La Cimpina, cum se
putea altfel, avem prieteni buni. El e cumva cu capul in nori, lucru de
inteles, ca a fost pilot de elicoptere si mi-a marturisit de multe ori ca cel
mai greu curs din scoala de piloti a fost meteorologia.
Ca sa nu mergem cu
mina goala, nu aveam cunostinte pregatite sa ne insoteasca, am zis sa iau niste
peste. Personal ma omor dupa peste, de parca as fi facut de un cormoran cu o
stiuca. Am descoperit un magazin de peste grozav in Aviatiei si dupa consultari
stiintifice cu Nicote, ma opresc si la Scrumbia de Dunare, care a fost, pot
anticipa deja, o mare surpriza extrem de placuta. Nu mai mincasem de mult timp
asa ceva bun. Am vrut sa iau si niste hamsii, mai ales dupa ce am aflat ca
Tiriac e atit de bogat incit si-ar permite sa manince zilnic hamsii la Mamaia. Dar
mi-am zis ca nu fac pe nebunu, sa zica lumea vine asta din Germania cu hamsii,
ca d-aia am murit noi la revolutie.
Drumul la Campina a
fost extrem de placut, fara probleme. Primirea a fost calda, chiar mi-am
imaginat ca ne bucuram ca ne vedem, nu ne mai vazusem de vreo trei luni.
Ca sa vorbesc despre Cimpina voi deschide mai
multe acolade, paranteze patrate, dar si mai multe rotunde.
In introducere o spun
pe sleau ca nu am fost la Iulia Hajdeu si nici la Grigorescu, fusesem anul
trecut, cine doreste poate obtine linkul de la stralucitoarea descriere. Bha,
ce memorie am!
Intre niste paranteze rotunde voi vorbi despre
oameni. Am mai spus si chiar daca n-am zis, repet, pe mine ma intereseaza
oamenii in primul rind. Ei bine la prietenii nostri din Campina e cam ca la
chibuti, toata lumea lasa portile si usile deschise si cam la orice ora din zi
sau noapte te poti trezi cu un vecin, prieten ca vine pe la tine sa-ti aduca o
mincarica, sau o sticluta de vin, sau pur si simplu sa stea de vorba. Cu totii se cunosc de la nastere, au facut
impreuna gradinita, scoala, primul iubit, al doliea etc. Inchid o paranteza
rotunda si deschid alta patrata.
Campina a fost un
centru cosmopolit, aurul negru a atras f multi specialisti straini, de la
nemti, la unguri, italieni, evrei etc., straini de regula cu o anumita cultura,
care si-au lasat amprenta asupra localitatii, atit in arhitectura, cit si in
mentalitate. Aflindu-se un pic alaturi de Valea Prahovei nu a fost asa de tare
circulata si nici profanata. Atentie acestea sunt observatii de ale mele, nu am
folosit Wikipedia.
Poate acesta e si
motivul pt care “elitele” Romaniei au luat cu asalt zona Cornu, cu cei peste
300, zice lumea, de parlamentari.
Am vizitat si pe
scultorul Gabriel Sitaru, un tip f simpatic, isi scosese sculturile in curte,
spunind ca le-a scos la aer. Citez dintr-un inteviu dat de domnul Sitaru “Se
spune că pe frontonul oracolului din Delphi stătea scris „Totul e permis”, dar
pe partea cealaltă scria „Nimic prea mult”.”
Mi-au placut citeva
sculpturi, chiar m-ar fi tentat sa-ntreb cit ar costa, dar nu am nici casa nici
gradina in care sa se potriveasca asa ceva.