miercuri, 16 noiembrie 2016

Mincarea, sexul batrinetii

Cind eram tinar eram exponentul viu al dictonului maninc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa maninc. De cele mai multe ori habar nu aveam ce maninc, mestecam ce-mi cadea in mina, uneori pur si simplu uitam sa maninc. Altfel e treaba acum, mincatul e cumva in centrul programului zilei, intrebarea "ce mincam azi" sau "as minca ceva bun!" se aude de mai multe ori in cursul zilei. In acest context merita sa facem o analiza a artei culinare.
Vom porni cu menuul clasic, aperitive, felul intii, doi si desert, deci patru feluri. Eu totusi de regula sar peste aperitive si peste desert, uneori chiar si peste felul intii, care de regula, in bucataria romaneasca, e ciorba/supa. Din totalul aperitivelor pastrez doar tuica.
Am putea analiza la nesfirsit diferitele bucate, combinatiile dintre ele dar am pierde o componenta importanta, de multe ori, pe nedrept, nebagata in seama si anume salatele si/sau muraturile.

vineri, 11 noiembrie 2016

Ia cirnatul, ca-l ia altul!

Nemtii spun "alles hat ein Ende nur die Wurst hat zwei", totul are un sfirsit numai cirnatul are doua.

Si eu ca si-ntrega suflare elitara, intelectuala mondiala am fost socat de cistigarea de catre Trump a alegerilor americane. Si eu ca si-ntrega suflare..etc...etc.. sunt ingrijorat de catastrofele care se vor tine-n lant de acum incolo. Deja in Germania a aparut gripa aviara, Cohen a murit, ma astept sa vina marea foamete. Simtindu-ma raspunzator de fericirea familie mele, am trecut peste faptul ca sunt amenintat de colesterol, care a ajuns la 215, m-am hotarit sa fac ceva, nu pot sta cu mina-n sinul doamnei, trebuie sa actionez. M-am gindit sa fac un org. sa intru intr-o organizatie civila, ceva, sa scriu la gazeta de perete, dar mi-am dat seama ca asta nu ajuta la nimic, asa ca m-am hotarit, impreuna cu citiva prieteni, sa facem cirnati.

joi, 3 noiembrie 2016

CleanSky, aici sunt banii d-voastra

Domnilor si Doamnelor,
Vom vorbi astazi admirativ despre Uniunea Europeana. Nu domnilor si doamnelor, Uniunea Europeana nu e numai o adunatura de birocrati care stabilesc normele de curbura a castravetilor, nu, dinsii se ocupa si de inovatii, de promovarea noului. Un asemenea program e CleanSky 1 si 2.
Prima parte CleanSky 1 a costat 1,6 miliarde euroi, cea de a doua va costa 4 miliarde, e adevarat 1,8 din punga Europeana si 2,2 contributii ale participantilor.
Ce-si doresc europenii in domeniul aviatiei?

  • A 75% reduction in carbon dioxide (CO2) emissions.
  • A 90% reduction in mono-nitrogen oxides (NOX).
  • A noise reduction of flying aircraft of 65%.
  • Mitigate the environmental impact of the lifecycle of aircraft and related products by designing and manufacturing aircraft to be recyclable.

vineri, 14 octombrie 2016

Ciinele, cel mai bun prieten al omului

Se spune ca cel mai bun prieten al omului ar fi ciinele. Au fost scrise tone de nuvele, chiar filme care arata cit de buni priteni sunt astia doi, omu si ciinele. 
de ex. Ciinele soldatului, ce emotionant..

Dar în dimineata acea viitoare,
Pe când se desteapta omul muncitor,
Zacea lânga groapa, mort de întristare,
Câinele Azor!

Nu m-am intrebat insa niciodata de ce-i trebuie unui soldat un ciine. Si cum face cu el, unde-l tine, au voie ciinii in cazarma?

Asta vara fusei in Ro, m-am dus cu biciclu de la sora-mea la nasa, pe undeva pe la Darasti, un biciclu cam darimat, ii cadea lantu cind apasai mai tare. Era o caldura torida, in plin cimp, nelucrat de altfel, plin de buruieni ca pe vremea lui Stefan babanu, ca nu se vedea calaretul, vad de departe o potaie. Parea toropita de caldura, nu-mi fac nici un fel de griji si merg voios mai departe.
Cind ajung prin dreptul ei incepe sa latre, dar nu prea furios, ci doar asa un pic discret, ai fi crezut ca e chiar prietenos, dar de unde, era doar semnalul sa iasa toata ceata din ascunzisuri. Cred ca invatasera tactica de la Daci, ma asteptam chiar sa otraveasca fintiniile.
M-am vazut inconjurat de o multime latratoare cu colti care sclipeau in soare. 

luni, 10 octombrie 2016

Airbus 400M, bolile adolescentei

Cind apare un proiect nou se vorbeste des de bolile copilariei, iata insa ca la proiectul A400 e vorba deja de bolile adolescentei. Desi a depasit cu mult fondurile si termenele planificate, seria defectelor, catastrofelor nu se sfirseste. De curind s-au scurtat intervalele de inspectie, s-a ajuns la 50 de ore de zbor, nu, nu e o greseala de tiparit, e vorba de cincizeci de ore.
De fapt au fost livrate 32 de bucati, si sa nu uitam ca primul zbor a fost in 2009, deci au trebuit 7 ani pt. a fi fabricate 32 de bucati, care au zburat peste 100 de ore si care vor fi controlate intr-un ritm de 20 de ore. De fapt e o mare zapaceala deoarece avioanele au variante diferite. Unele vor fi controlate mai des, altele mai rar, se spera ca prin anumite imbunatatiri sa se ajunga la primul control dupa 650 de ore si mai apoi la fiecare 150 de ore.

E vorba de un mic defect la cutia de viteze a motoarelor. Motoarele sunt proiectate de EPI Europrop International, o organizatie ciudata formata din MTO Aero Engines, Rolls-Royce, Snecma und ITP. Am mai scris despre asta, nu exista ceva mai prostesc decit sa faci un consortiu din firme concurente. De fapt "vinovatul" de data asta e General-Electric-Tochter Avio in Italia, firma care fabrica cutia de viteze. Pagube numai anul asta un miliard Euro, inca nu e clar cine plateste.
De fapt nici alimentarea in zbor a elicopterelor nu prea functioneaza si nici lansarea parasutistilor. Din fericire s-au remediat WCurile.

Dar asta nu e totul, nici macar vopseaua nu e ca lumea. De curind a inceput sa se desprinda.., dar nu e bai, oricum avioanele trebuie sa vina la doua zile in revizie, e destul timp sa se dea cu pensula.

Disperati armatee europene au inceput sa cumpere avioane proiectate in urma cu 60 de ani, C-130J Hercules. Nemtii si francezii cumpara Hercules desi Airbus are o varianta din categoria Hercules, C295.

joi, 29 septembrie 2016

in sfirsit concediu.

Si noi pensionarii avem dreptul la concediu, da, si noi facem concediu, chiar mai multe... Grecia e ultima mea iubire, imi place din ce in ce mai mult, anul asta am mers pt. a doua oara si regret concediile pierdute, in trecut, prin Italia, Franta, Spania.
Nu numai peisajele sunt misto, nu numai clima e fantastica, de ex. acum la sf. lui septembrie apa era extrem de buna de inotat. Preturile sunt mai mult decit acceptabile, mi-am permis chiar ceva de mai multe stele,... Singura nasoala e mincarea, e mult pre buna si prea ieftina, iar portiile sunt imense, am luat trei kile, sa te tii acum antrenament.
Dis de dimineata cind se duc oltenii-n piata, ies pe balcon si admir rasaritul
Dar cel mai mult imi plac oamenii, au o maretie, o demnitate deosebita, chiar cei din service, nu sunt slugarnici la turcii, nu sunt obraznici ca francezii, nu sunt excroci ca italienii, nu stau cu mina-n-tinsa ca altii, sunt pur si simplu parteneri. 
Sper ca se remarca stilul!
Si ca orice pensionar care se respecta hai sa facem si niste sport... cu motoreta... prima data in viata, unde mai pui ca aveam si bagaj la spate si am intrat si pe niste povirnisuri, mama, mama. Am scapat, nu stiam ca e asa de greu.


miercuri, 14 septembrie 2016

Locuinta mea de vara e la tara, traiasca berea..

Din anumite motive, anul asta am petrecut f. mult timp la tara, in Germania, mai precis, Bavaria, profunda. Regiunea Hallertau, Holledau sau Hollerdau, e una dintre cele mai bogate regiuni satesti vazute de mine, mult mai bogata decit celebrele Toscana, Provence, valea Loirei etc. Bogatia regiunii se bazeaza pe betivi, adica pe bere, pe cultivarea hameiului. Sunt adevarate paduri de hamei, iar acum e vremea recoltatului. Din zori, pina tirziu in noapte, auzi si vezi tractoarele care transporta lungile sirme pe care e incolacit hameiul, le baga in niste masini care despart fructul de hamei de restul masei verzi. Totul, dar absolut totul miroase a hamei, respectiv a bere. Dimineata, care in zona e destul de rece, in ciuda caniculei neobisnuite pt. aceasta perioada, ies in gradina sa-mi beau ceaiul si sa-mi iau micul dejun, am impresia ca ma aflu intr-un butoi de bere. 
Pe seara inspectez starea lucrarilor agricole cu bicicleta.. 
In stg si-n dr. inca nu a fost recoltata, ii voi critica in sedinta


miercuri, 31 august 2016

S-o luam la fuga

Din totdeauna mi-au placut competitiile, intrecerile, concurenta. E placut sa afli unde te gasesti in comparatie cu altii, asa cum si Fat Frumos, vrei in lupta dreapta sa ne luptam, sau in sabii sa ne taiem, chiar daca uneori ... dar sa nu anticipam.
Echipa din care am facut parte, sunt undeva mai in spate, daca vrea cineva sa ma recunoasca sunt cel mai brunet.

Desi sunt de ca. un an pensionar inca nu m-am obisnuit cu aceasta stare, si ma agit, fac de toate de la gradinarit, la ciclism, fotbal, scriu carti, fac chefuri,... cind am cu cine, asa ca m-am inscris si la o alergare.
Duisburg e unul din cele mai sarace orase germane, a avut o perioada infloritoare in perioada minunii economice germane, dar, odata cu inchiderea ultimului furnal, a vinderii ultimului cuptor chinezilor, a devenit chiar, pe ici pe colo, o infectie sociala.
Cartierul Maxloh, de ex., are o celebritate trista in Germania, e unul din cartierele in care nici politia nu are curajul sa intre dupa lasarea serii. Peste 60% e locuit de straini, se spune ca venirea romanilor si a bulgarilor, mai bruneti, in zona, a grabit caderea cartierului.

Dar, mai exista inca niste firme, se fac eforturi de a salva cite ceva si se organizeaza intreceri. Organizarea a fost exceptionala, am primit cite un cip lipit pe nr. de participare cu care se-nregistra timpul efectiv. Peste tot erau oameni de ordine, asistenta medicala, bauturi gratis, etc. Dupa cursa s-a transformat intr-o sarbatoate populara, cu muzica, mici si bere. A fost o zi caniculara, cum rar e pe aici, cursa trebuia sa aiba o lungime de 5800 metri, dar din motive de caldura, desi la ora 19 erau doar 30 de grade, a fost scurtata la 4250. Pt. mine a fost emotionant, m-am intilnit cu fosti colegi, fosta firma mi-a sponzorizat participarea.
Rezultate oficiale.
Am invins!

vineri, 26 august 2016

caldura mare

Undeva in Germania.. Caldura mare, 35 la umbra, am facut o cursa cu bicicleta si mi s-a facut o sete enorma. Pe malul lacului era o gradina, am comandat o bere, rece, aburinda, delicioasa, ca pe Milcov cu grabire am secat-o dintr-o sorbire. Am mai luat una, nici asta nu a fost rea, dar mi-a facut sete, asa ca am mai luat una, sau sa fi fost doua!? La o masa vecina am observat trei duoamne zvelte, se vedea ca erau straine, dar am inceput sa ma conversez cu ele, eram curios sa aflu cite ceva despre cultura lor. Mare a fost dezamagirea mea, dupa o juma de ora, cind chelnarita mi-a spus ca duoamnele sunt umbrele!