S-o luam la fuga

Din totdeauna mi-au placut competitiile, intrecerile, concurenta. E placut sa afli unde te gasesti in comparatie cu altii, asa cum si Fat Frumos, vrei in lupta dreapta sa ne luptam, sau in sabii sa ne taiem, chiar daca uneori ... dar sa nu anticipam.

Echipa din care am facut parte, sunt undeva mai in spate, daca vrea cineva sa ma recunoasca sunt cel mai brunet.

Desi sunt de ca. un an pensionar inca nu m-am obisnuit cu aceasta stare, si ma agit, fac de toate de la gradinarit, la ciclism, fotbal, scriu carti, fac chefuri,... cind am cu cine, asa ca m-am inscris si la o alergare.
Duisburg e unul din cele mai sarace orase germane, a avut o perioada infloritoare in perioada minunii economice germane, dar, odata cu inchiderea ultimului furnal, a vinderii ultimului cuptor chinezilor, a devenit chiar, pe ici pe colo, o infectie sociala.
Cartierul Maxloh, de ex., are o celebritate trista in Germania, e unul din cartierele in care nici politia nu are curajul sa intre dupa lasarea serii. Peste 60% e locuit de straini, se spune ca venirea romanilor si a bulgarilor, mai bruneti, in zona, a grabit caderea cartierului.

Dar, mai exista inca niste firme, se fac eforturi de a salva cite ceva si se organizeaza intreceri. Organizarea a fost exceptionala, am primit cite un cip lipit pe nr. de participare cu care se-nregistra timpul efectiv. Peste tot erau oameni de ordine, asistenta medicala, bauturi gratis, etc. Dupa cursa s-a transformat intr-o sarbatoate populara, cu muzica, mici si bere. A fost o zi caniculara, cum rar e pe aici, cursa trebuia sa aiba o lungime de 5800 metri, dar din motive de caldura, desi la ora 19 erau doar 30 de grade, a fost scurtata la 4250. Pt. mine a fost emotionant, m-am intilnit cu fosti colegi, fosta firma mi-a sponzorizat participarea.

Rezultate oficiale.

Am invins!

Am iesit al 1729-lea, din 6000 de participanti. Scurtarea traseului m-a scos oarecum din concept, nu am mai stiut in ce ritm s-o duc. La grupa mea de virsta, peste 65, am iesit al patrulea cu 22:08 min, si o viteza medie de 11,52km/h. Nu e chiar rau, cred ca as fi putut alerga chiar mai repede, mai aveam suflu dar, ici-colo, era ingust si fiind f. multi participanti, se bloca. De altfel la antrenament, unde alergam cite 5600m, faceam 4000 in ca. 20min.

Curba performantei functie de virsta

Interesant e cum ne ramolim. Se pare ca la alergat virsta optima e 31-34, si nu 18 ani, cum am crede la prima vedere. La 18 ani sunt numai 97,1%, deci curba creste usor pina la 30-34. Mai apoi incepe sa scada, cu cit esti mai batrin cu atit mai abrubt. De ex. eu am o performanta de 75,1%, la 67 de ani voi avea doar 73,7%. 

Atentie, aceasta performanta se refera la unul si acelasi individ, nu la indivizi diferiti, deci eu azi sunt cu ca. 25% mai putin performant decit eram la 30-34. Cu alte cuvinte la 30 de ani as fi alergat distanta in 16,5 minute si nu in 22.

Si-nca odata atentie, ne referim doar la alergat nu la celelalte.

Si-nca ceva, nu trebuie sa ne facem iluzii, o oarecare performanta nu-nseamna neaparat ca se va prelungi viata, ci doar o face mai placuta.