteza fie spus avioanele au ajuns la un consum de 2,3l/pasager/suta de km, chiar mai putin decit auto). Din cauza motoarelor mari a fost necesara miscarea acestora inainte si, pt. a pastra garda la sol, trenul anterior a fost inaltat cu ca 20 de cm.

La testele in zbor s-a constatat insa ca exista o tendinta a avionului de a-si ridica botul prea puternic si deci sa intre in stall. Asta se datoreste tractiunii mari a motoarelor care provoaca acest moment "pitch". Pentru a se ameliora aceasta tendinta a fost instalat un sistem electronic, Maneuvering Characteristic Augmentation System (MCAS), care primeste informatii de la senzorul AOA (Angle of Attack) si la incidente prea mari, periculoase da comanda sa se lase botul in jos.

inregistrare cutia neagra

La zborul cu pricina se pare ca unul din senzorii AOA s-a defectat si a dat sistemului informatii false, asa cum se vede din inregistrarea cutiei negre.

Se pot observa liniile verde si rosu care arata informatiile senzorilor. In mod normal acestea ar trebui sa fie identice, dar inregistrarile arata o mare diferenta, deci e clar ca un senzor era defect.

Deci sistemul MCAS, care primea informatii de la senzorul defect, impingea botul avionului in jos, pilotul incerca sa corecteze, dar sistemul repeta incercarea dupa 5 secunde. In final pilotul a cedat, nu e prea clar ce s-a intimplat cu el si avionul s-a prabusit. Se pare ca la mai mult avioane din flota se semnalase aceste defecte, chiar si la avionul prabusit se schimbase senzorul. Intimplarea parca e trasa la indigo de la alta catastrofa a lui Airbus, de care am scris aci de-ce-cad-avioanele-de-la-iar-93-la Airbus. Mi se pare absolut criminal ca armate de ingineri si savanti nu reusesc sa asigure ca acesti amariti de senzori AOA sa functioneze cit de cit sigur. Eu as pune pur si simplu un fir lipit de fereastra pilotului care s-ar alinia in curent si i-ar da pilotului informatii sigure de incidenta la care zboara, de altfel asa se procedeaza la planoare si nu prea se intimpla sa se defecteze. De asemenea nu inteleg de ce datele care se inregistreaza in "cutia neagra" nu se trimit automat la o statie centrala, la sol, unde ar putea fi analizate in timp real si nu ar mai fi necesara, la fiecare accident, cautarea cutiei prin fundul oceanelor sau prin prapastii!?

Intrebarea e de ce nu pilotul nu a debransat sistemul?

Desigur Boeing prevazuse o procedura de debransare, vezi pozele de mai sus si descrierea procedurii de mai jos:

Problema a fost ca pilotii habar nu aveau ca exista acest sistem si deci nu stiau ce trebuie facut intr-o asemenea situatie. A inceput un adevarat razboi intre Boeing si piloti. Boeing pretinde ca a dat toate informatiile necesare, dovedind cu manualul de zbor, dar pilotii spun ca ei sunt piloti, nu cititori.

Compania aeriana Southwest a insistat ca pe panoul de bord sa existe si informatii directe al nivelului unghiului de atac, asa cum se vede in poza de mai jos. Dar se pare ca alte companii nu au aceasta optiune.

In loc de concluzii
E tare neplacut ca aceasta tragedie a dat apa la moara unei multimi de ziaristi care habar nu au despre ce-i vorba dar s-au pornit cu comentarii care de care mai ilare. TVul german, desigur cumva satisfacut ca Boeing a facut o gafa, chiar la Telejournal, a comentat la modul ca avionul, desi nou, era prost proiectat si nu au fost scolarizati pilotii.
Dincolo de aceste comentarii ramine intrebarea relatiei om-masina, este omul depasit de tehnica, sau tehnica nu e la nivelul omului?
Probabil ca fiecare care a primit un mobil nou e cumva descumpanit cind vede noile comenzi. Un coleg si-a cumparat o masina noua si, eram impreuna, nu a reusit sa deschida portbagajul!

A venit iepurasul, mi-a adus un IAR 93 si un 99!

Un avantaj al nostru, al dezradacinatilor, e ca, uneori, avem mai multi Pasti. De Pastele asta iepurasul mi-a adus doua avioane, da, doua avioane. Trebuie sa le fac, cu cele doua miini stingi, pe care le posed, cred ca va dura pin-la Pastele cailor. Cica asa ar trebui sa arate:

Sa vad daca mai primesc ceva si de Pastele ortodox!

Paste fericit!