Iasi (2)

 Am intrat in Iasi pe splaiul Bahluiului. Hotarit lucru, nu seamana nici cu LA, nici cu Barcelona, nici cu Roma. Chiar te intrebi cum a fost posibila ctitoria unui oras asa de mare pe un riu atit de mic? Circotasul de Dimbovita ar zice ca tare ar fi frumos daca malul riului ar fi cumva inverzit, impadurit, sau macar niste tufe de Venetia. Sa aiba studentii unde sa se iubeasca, caminul e pe mal. Am aflat ca in Iasi e o politehnica veche unde procentul de femei e f ridicat! Am trait s-o aud si p-asta, femeia ing., ca d-aia se intimpla atitea nenorociri. Cica, in schimb, scoala de balet e plina de baieti. In promotia mea nu a fost nici o fata. Jelu, un coleg moldovean, ne-a spus ca pe malul riului ar fi expus si un IAR 93, nu l-am gasit. “Ce au adus şi rabla asta? Ce să caute aici? Este ruginit tot", a spus o ieşeancă aflată în trecere.”

Pensiunea inchiriata arata f bine. Gazda e o doamna draguta, care m-a facut sa ma indragostesc din nou de propria nefasta, deoarece gazda vorbea fara punct si virgula, mult mai mult decit sotia, incercind sa-si ascunda accentul moldovean.

Insetati si infometati de cultura, am mers la un muzeu reprezentativ pt intreaga literatura moldoveneasca, romaneasca, europeana, mondiala. La Bolta Rece.

Drumețule, dacă sătul de mersuri

În târg la Eși va fi să-ți fie nasul

Să te îndrepte și acolo pasul-

La Bolta Rece se gândește-n versuri.

Cind am intrat erau f putini scriitori si poeti, doar vreo trei, dar primirea a fost f calda. Am avut impresia ca un ospatar chiar m-a recunoscut drept scriitor obscur. Bolta Rece e un loc de intilnire al scriitorilor si intelectualilor, documentat din 1786, chiar inainte lui Eminescu si Creaga si Junimea. Infiorati de vibratiile culturale am servit o mamaliga cu pastrama, mamaliga din vremea lui Stefan cel Mare, care de fapt nici nu avea mamaliga.

Mai aveau si raci retrograzi, Fasoleli englezesti, Curcanul lui Penes la frigare, Cronica Convorbirilor literare cu otet, piper si sare, Pe gheata... la Bulevard Pampleziruri, Branza dregatoreasca, Fructe din noua lustri de activitate literara, Cafele aforisite, Dragasani de la Bolta rece”

Am fi vrut sa servim Platoul lui Eminescu si Veronica, format din măduvioare vită, fudulii, pizdulici, mititei, chișcă, creier vită, cartofi țărănești, murături, dar totusi talentul nostru literar e f limitat. M-am intrebat cum de mincau Mihai si Veronica atit de mult, mai ales ca el era sarac.

"Badie Mihai,

Slavă Domnului c-am primit vești de la tine.

Eu te credeam mort și mă luam de dor cu amintirile. Când erați in jurul meu, tu, Augura cel blestemat, Conta și alții cari acum vă fuduliți prin capitală alături cu ciocoii, mânca-i-ar câinii, că sunt fiii lui Skaraotki și pe voi norocul și binele.

De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… besteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și cuvântul s-a dus, ca fumul în sus și de venit n-ai mai venit… aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Raceanu și alți mușterii pentru mâncărică și bauturică bună, am tras un bairam de cel turcesc cu vin grecesc de la Amira.

Apoi, ne-am dus cu sania afară din oraș, și acolo pune-te din nou masă. A doua zi la fel, de-abia a treia zi ne-am zburătăcit ca vrăbiile fiecare pe la vatra lui.

Acum stau lângă horn cu pisicile mele și mai pun rânduială în cele însemnări. Tu te cerți cu politicienii prin “Timpul”; ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic? Sănătate și voie bună.

Ionică"

-ION CREANGĂ (scrisoare către MIHAI EMINESCU)

(NB Amira era numele negustorului care tinea Bolta Rece)

Personalul de serviciu a fost extrem de amabil, chiar ne-a ghidat, in dulsele grai moldovinesc, prin pivnitele, hrubele circiumei, hrube care se pastreaza si azi, pe vremuri fiind intinse pe sub o mare parte a Iasiului.

Cica iesenii erau tare petrecareti și cum o țineau deseori în petreceri cu lăutari, la una din ele, fiind toți chercheliți au obligat lăutarii să se urce în copac și să continue a cânta. Urmarea nefericită a fost că a căzut contrabasistul. Când s-au trezit din beție și-au dat seama că bietul instrumentist nu-și mai putea câștiga pâinea cea de toate zilele. Au hotărât să facă chetă umblând pe la prieteni, pentru a cumpăra un contrabas, prilej pentru alte chefuri. După un timp întâlnind lăutarul au aflat că și-a reparat contrabasul. Atunci au început s-o ia în sens invers pentru a restitui banii, prilej de alte chefuri.

Obositi de atita cultura am pornit agale prin oras, unde vom ajunge... miine.

+3

All react