Are mama doua fete, una e desteapta si alta e ministru de externe, de la verzi, Annalena. Seamana tare cu EBA.
A aparut cea mai grozava carte a anului, o aventura savuroasa in lumea aviatiei anilor 70-80. Comenzi direct la avioane@gmx.de Cartea "Si noi am construit avioane" se poata procura si de la magazinul Pilotshop din Baneasa: PilotShop Baneasa Adresa: Sos. Bucuresti-Ploiesti nr. 24-28, sector 1, Bucuresti, 014052 Mobil (Vodafone): +40 770 951 700 Telefon: +4 031 425 3387 Fax: +4 031 425 3388 E-mail: office@pilotshop.ro Program de lucru: Luni-Vineri 09:00-17:00
vineri, 2 decembrie 2022
Annalena
joi, 1 decembrie 2022
La multi ani Romanie!
Cu ocazia zilei nationale a Romaniei va spun La multi ani!
miercuri, 23 noiembrie 2022
Sunt student
Am dat in mintea copiilor, adica am intinerit atit de tare incit am devenit student. Da, nu e nici un misto, studiez Astrofizica la Universitatea din Köln
duminică, 20 noiembrie 2022
Film
The size does really matter - YouTube
https://www.youtube.com/watch?v=BrGJI44iurY
Filmul e scris, regisat, de un fost coleg. Multumesc Marian
miercuri, 2 noiembrie 2022
Falstaff
Unul din semnele batrinetii e ca incepe sa-ti placa opera. Mie a inceput sa-mi placa de mai multi ani. Lipsa vizitei la opera, la filarmonica a fost unul din chinurile pandemiei. Dar iata ca s-a dat drumul si am pornit.
vineri, 28 octombrie 2022
Masini
Cu ocazia hotaririi epocale, in intereseul nostru, nu asa, a Uniunii Europene sa interzica motoarele cu ardere interna, vom vorbi astazi despre masini.
Pe vremea impuscatului
nu am avut masina, ci doar un socru f dragut care ne dadea si noua Dacia lui
din cind in cind. Acea masina minunata nu era doar un mijloc de transport, ci
era mult mai mult. Era un statut, m-am ajuns, am masina, dar era si o scoala
buna de mecanica. Duminica dimineata, lumea nu mai mergea la biserica, ci se
intilnea in parcarea blocului unde se dezbateau cele mai noi solutii de
intretinere/imbunatatire a masinii. Se inventasera si niste dispozitive cu care
se putea ridica masina pe o parte astfel incit sa o poti antifona. Toata lumea,
chiar si gospodinele, stiau sa desfunde niste jigloare, sa curete bujiile, sa schimbe
uleiul, cel vechi se arunca la canal, sa faca revizia tehnica conform regulilor
in vigoare.
Cind mergeam la mare,
desi masina era pregatita cu grije pt aventura de 300 de km, totusi, nu odata,
s-au blocat frinele. Acestea, pe linga planetare, erau boala cronica la Dacia,
pistoanele care stringeau placutele de frine raminind blocate. Incepea sa
miroasa a cauciuc ars, se incalzeau garniturile si opreai pe dreapta, scoteai frinele,
scoteai pistonasul, curatai cu ceva smirghel, adaugai lichid de frina, si
aeriseai sistemul, cu sotia, apasa, da drumu, apasa, da drumul.
Nu povestesc de prima
masina din Ge, un jaf cumparat pe nimic, pe linga multele hibe se mai bloca si
usa, astfel incit nefasta cind venea de la vreun concert de pian pe care-l
dadea, era nevoitia sa astepte pina pleaca admiratorii si sa intre prin
portbagaj.
In ultimii ani am avut Audi Diesel. Precedentul ajunsese la peste 270000 km si
mergea ca-n prima zi. Dar incepusera amenintarile ca vor fi interzise in orase,
astfel incit m-am hotarit, acum vreo doi ani, sa cumpar alta. Tot Audi, tot Diesel, dar cu Euro 6.
Se stie ca pt Euro 6 se injecteaza un adBlue,
un fel de urina in esapament. Zilele trecute mergeam linistit pe linga casa,
veneam de la cumparaturi si-mi apare brusc un anunt pe bord. „adBlue, defect,
in 1000 de km nu veti mai putea porni masina.“ Ajung acasa, erau mai putin de
1000 km, si vorbesc cu google. O
patisera multi, se bulea un senzor, reparatia costa intre 1000 si 4000 euro. Il
sun pe un prieten mecanic pe masina la ADAC. Era prin
apropiere si vine f repede. Pune calculatorul si da... trei senzori erau
buliti. Prietenul imi povesteste ca nu-i de joaca si mi se va bloca masina.
Incep si scriu la mai multe service, dindu-le
si toate amanuntele, dar de abia a doua zi ma suna unu de la Audi. De fapt era una, o fetita, dupa voce, ma
intreaba daca putem vorbi romaneste. Imi spune ca nu ma poate ajunta si ca
trebuie sa ma prezint la sediu, dar ca a vorbit cu o colega si ca daca adaug
niste adBlue s-ar putea sa dispara anuntul.
Si chiar asa s-a
intimplat! Domne ce ti-e cu tehnica de azi.
marți, 4 octombrie 2022
Calatorie
Nu am mai dat de mult pe aici. Am observat cu ingrijorare ca nimeni nu a fost
ingrijorat de absenta mea, mai ales ca am o virsta.
Dar chiar daca nu ati
fost ingrijorati, va dau o veste buna, pt mine, sunt bine sanatos, am fost din
nou in concediu. Am mai povestit de inceputurile mele de calatorii prin lume in
care incercam sa bifez locurile celebre si cu renume. Multe
m-au dezamagit, mai ales coasta estica a Italiei, mi s-a parut absolut
mizerabila.
Dar la batrinete m-am indragostit de Grecia,
am fost deja pt a patra oara acolo, cu o pauza, anul trecut, cind am fost in Spania.
De altfel Grecia a devenit pt
romani, ca Mallorca pt nemti. Nu mai stiu daca am scris, sau nu, despre, dar fiind
atit de vizitata de romani nu prea are sens sa bag nenumaratele poze cu cer
albastru, cu marea calda si limpede. Si soarele care te bate in cap devine
plictisitor. Oamenii sunt si ei enervanti, ii vezi mergind si rinjind tot
timpul, nu sunt constienti ca viata e grea ca exista razboaie, criza
energetica, batrinete. Batrinii se tot aduna pe la Taverne, sau pur si simplu,
pe bancute si stau de vorba.
De aceea voi pune doar
citeva poze, fara comentarii.
P.S As putea povesti
multe, dar inca nu mi-am revenit, si nici nu am inspiratie.
joi, 1 septembrie 2022
Dorin Tudoran si Lucian Blaga, in dialog
trupul
duminică, 28 august 2022
Coda alla Vaccinara
Dupa studii intense am aflat de ce ne
ingrasam, din cauza ca mincam. Desigur exista si cazuri mai rare, mai ales la
doamne, care se jura ca nu baga nimic in gura, va rog, sa nu incepeti cu..., si
totusi se-ngrase. Unii barbati rautaciosi spun ca s-ar hrani cu zilele lor.
Savantii ardeleni au
dovedit ca nu conteaza ce maninci, se vede la ierbivore, vacile, elefantii sunt
cele mai grase mamifere, mult mai grase decit tigrii. Unii vegetarieni sunt mai
slabi pt simplu fapt ca nu le place ce maninca, bleaaah. Ca asta conteaza,
gustul mincarii. Noi, si mai ales nefasta, am ajuns la un grad de finete
culinara ca am putea deschide un restaurant de cinspe stele. La noi in casa se
gateste atit de bine, ca nici nu ne mai vine sa mergem la restaurant.
Dar si noi am trecut mai spre vegetarieni. Am fost obligati de recolta deosebit de grozava
a gradinii. Incalzirea globala, seceta, canicula au dus la productii record pe
cap de locuitor. Rosiile le-am pus in doru lelii, de obicei nu ies, sau
se-mbolnavesc, dar acum sunt obligat sa ma-ndop cu ele ca sunt multe si nu
vreau sa le las sa se borseasca. Si dovleceii sau vinetele imi fac zilnic cu
ochiul si-mi zic maninca-ma, maninca-ma. Nu mai vorbesc de fasole verde, creste
ca-n povestea cu fasolea fermecata. O face nefasta in toate chipurile si rasol
cu usturoi, si mincarica si la ciorba si la ratatouille.
Mici maninc maxim unu
pe luna, cite un gratar mai fac, dar mai ales de peste. Si nu orice fel, in
special loup de mer. Sau caras.
Zilele trecute nefasta
s-a intrecut pe ea cu Rabo de Toro, Ochsenschwanz, Coda alla vaccinara.
Poate va dau reteta, e buna daca ai probleme
cu genunchii, deoarece are multa gelatina.
P.S Iata istoria Coda
alla vaccinara, considerata tipic romanica, de la Roma.
Coda alla Vaccinara:
istoria rețetei romane
Originile cozii de boi
sunt saracacioase, pentru a o pregăti, se folosește una dintre părțile
așa-numitului „al cincilea sfert”, căreia îi aparțin bucățile mai puțin
valoroase, inclusiv organele.
Este un fel de mâncare
care își datorează numele „vaccinarilor” din trecut, angajați la sacrificarea
animalelor. Deja în jurul anului 1300, Rione Regola, din Roma, era locuită de
vaccinatori, care aduceau acasă de la serviciu toate acele părți ale animalelor
mai puțin valoroase, care nu puteau fi vândute „domnilor”.
Tradiția gătirii celui
de-al cincilea sfert s-a răspândit și mai mult la sfârșitul anilor 1800, când a
fost construit Abatorul la Testaccio: salariile muncitorilor erau adesea
integrate cu resturile de la sacrificare, care erau aduse acasă pentru a fi
gătite, sau vândute către multe taverne, care se ridicaseră în zonă.
Timpul a trecut, iar
de-a lungul anilor Coda alla Vaccinara, dintr-un fel de mâncare destinat celor
mai puțin înstăriți, a devenit un deliciu pentru cunoscători, care încă se
prepară în multe restaurante tradiționale, și gătită de toți cei care apreciază
tradiția romanică.
Nu uitati: Coda alla Vaccinara pe care o găsiți în Trapizzino cu Coda alla Vaccinara, se gătește 8 ore în trei etape!