Din totdeauna mi-au placut petrecerile, chiar din perioada in care se numeau “ceaiuri”, mai apoi au devenit “partiuri”.
Pe vremuri ceaiurile era dansante, incepeau cu rock sau twist dracesc si se incheiau cu dansuri de bulaneala cu lumina stinsa, cind simteai cum vibreaza trupul fierbinte al partenerei si tu te chinuiai cu dinsa, stiti voi, sa nu rupa fermoarul.
Mai tirziu, partiu insemna nopti lungi de jucat bridge. Si mai tirziu, odata cu o devenire financiara cit de cit, petrecere insemna tone de haleala si hectolitri de bautura.
In vremurile mai noi, deja a scazut masiv cantitatea de bautura, motivata de domnul doctor, dar si cea de mincare, motivata si de domnu doctor dar si de chestii estetice.
Totusi, din cind in cind, mai avem porniri de dansatori. Imi plac la nebunie cintecele vechi, romantice ca de ex. Macarale, al fratilor Grigoriu, cu minunatele versuri:
O macara, încetinel,
Mi-a adus un bilețel,
Îl prind iute și-l citesc:
„Spor la lucru!
Și te iubesc!”
Dar, o dam si pe hore, dans la care ar trebui sa am un rol conducator, deoarece am fost intr-o echipa de dansuri populare cistigatoare pe judet. Fiind ala micu cu coplul pe frunte, care primeam bobirnace, de ce nu ai ba sapca?, trebuia sa bag si strigaturi.
Nu cu mult timp in urma am incercat asa ceva dar spre rusinea mea, desi am pornit cu avint, am uitat, pur si simplu, strigaturile, de abia mi-a mai ramas:
Baga-n ia, baga-n ia, motorina pe sosea ca e tinara si vrea,
sau
Pe sub poalele mindrii pot merge cu biciclii
Biciclii cu doua roate
Ca cu patru nu se poate
Dar si astea din topicul precedent ale lui Vasiliu Mircea Paul
N-o 'nvîrti pe lelea iute /// Că se fîsîie și pute”.
Sau ale lui Teo
Ține moț de hastă straiță, să mă hâț cu hastă moață!
Până mă hâțai cu moața, se duse moțul cu straița!
Sunt dragute.
