Ciinele, cel mai bun prieten al omului

Se spune ca cel mai bun prieten al omului ar fi ciinele. Au fost scrise tone de nuvele, chiar filme care arata cit de buni priteni sunt astia doi, omu si ciinele. 
de ex. Ciinele soldatului, ce emotionant..

Dar în dimineata acea viitoare,
Pe când se desteapta omul muncitor,
Zacea lânga groapa, mort de întristare,
Câinele Azor!

Nu m-am intrebat insa niciodata de ce-i trebuie unui soldat un ciine. Si cum face cu el, unde-l tine, au voie ciinii in cazarma?

Asta vara fusei in Ro, m-am dus cu biciclu de la sora-mea la nasa, pe undeva pe la Darasti, un biciclu cam darimat, ii cadea lantu cind apasai mai tare. Era o caldura torida, in plin cimp, nelucrat de altfel, plin de buruieni ca pe vremea lui Stefan babanu, ca nu se vedea calaretul, vad de departe o potaie. Parea toropita de caldura, nu-mi fac nici un fel de griji si merg voios mai departe.
Cind ajung prin dreptul ei incepe sa latre, dar nu prea furios, ci doar asa un pic discret, ai fi crezut ca e chiar prietenos, dar de unde, era doar semnalul sa iasa toata ceata din ascunzisuri. Cred ca invatasera tactica de la Daci, ma asteptam chiar sa otraveasca fintiniile.
M-am vazut inconjurat de o multime latratoare cu colti care sclipeau in soare. 

Bag viteza, dar cu grije, Doamne-Dumnezeule, fa ca sa nu-mi sara lantul chiar acum, din zbor reusesc sa-i ard un picior in bot unuia mai indraznet, cred ca era seful.
Ajung livid la nasa, trag pe nerasuflate o bardaca de roze rece. O intreb daca nu are cumva la indemina un AKM, o grenada ceva. Ma inarmez pt. intoarcere, pun pe stg si dr biciclei niste araci, si inca doi sub brat, pe ghidon pun o plasa cu pietre, mobilul il pun pe alarma, o sun pe sora-mea si-i comunic traseul si grupa mea de singe, imi fac o gluga de camuflaj… Nasa vrea sa-mi dea o ciozvirta de pui mort, nu vreau sa-i incurajez, nu sunt omul sa dea mita.
Ma asteptau, imi aduc aminte de biblie, cine arunca primul piatra, o arunc, simt ca-si pierd increderea in propriile forte, rotesc bita cu mina dreapta, suiera ca un bici, scot un strigat de lupta cu injuraturi neaose, merg incet sa nu-mi sara lantul, ii vad ca se-mprastie, doar unu se tot tine dupa mine, opresc un pic mai departe, il provoc la lupta dreapta, ma dau Bute… am invins.. KO in prima repriza.

Nu demult am fost in Grecia, in concediu, cu o familie pe care o vad rar, odata pe an. Stiu ca sunt mari iubitori de ciini, au gasit un ciine facut ferfenita de o masina, l-au dus la doctor, l-au ingrijit, si acum e tare falos, desi are doar trei picioare, nu prea vede si nu poate sa latre. Dar, vazindu-l pe prietenul meu mi s-a parut ceva schimbat, nu-mi dadeam seama ce, de fapt la virsta noastra ne schimbam atit de repede, ca sa nu spun altfel, incit nu ne recunostem nici noi pe noi, dupa o zi pe alta. Eu dimineata vad in oglinda mai tot timpul un strain. Ma uit bine la prietenul meu si nu-mi dau seama totusi ce e schimbat la el. Pina face pac, prietenul meu este cirn, cum il cunosc eu avea un nas chiar reprezentativ, pe vremuri se faceau poante, ca un nas mare ar insemna si.. intelegeti. L-am intrebat daca si-a facut operatie, da de unde, zise el, l-a muscat un ciine, un ciine care nu mai muscase niciodata pe nimeni, cica ar fi fost chiar stirb, dar la el s-a repezit fara atentionare si i-a retezat o bucata de nas. A avut noroc ca i-au gasit bucata, da nu toata si i-au cusut-o cumva, chiar daca un pic strimb.

Ca pensionar constient fac zilnic jogging pe pista unei baze sportive din apropiere. Baza e bine amenajata si de regula nu au voie cu animale, dar intr-o bruna zi imi faceam ultimul tur si simt o suflare calda. Era o ditamai jigodia care ma cauta la cur. De regula ma inregistrez cu aparate care masoara distanta parcursa, timpul, caloriile consumate, etc. In ziua respectiva am scos cel mai bun timp.