Mincarea, sexul batrinetii

Cind eram tinar eram exponentul viu al dictonului maninc ca sa traiesc, nu traiesc ca sa maninc. De cele mai multe ori habar nu aveam ce maninc, mestecam ce-mi cadea in mina, uneori pur si simplu uitam sa maninc. Altfel e treaba acum, mincatul e cumva in centrul programului zilei, intrebarea "ce mincam azi" sau "as minca ceva bun!" se aude de mai multe ori in cursul zilei. In acest context merita sa facem o analiza a artei culinare.
Vom porni cu menuul clasic, aperitive, felul intii, doi si desert, deci patru feluri. Eu totusi de regula sar peste aperitive si peste desert, uneori chiar si peste felul intii, care de regula, in bucataria romaneasca, e ciorba/supa. Din totalul aperitivelor pastrez doar tuica.
Am putea analiza la nesfirsit diferitele bucate, combinatiile dintre ele dar am pierde o componenta importanta, de multe ori, pe nedrept, nebagata in seama si anume salatele si/sau muraturile.



Exemplu, cu ocazia sf. Mihail si Gabril am avut citiva prieteni la masa, cam din generatia mea, chiar ceva mai tinerei. Ca primire am pus la rece o sampanie frantuzeasca originala, bautura care nu face parte din bauturile ieftine. In gluma am intrebat daca oaspetii prefera sampanie sau zeama de varza. Am tras niste zeama din butoiul cu varza, zeama care are un aspect extrem de atragator deoarece intre verzi am pus si una rosie astfel incit lichidul a capatat o culoare f. frumoasa, roze. E drept ca o pritrocesc aproape zilnic, lichidul trebuie sa intre in contact cu oxigenul ca sa nu se formeze niste bacterii urit mirositoare si care inmoaie varza. Spre suprinderea mea citiva chiar si-au dorit zeama de varza, in loc de sampanie. S-a spus ca zeama de varza e plina de vitamine, mai ales una C, ca contribuie la digestie si e chiar afrodisiaca. Am fost nevoit sa le dau si acasa cite o sticla, deja intru in panica sa nu ramina varza pe uscat.
Meniuul a mai constat din salata cu peste, am mentionat ca si aceasta colcaie de vitamine, dar nu am fost luat in serios si nu s-a atins mai nimeni de asta. In schimb la capitolul principal o pulpa de curcan facuta-n punga cu sos de vin plin de vitamine s-au luat la intrecere, mai ales ca era si cu fasole batuta cu usturoi si ceapa uscata. Acesta a fost insotit de muraturi, muraturi puse de mine, din castravetii mei, din gradina mea. A fost pur si simplu un delir, au curs mii de complimente, mai ales ca si castravetii sunt plini de vitamine si fac extrem de bine la digestie si sunt si afrodisiatici.

Doamenele, mai ales doamnele, au inceput sa se uite languros la mine, una chiar mi-a dat de inteles ca n-ar fi impotriva unei prietenii mai adinci pe baza de vitamine.

Explicatia succesului mi se pare simpla, in primul rind muraturile mele sunt absolut exceptionale si-n al doilea rind doamnele de la o virsta incolo vor sa slabeasca, deci cu dulciurile nu ai sanse, muraturile neavind. de altfel nici calorii.

Poate o sa revin cu retete si cu poze.
update. zeama de varza, productie 2016, imagine din mers.

O imagine care spune cit o mie de cuvinte, bautura zeilor cu efecte miraculoase.

O zeama evoluata, bine lucrata, cu o încarcatura, culoare si buchet deosebite, culoare rubinie, frumos baricat, gust cu nuante de nuca si porumb, miros specific de varza acra, inca neajunsa la maturare. O zeama care promite, merge si la ciorba de protroace.