Ai carte, ai parte

In referatul de astazi voi vorbi despre meserii, in general, si despre inginerie, in special.

Cel putin in Romania meseria de ing. nu era(e) prea bine vazuta. De la celebrele bancuri cu tiganci care injurau „inginerule“, la „n-are nici un talent, va ajunge ing“, la „ai sa ajungi intr-un costum de haine ca un ing.“, si pina la asemanarea dintre un ing si un ciine, ambiii au privirea inteligenta dar nu stiu sa se exprime. Daca mai punem la socoteala si salariile mizerabile ale ing. din perioada comunista, ca deee, era statul proletarilor inginerii nefiind nici cai nici magari, nici intelectuali, nici proletari, eu, cel putin, nu prea eram mindru de mine si aveam o incredere f. limitata in posibilitatile mele, chiar daca proiectasem ceva avioane cu un oarecare succes, zic eu, azi.

Cu atit mai mare era ingrijorarea ca ajuns in Germania, tara inginerilor adevarati, nu voi face fata. Am observat ca nemtii au o alta atitudine fata de ing., nu ca i-ar idolatriza dar oricum erau/sunt mult mai apreciati decit in Ro.

Nemtii spun „Dem Ingeniör ist nichts zu schwör“, „pt. un ing. nimic nu-i prea greu“, exista chiar si un imn al ing.:

Was heut sich regt mit hunderttausend Rädern,

In Lüften schwebt, in Grüften gräbt und stampft unddampft und glüht,

Was sich bewegt mit Riemen und mit Federn,

Und Lasten hebt, ohn’ Rasten’ webt und locht und pocht und sprüht,

Was durch die Länder donnernd saust

Und durch die fernen Meere braust,

Das Alles schafft und noch viel mehr

Der Ingenieur! 

Daca banii ar fi masura aprecierii de catre societate a unei anumite meserii, tabelul de mai jos cu salariile medii ale ing. in Ge arata ca sunt pe locul doi dupa medici, chiar inaintea economistilor si a avocatilor paturile cele mai daunatoare societatii :) . Daca mai punem la scocoteala ca la salariile din tabela se adauga, nu de putine ori, diferite alte prime functie de rezultatele firmei, prime care pot fi substantiale, vom zice ca au un venit onorabil.

Salarii anuale medii brutto, fara parte variabila.

Desigur, eu ca ing. roman nu eram neaparat vazut ca apartinind acestei specii respectate, dar totusi diploma de ing. mi-a deschis posibilitatea sa obtin un job intr-un depozit de lemne ca om bun la toate. Si culmea tocmai acest post de doi bani, platit execrabil, dar cu multe avantaje, de ex. nu aveam nevoie de sala si eram numai muschi carind zi de vara pina-n seara grinzi enorm de grele sau invirtindu-le ca sa nu se mucegaiasca sau sa se strimbe la uscare, tocmai acest post mi-a intarit convingerea ca sunt un ing. adevarat. Diploma mi-a ajutat pt. ca fiind ing. aveam automat voie sa umblu cu toate masinile din dotare, lucru pe care un muncitor simplu necalificat nu l-ar fi putut face din motive de protectia muncii. Firma era formata numai din patru patroni, tata, mama, fica si fiu, plus un maistru, un tip simpatic desi plin de el, un sofer, doi pensionari cu ziua si eu, om la toate. Intr-o bruna zi maturam talasul undeva intr-un colt al halei  si-l vad pa patronul batrin ca vorbea fericit cu maistrul. Firma obtinuse un contract mare de prelucrare a unor placi de fag. Maistrul se apucase deja sa-ncerce sa rindeluiasca bustenii cu o masina veche de, cred eu, o suta de ani. Masina se zguduia din toate incheieturile iar scindurile din acest minunat si scump material, care-i fagul, erau tocmai bune de aruncat. A doua zi de dimineata ma cheama patronul batrin si-mi zice daca eu, ca ing., hopa, hopa Penelopa, devenisem ing. desi eram platit cu 10 marci pe ora, as putea repara masina!? Aflasem de la maistru ca incercase sa gaseasca pe cineva s-o repare, dar nu se baga nimeni, in general in Germania nu prea se repara ci se-nlocuieste si de multe ori la masini vechi nu prea se gasesc piese de schimb. Avusesem asa o presimtire si-mi luasem in geanta pe bicicleta o carte la care tineam, "Tabele pt. ateliere mecanice." editie 1970, a costat 42 de lei tramvai.

Nu vazusem in viata mea o asemenea masina dar m-am apucat s-o desfac si am gasit relativ repede cauza zguduirilor, lagarul era in ultimul hal de uzat, ovalizat si juca ca si mindra si pe stinga si pe dreapta, iaca-iaca-sa. M-am apucat si am facut niste schite cu ce piese am nevoie, respectiv urma sa se strunjeasca axul sa devina circular si mai apoi am schitat un cuzinet conform STAS, nu aveam norme nemtesti DIN, care se freta (presa) in arbore. Patronul batrin a comandat lucrarea la un atelier din apropiere, le-a adus deja a doua zi, le-am montat si masina mergea ca noua. Patronu a fost extrem de fericit si chiar mi-a oferit gratificatie de Craciun de 800 de marci, desi dupa lege nu as fi avut dreptul deoarece nu aveam vechime decit de citeva luni. Dupa citiva ani, deja plecasem de mult din fa., am vizitat-o si masina mergea fara probleme.

Dupa un timp am prins un post de un fel de desenator tehnic, cam la fel de prost platit ca cel de muncitor cu circa numai ca eram „la birou“ si speram sa fie un inceput. Lucrarea de proba a fost sa-i repar iahtul patronului a carui chila se rupsese in timpul unei furtuni in Marea Nordului. Am mai povestit undeva de aceasta lucrare de aceea nu voi intra in amanunte, doar pe scurt, am consultat niste carti de la biblioteca orasului de constructia vapoarelor si la extremități, prova și pupa, am imbinat chila cu etrava, respectiv cu etamboul, formând împreună nervura principală pe care se fixează cadrele transversale și filele bordajului exterior, cu o solutie asemanatoare de la IAR 93 de prindere aripa-fuselaj. 

Dupa un timp a trebuit sa proiectez o constructie pe piloni unde instalam niste benzi cu role intr-un depozit de palete cu lazi de bere.  O paleta cintarea ca. o tona si simultan erau vro 20 asa ca rezistenta pilonilor trebuia sa fie corespunzatoare. Am scos din nou cartea cu minuni si am inceput sa calculez rezistenta pilonilor. M-a prins patronul, un proiectant talentat dar fara studii, si s-a cam ratoit la mine ca in loc sa muncesc citesc din carti din alea aiurite in limba aia de neinteles. In fa. respectiva nu se obisnuia sa se calculeze, totul se facea cam dupa ochi. L-am convins ca sunt suficienti IPB Träger 100x100 care sunt mai ieftini decit cei prevazuti de el de 120x120. A fost f. sceptic si cind a fost gata prima constructie a incarcat-o cu paletele respective si a masurat deformarea, deformare care era exact cea calculata de mine. A fost extrem de mirat!

Cartea respectiva devenise pt. patron un fel de carte sfinta, de cite ori era de rezolvat o problema, venea la mine si zice „tigane, cauta tu in das schlaue Buch“, ca vorba aia “Man muss nicht alles wissen, sondern nur wissen, wo es steht!", adica nu trebuie sa stii totul ajnge sa stii unde sa cauti, atunci nu aveam Google.
Desigur nu gaseam intodeauna in aceasta carte toate rezolvarile. Si desigur aceasta carte nu m-a impiedicat sa fac mai tirziu o greseala inginereasca destul de penibila, greseala pe care am descoperit-o, din fericire, la timp si am reusit s-o corectez da un pic din poleiala de mare ing. a capatat zgirieturi. Dar, chiar daca pe ici pe colo am mai scapat cite o prostioara, totusi anii astia, ca fura in total vro 6, mi-au dat o mare incredere in mine, m-au convins ca sunt un ing. bun si ca pot incerca sa intru in marea inginerie germana, la firme serioase, cu bani frumosi. Dar despre asta, poate, voi vorbi alta data, sau poate nu.
  

Si un cintec dulce sa cintam:

Fata mamii ce-ai vrea tuuuu,

inginer sa-ti dea mamica, da, da, mamico, daaa,

ingineru e de mine are bani si f—e bine,

da, da, mamico, daaa,

toata ziua cu ciocanu, noaptea da cu buzduganu, da, da mamico daaa.