Vestitorii primaverii, a dat leurda la mine in gradina.
A aparut cea mai grozava carte a anului, o aventura savuroasa in lumea aviatiei anilor 70-80. Comenzi direct la avioane@gmx.de Cartea "Si noi am construit avioane" se poata procura si de la magazinul Pilotshop din Baneasa: PilotShop Baneasa Adresa: Sos. Bucuresti-Ploiesti nr. 24-28, sector 1, Bucuresti, 014052 Mobil (Vodafone): +40 770 951 700 Telefon: +4 031 425 3387 Fax: +4 031 425 3388 E-mail: office@pilotshop.ro Program de lucru: Luni-Vineri 09:00-17:00
joi, 22 februarie 2024
joi, 8 februarie 2024
Primii ghiocei
Cum dau ghioceii, cum pensionarului ii vine dor de duca, la zona cu verdeata! Uneori mai frumos decit concediile in sine sunt planurile.
marți, 6 februarie 2024
Narcis
Unul din subiectele mele preferate e persoana mea. Ca chiar imi spusese un „prieten“, spre binele meu, bineinteles, ca sunt narcisist si ca mai am un pic si dau un paranoie. Ca tare bine e sa ai „prieteni“, de bine, si un sfat, chiar necerut, e aur curt.
Tare m-am ingrijorat
cind am aflat ca Narcis s-a innecat, chiar vroiam sa evit cursurile de apa,
lacurile, mai ales cele alpine, unde-i apa limpede sa te oglindesti in ea. De fapt eu, cind sunt nevoit sa ma barbieresc si ma uit in oglinda ma
apuca deprimarea. Cred ca oceanele intunecate nu sunt periculoase, pt ca au
valuri cu spuma si nu te poti oglindi in ele.
Tinar fiind, ma apuca o fata de brat, si e
tare dezamagita, zice, credeam ca dau si eu de niste muschi, cind colo, numai
os, de parca ai fi Hensel al Gretei. Atunci tare mi-ar fi placut sa fiu
Hercules.
Mai tirziu, in cimpia muncii unde tare mi-a
placut, imi doream si eu sa fiu sef, daca nu chiar director, sa vina cineva de
Paste cu o damigeana, sau macar cu niste oua, sa traiesti sefule! De abia nemtii m-au facut ceva sefulet, ca
aveam bastonul de maresal in ranita, dar asta a fost o mare tragedie. Mi-am dat
seama f repede ca nu sunt bun de asa ceva, si, si asta m-a dezamagit, si a mai
durat ceva pina s-au prins si nemtii.
Deci am terminat-o cu
Narcis, inainte de a incepe.
Acum, la batrinete, am
ajuns la performanta sa ma accept asa cum sunt. Nu e de la sine inteles asta,
unii se urasc chiar, unii se botoxeaza, se opereaza, altii chiar citesc cite
ceva sa se dea culti.
Atentie, a te accepta
nu inseamna sa te admiri, imi dau seama si de calitatile mele pozitive, dar si
de alea negative. Multa lume, mai ales nefasta, imi spune ca ar fi cazul sa ma
schimb, sa devin ceva mai serios, ca la virsta mea.... Si zau ca as face-o, as
vrea ca lumea sa fie multumita de mine, ma intreb insa daca voi reusi sa ma mai
accept in noua postura, avind in vedere ca mi-a trebuit atit de mult sa ajung
la gradul actual!
De aceea va dau un
sfat, ca si eu sunt baiat de baiat, de bine, faceti cum credeti voi ca e mai
bine!
luni, 5 februarie 2024
Laikuri
Motto “mina-ntinsa care nu spune o poveste...”
sâmbătă, 3 februarie 2024
La multi ani, mie!
Anul trecut, cam pe vremea asta, spuneam ca nu-mi imaginam sa ajung la 73 de ani si nu stiu cum va fi, deoarece nu mai avusesem niciodata o asemenea virsta. Anul asta sunt mindru ca tin minte ce am spus anul trecut, jur ca nu m-am uitat in arhiva, dar mi se pare si mai gogonata sa ajung chiar la 74, ca ma aproprii chiar de speranta medie de viata si maninc, deja de 8 ani, pensie nesimtita minima pe economia germana si romana.
miercuri, 31 ianuarie 2024
Phoenix des Lumieres
Cam de mult nu ne-am mai ocupat de culturalizare. Dar gata, culturalizarea maselor de prinz e hotaritoare.
duminică, 28 ianuarie 2024
Vechituri noi
Despre rezonanta este
si celebrul mars in pas de defilare care darima podul, sau cintareata care
sparge paharul cu trilurile ei. Petre Augustin, proful nostru de
Aeroelasticitate povestea cum a salvat o constructie, in care niste stressmani
ambitiosi tot adaugau grinzi de sustinere; pur si simplu a scos citeva din ele
pt a modifica frecventa proprie. Ca da, frecventa proprie se poate modifica, de
ex. la MIG 21 la extremitatile aripilor sunt montate niste greutati. Nu stiu
daca la toate variantele si nu am vazut nici un studiu, e doar o banuiala.
Nenorocirea insa nu e
chiar asa mare, pe de o parte exista teorii care permit unui avion sa aiba o
viteza mica de flutter, sa zicem, ca ex., de 500km/h, dar sa treaca rapid prin
acest regim. Probabil ca multi dintre noi au simtit ca masina tremura la anumite
viteze, dar cind maresc un pic viteza, trece.
Mai e si alt aspect,
faptul ca aceste vibratii se pot amortiza, sau se iau alte masuri cum sunt
contragreutatile oscilante de la unii zgirie nori. Depinde si de material. Sunt
materiale care au o amortizare mai buna, sau mai rea. Din pacate Alu nu are cea
mai buna amortizare interna, o simti pe bicicleta cu rama de Alu, otelul ar fi
mult mai bun, si poate si mai bun ar fi mult dispretuitul lemn. Apropos lemn,
chiar am studiat asta in fac., dezavantajul major al acestuia e insa ca e f
scump, trebuie sortat, uscat si e si anizotrop. Nu mai spunem ca si arde. In
definitiv materialul cel mai teribil azi e fibra de carbon care are o structura
asemanatoare lemnului.
Celor care mai sunt in
cimpia muncii le recomand Cambridge Engineering Selector, dezvoltat de prof
Ashby, un sistem extrem de ingenios de selectare a materialului optim pt o
anumita aplicatie. Narcis a avut bucuria sa fie scolarizat in acest sistem, cu
care ocazie a petrecut doua saptamini in fantasticul orasel Cambridge, chiar
mai placut decit la Craiova.
Dar, iar ma intind la vorba si uit ca tema e
IAR 93. Tot din istoria proiectului
IAR 93 e si ce s-a intimplat dupa 90. S-au ales noi directori, pardon,
manageri, tineri, dinamici, infocati si lacomi. Prima masura a acestora a fost
sa miscoreze personalul si au inceput sa dea afara. Pe cine au dat intii afara?
Pe aceia care le periclitau situatia. Mirel Sacagiu, tatal aeroelasticitatii
programului, s-a trezit pe strazi. Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa moara.
Si Mirel, in loc sa lupte pt propasirea tarii, a plecat hamal in Italia. Acum
pe bune, la ce ne trebuiesc chestii din astea complicate, noi muncim, nu
gindim? Nu vreau sa discut despre influenta noii conduceri de dupa 90 asupra
proiectului 93, ca ma enervez.
Dar sa vedem cum se
calculeaza frecventa proprie. In principiu nu e altceva decit calculul normal de
rezistenta. Si pe atunci exista deja FEM, Ansys, numai ca datele se bagau
manual. Era o munca de sisif sa se discretizeze structura, sa se completeze
foile alea roz cu 80 de coloane, sa se roage de dactilografe sa gaureasca
cartelele, sa le corecteze, sa se roage sa se ruleze, daca era timp liber, sau
daca benzile magnetice aveau spatiu. Rularea se facea uneori noaptea. Azi e
infinit mai usor, datele din CAD se transfera quasiautomat in reteaua necesara
Ansys, sau Nastran, sau Patran, sau cite or mai fi. Exista o multime de
programe, Airbus a incercat sa-si faca propriul program pt materiale composite,
Fac de aviatie din Aachen a lucrat la un program simplu si rapid construit pe
principiul Quick and dirty. Pina si Autocad avea o mica sectiune de calcul FEM,
sau Proengineer.
E de la sine inteles ca in sistemul atit de
greoi de atunci nu prea era loc de optimizare. Fiecare era multumit ca are un rezultat. Ori
exact de aceasta optimizare depindea viitorul programului.
Data viitoare vom
vorbi despre masurarea frecventei proprii, deocamdata va trimit doar un ciocan
:)
marți, 23 ianuarie 2024
Schlumberger
Daca cineva isi
imagineaza ca activitatea institutului era planificata cu folii Power Point, cu
program MS Project, cu Primavera, SAP sau diagrama PERT, drum critic, se
inseala. Eram putini si se lucra non stop, chiar daca uneori haotic si uneori se
arunca dimineata ce se lucra noaptea.
Mi se spune intr-o
bruna zi sa ma duc la Sala Palatului, in hol, unde era o expozitie de aparatura
electrica electronica, la Fa Schlumberger. Tare m-am bucurat, paraseam băncile
de lemn, dîn scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrundea ziua printre fereşti
murdare, care era locul meu de munca. Ajung la locul faptei, imi trebuie mult,
eu un pletos, slab si cu cosuri pe fata, contra carora luptam din greu, sa
dovedesc ca sunt specialist in aviatie si ca sunt invitat. Reusesc sa patrund
si ajung la standul Schlumberger. Acolo era un tip neamt simpatic, stiti cum se
spune, simpatia se transmite in primele secunde, si-i spun, in engleza mea
chinuita, cine sunt. Am avut senzatia ca ma astepta. Era vorba de un
“magnetofon”, unul al dracu de mare, portocaliu, asa cum sunt toate cutiile
negre, care avea 14 piste si urma sa-l instalez in avion, intre C18-19 in locul
cutiei de munitii. Nasoala era ca nu-ncapea orizontal, ci trebuia sa-l rotesc
90°. Si mai nasol era ca trebuia montat pe niste amortizori. Ma apuc cu neamtu
sa facem niste socoteli, forte, trestii, scoate un catalog si-mi zice, uite
astia sunt amortizorii potriviti. Plec fericit, era o zi frumoasa, de vara,
merg la o berarie si ma uit dupa femei. Pe atunci erau femei frumoase pe strazi,
acum sunt doar in masini. Nu mai fusesem de mult ziua in
amiaza mare in oras.
Dupa citeva luni ma
intilnesc din nou cu Schlumberger. Nu mai stiu de ce, dar sunt trimis impreuna
cu Victor Giurgiutiu la CIZ Craiova. Victor facuse un an de fac in Ro, cu mine,
mai apoi plecase in Anglia, unde fusese sef de promotie, se intorsese si
facusem si armata impreuna.
(La CIZ nu era mai nimeni, imi amintesc doar
de ing. Tomescu, un tip f simpatic
si competent. Cu Tomescu, am modificat intr-o vara un rezervor suplimentar in container
pt echipament de masurare CIZ. Rezervorul era proiectat de Stelica si fabricat
la Bacau prin sudura prin puncte, lucru care tare i-a mirat pe unii. Si-n asta
si-a gasit loc Schlumberger)
Il vad pe Victor ca
vine cu niste role de benzi uriase, le baga intr-un dulap si scoate niste date.
Mie mi-era frica sa apas pe vreun buton, doar m-am facut util facind niste
tabele.
De fapt ce vreau sa
spun cu povestea asta romantata, o mare problema a incercarilor in zbor era,
atunci, inregistrarea datelor, nici telemetria nu era prea dezvoltata.
Va urma, pe la patru
dimineață când se duc oltenii-n piață.
sâmbătă, 20 ianuarie 2024
Nenorocitul de codoi
Am observat ca unele din postarile mele FB sunt destul de apreciate, dar si destul de distribuite. As vrea sa-i avertizez pe eventualii cititori, cine nu stie de gluma, cine nu intelege o ironie e rugat sa caute alte situri “serioase”.
Să intrăm un pic in lumea minunată a chimiei organice:
CO2+H2O ----> C6H12O6 + O2 (*)
C6H12O6=glucoza
Aceasta este ecuația fotosintezei.
De ce este importantă? Pentru că avem imbecili, si nu puțini, care consideră CO2 poluant. Le atrag atenția că dacă CO2 este zero, O2-oxigenul devine zero, glucoza (esențială pentru plante) nu mai apare, plantele vor dispărea, animalele de asemenea.
Nivelul de CO2, minimum minimorum, este de 150 ppm.
(părți per milion). Mai jos de atât viața dispare.
Nivelul de CO2 actual este 400ppm
Nivelul optim ar fi de 1000-1600 ppm (1000 ppm se folosește in sere pentru creșterea recoltei).
Dacă faci respirație artificială cuiva, Sărutul vieții, 40000 (patruzeci de mii) ppm. Toxicitatea apare pe la 60 000.
Unii, tot imbecili, ar putea spune: vezi că CO2
poate fi toxic și de aia...
Pe aceia ii rog să imi dea exemplu de ceva care nu omoară dacă este prea mult și inainte de a răspunde să caute doza letală a substanței respective. (Ei, ce aș putea învăța eu de la un... inginer?!, a întrebat Nicolae Iorga, iar Ionel Brătianu i-a răspuns: Măsura, domnule profesor, măsura!...) si ce nu te omoara te intareste!
Indicație: oxigenul dacă are presiune parțială prea mare, atunci devine toxic, deci ar trebui declarat poluant?
(*) O săptămană plăcută in natură verde, asigurată de CO2!
🌺 Robert Imberger - Studii de fizică nucleară și termohidraulică la
Universitatea Technică din Aachen:
“Duminica trecută am fost la o piață săptămânală
locală.
A existat un stand al partidului Verzilor pe tema
„Protecția climei”. Am fost abordat de un membru al partidului VERDE ca un
„trecător” despre problema CO2 din lumea noastră.
M-am gândit în sinea mea... tocmai ai ajuns la persoana potrivită.🤣🥳
Întrebarea mea către reprezentantul climatului
(aproximativ 28-30 de ani vârstă): „Cât de mare este conținutul de CO2 în aer
???”
Răspunsul lui: „Mare !!! Foarte mare !!! Spre
foarte foarte mare !!!"
Eu: „Cât de mare ???” - „Ce procent ???”
El: „Nu știu!”🙄
Aha, te credeam... un adevărat cunoscător !!!😁
Așa că am tot întrebat: „Ce mai este în aer?”
El: "Oxigen !!!"
Eu: „Corect !!!
Şi ce procent ??? „Nu știu !!!” a fost răspunsul
lui.
I-am explicat că probabil este în jur de 21%.
I s-a părut plauzibil.🤔
Continui: "Ce alte gaze mai sunt in aer
???" clătinare din cap…. Ridică din umeri...😅
Eu: „Gaze nobile !!! Argon, Xenon, Neon,
Krypton...!!!
Ai auzit vreodată ??? Dar ele reprezintă doar puțin
sub un procent în total!”
Uimire gânditoare.
Am repetat ultima intrebare... Din nou (acum
enervat) ridică din umeri și dă ochii peste cap...🙄
Eu: "Ai auzit vreodată de azot ???" „Oh, da, corect... azot !!!
Da, avem și asta în aer!”
Eu: si ???
Câte procente ???"
El: Ridică din umeri din nou. Am simțit că s-a
săturat de mine. Dar nu m-am dat bătut şi i-am explicat că era cam 78%.
Flyer-ele de propagandă pe care le ținea în mâna stângă se scufundau din ce în ce mai jos.😅
El, după o aritmetică mentală rapidă (a simțit
undeva pe la 60%): „Asta nu se poate, nu te cred, că atunci nu ar mai rămâne
nimic pentru CO2-ul lor de LA PARTIDUL VERDE ŞI NU PREA MAI RĂMÂNE NIMIC PENTRU
PROPAGANDA LOR FALSĂ DE SALVAT CLIMA !!!”
Ai dreptate !!!
Cel puțin aproape !!! Pentru că există doar 0,038% CO2 în aerul pe care îl respirăm!😄
Pur și simplu nu m-a crezut și m-a părăsit.😅