COP Baku

 S-a incheiat Conferinta de la Baku pt clima. S-a decis sa se aloce 1,3 bilioane, (1300 miliarde) dolari, din care 300 miliarde vor fi sustinute de tarile industrializate. Fac pariu ca si Romania a devenit brusc tara industralizata.

Singura mica problema e ca nimeni nu s-a angajat sa dea ceva, nici din cei 300, nici din cei 1300, in schimb f multi au promis ca sunt gata sa primeasca.

Cei inteligenti insa profita de isteria climei pt a face un ban cinstit. China e pe departe cea mai inteligenta, face si solare, si eoliene, a „cucerit” pasnic Africa in goana dupa materii prime.

Europa, in frunte cu Germania, se autodistruge, se amagesc ca prin exemplul personal vor convinge lumea sa se uite la clima.

Totusi se fac si progrese, anii trecuti erau peste 85000 de participanti, acum sunt doar vreo 50000.

Socoteala: cei mai multi delegati vin de peste mari si tari… cu avionul. Presupunind ca distanta medie ar fi de 7000km, si stiind ca emisiile de codoi la zborul dus-intors e de cca. 1,9 tone pe pasager, vom ajunge la concluzia ca COP29 emite 1,9*50000= 95000 tone codoi. Un copac leaga cca 10 kg codoi pe an, deci pt a compensa emisiile COP ar trebui plantati 9 500 000 copaci.

Iata ca draguta noastra de ministra de externe, proaspat divortata, ia atitudine. Priviti poza si mai ales mina dreapta!

Trippa alla Romana Coda alla vaccinara

 

Trippa alla Romana

Coda alla vaccinara

Italienii, respectiv cei din Roma nu au fost intotdeauna atit de lenesi incit sa-i cheme pe romani sa le mature si, spun unii, chiar sa le multumeasca nevestele. Nu, pe vremuri erau chiar saraci.

De ex. unii lucrau la abator. Abatoarele erau in afara orasului deorece puteau. Resturile de la animale care nu erau preferate de lumea buna, ajungeau la amaritii de lucratori. De voie, de nevoie, italiencele au invatat sa faca din aceste resturi bucate f gustoase; astazi unele dintre ele devenind de-a dreptul delicatese.

De ex. Coda alla vaccinara. Asta nu e decit coada de vaca, sau ma rog de bou, ca astia erau taiati de mici. Cred ca am mai vorbit de aceasta reteta asa ca nu voi repeta. Doar sugerez s-o gatiti, cica ar fi f sanatoasa, ca nu are grasime, ci doar colagen care ar fi teribil de bun la genunchi.

Dar zilele trecute am gasit burta, da burta din aia imputita care miroase ingrozitor, din aia necuratata si nefiarta. Si m-am gindit sa fac Trippa alla Romana. Nu e asa ca suna extrem de frumos? Trippa alla Romana!

Inca n-am terminat-o, doar sunt pe cale. Are cineva o reteta asa mai misto?

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (4)

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la trei zile dupa meci.

Se pare ca am produs o crima de „Lèse-majesté“, am jignit o mare pesonalitate stiintifica de renume europeana si chiar mondiala, membru al multor comisii si comitete, ca asa se scrie astazi cercetarea si stiinta, in comisii. Imi cer scuze ca nu apreciez cum se cuvine adevaratele valori.

Pe undeva ma gindesc ca e si celebra lupta a generatiilor, un amestec de invidie si mindrie. Am avut ocazia sa aud cite ceva, cumva in direct, despre comemorarile, la Toulouse, la 30 si la 50 de ani a proiectului Concorde. Unii spuneau ca generatia tinara, care nu avusese norocul sa participe la un asemenea proiect de amploare, a ingenunchiat in fata celor putini supravietuitori care au construit acest avion cu rigla de calcul. Da francezii nu au atitia secretari de stat si moderatori.

In Romania e altfel, in Romania bosorogii fara dinti au subt singele poporului, mai maninca si pensii marite si de abia acum au venit adevaratele valori la putere.

In Romania de azi, cum zicea poetul

“Ai noștri tineri la Paris învață

La gât cravatei cum se leagă nodul,

Ș-apoi ni vin de fericesc norodul

Cu chipul lor isteț de oaie creață.”

In Romania de azi tinerii, mari somitati, MODEREAZA, iar batrinii trebuie sa aplaude si sa se bucure ca primesc un covrig. Bosorogii nu au dreptul sa povesteasca intimplariile lor plictisitoare, pe cine intereseaza (?), atita timp cit avem strategii de future for implementation.

Dar cei mai buni bosorogi am primit cite o plasa de cirpa in care era un prospect si un breloc. Am primit si eu una, iar am luat plasa, pe care am pierdut-o, n-am avut curajul s-o arunc, dar totusi am primit alta de la un prieten bosorog.

Bosorogii sunt circotasi notorii, mai ales eu, sa vedem cum e acest prospect.

1. Coperta e misto, e facuta, cred, de un bosorog, Marcel Mardan, unu care facea acele desene explodate despre care nu crede nimeni ca au fost facute de mina. Bravo Marcel!

2. Mai apoi ni se spune ca, citez, „stabilizator comandat“. Am plecat de multi ani din tara si am probleme cu anumiti termeni pe care i-am uitat, sau ii incurc cu cei germani, dar de stabilizator COMANDAT nu-mi amintesc sa fi auzit. Poate cineva dintre cei tineri, ca nu vreau sa apelez la somitati europene din comisii, sa-mi explice cum e aia?

3. Mai departe ni se dau caracteristicile tractiunii motoarelor in Kgf (kilograme forta). Eu stiu ca inca din 1. Januar 1978 s-a trecut la alt sistem de notare, ceva cu Newton.

4. Ni se mai spune ca “grupul turbomotor“ era montat in fuselajul posterior. Memoria mea subrezita imi spune ca “grupul.. “ era montat in fuselajul central si partial posterior, adica intre C30 (central) si 35 (posterior, C 35 fiind si parafocul traversal). In posterior erau tuburile prelungitoare.

5. Mergind pe firul “logicii”, in alt paragraf, se spune ca fuselajul posterior incepea la C33, iar in paragraful ulterior ca fuselajul central era intre cadrele 16 si 32. In realitate fuselajul principal, format din FA si FC se termina la C33, cadru frezat, pe care era montajul principal al motorului, si chiar si ferurile pt cric, iar fuselajul posterior incepea la C34. Jonctiunea se producea intre C33 (frezat), din F principal, si C34, din tabla, din posterior.

6. Se vorbeste de 2500 kg acrosaje. Stie cineva daca 93 a zburat vreodata in aceasta configuratie?

Sigur ca noi, inginerii, mai ales bosorogii, crescuti cu mina-ntinsa, care nu am avut pian in bucatarie si nici profesoare de engleza si de bune maniere, eu, de ex, am invatat limbi straine prin gari si circiumi, avem probleme cu eSprimarea, dar ma asteptam ca noile generatii sa fie mai corecte, mai precise, pt ca, poate ma insel, dar in aviatie e nevoie si de o anumita precizie, nu numai de viziune, entuziasm.

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (3)

 Titlu

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la mai rece.

Dar au fost si momente frumoase. Am ciocnit um pahar de vin alb moldovenesc, f bun, cu Mihai Toncea, fost coleg si de echipa de fotbal, pe care nu-l mai vazusem de 40 de ani, ajuns un om de afaceri f prosper. Are un merit deosebit in salvarea Fabricii de avioane de la Bacau, cam singura fabrica functionabila. Bravo Mihai, aviatia are nevoie nu numai de ingineri geniali ca noi, ci si de finantatori.

De asemenea m-am bucurat sa ciocnesc un pahar cu matematicianul Dan Vatui, cel care a digitalizat suprafetele avioanelor, lucru absolut exceptional pt acele timpuri.

Deosebita a fost si scurta conversatie cu fostul pilot Gheorghe Tamas. Prezentarea dumnealui, singura care a avut ca tema avionul, a fost, pe departe, cea mai consistenta, din pacate scurtata brutal de un oarecare Catalin Nae, care facea pe moderatorul. Domnul Tamas a atins, in treacat, si problema multelor defectiuni ale avioanelor, defectiuni care insa nu-i speria pe piloti datorita redundantei sistemelor.

Pacat ca nu a fost lasat sa povesteasca, dar nu mai aveau loc politrucii.

Exista vorba aia cu cine nu-si cunoaste trecutul.. dar cum e cind trecutul se deformeaza, se mistifica, se confisca de unii?

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (2)

 Titlu

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la caldut.

A trecut o zi. Impresiile s-au sedimentat un pic. De altfel nu vroiam sa particip, avusesem conflicte cu comitetul de organizare, cum mi s-a intimplat des in viata, fiind un nesupus, dar a venit in Ro un prieten f.bun de peste tari si mari si am vrut sa-l vad.

Ma asteptam sa cuvinteze cu aplomb patriotic o armata de politicieni si de alte persoane care nu au avut de a face cu acest proiect. Si asteptariile mi-au fost depasite. Nu mi-am imaginat sa existe atitia secretari de stat, si secretare, atitea organizatii care concura la zborul aviatiei romane pe cele mai inalte culmi.

Luarile de cuvint, de la o doamna in volanuri roz, cu o voce suava, la vocile tunatoare a multor generali, au dovedit fara indoiala ca acest avion a fost o culme a tehnologiei.

Nimeni nu a spus insa, daca a fost atit de bun, de ce a fost oprit brusc de la zbor si taiat!?

De asemenea au fost laudati, fara rezerve, putinii batrinei supravietuitori participanti direct la proiect. Eu am primit chiar un breloc, de care sunt f mindru, altii, mai merituosi, au primit chiar medalii si diplome. Nimeni insa nu a mentionat ca dupa 90 o mare parte din acesti teribili specialisti au fost aruncati pe strada, unii fiind nevoiti sa ia drumul bejeniei, maturind, carind, taiind lemne in folosul capitalistilor.

Inflacararea cuvintatorilor a atins cote paranoice, prezentindu-se o "continuitate" a aviatiei, de la IAR 80, la 99, 93. S-a mentionat chiar IAR 35, pardon, F 35, adica bietul IAR 99 ar deveni scoala pt acesta incepind cu anul 2035.

Astea au fost doar putine impresii la caldut, vor urma, poate, altele la rece, sau chiar si mai rece.

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93 (1)

 Titlu

50 de ani de la primul zbor al avionului IAR 93

Relatare la cald.

Nu puteam lipsi de la un asemenea eveniment. De altfel arde Netul cu relatari emotionante de la aniversare.

In primul rind, desigur, nostalgia joaca un rol esential, in al doilea, intilnirea cu fostii colegi. Dupa atita amar de ani pe multi nu-i mai recunosti, sau ei nu te mai stiu. Urmeaza surpriza, a tu esti, vai ce te-ai mai ramolit, parca ai mai scazut cu citiva cm, ce ai chelit, de ce mergi strimb, etc. Sunt sigur ca l-as fi recunoscut pe oricare, dar as fi avut nevoie de timp de gindire de vreo doua ore, pt fiecare.

Se trezesc amintiri. Cu unii te-ai inteles pe vremuri exceptional, cu altii mai putin, ca asa-i in tenis. Afli lucruri noi, unul chiar mi-a povestit ca eu as fi gasit o solutie grozava la imbinarea Fuselaj principal-fuselaj posterior. Nu-mi amintesc sa fi lucrat la aceasta zona, dar sunt sigur ca daca as fi lucrat, as fi gasit acea solutie. Altii povestesc de ce tari au fost ei, cica pilotii ar fi zburat avionul doar cu conditia ca ei sa fi avizat instalarea. Cert e ca am fost cu totii geniali, chiar daca nu stiam, mai ales noi, ailalti nu.

Se spune ca istoria o scriu invingatorii, eu cred ca o scriu supravietuitorii, ca doar supravietuitorii mai pot scrie, mortii nu.

Astea au fost doar putine impresii la cald, vor urma, poate, altele la rece, sau chiar f rece.

Peru

 

E stiut lucru ca nemtii sunt f generosi si sunt gata sa-i ajute pe toti. De ex. vrea sa-i ajute pe peruani, sa le faca piste de biciclete. Intentia lor e sa construiasca peste 114 km de piste. De ce 114? Habar nu am. Deci au inceput inca din 2020 sa bage 20 milioane euroi, iar in 2022 au mai bagat 24. Nici nu ar fi fost scump, doar 385.000 euroi pe km, mult mai ieftin decit o autostrada. Nu a fost degeaba, pina in prezent s-au realizat deja 5,5 km. Lumea e f multumite de aceste piste, mai putin biciclistii, deoarece pistele sunt ocupate de pietoni si mai ales de persoane cu ciini. Nu se stie daca se va continua deoarece sunt probleme cu suprafetele disponibile. Oricum exista si o solutie de rezerva, piste de biciclete peste munti. Oamenii de stiinta au calculat ca se vor economisi cantitati imense de codoi fiindca nu se vor mai folosi magarii.

Eu, circotas cum sunt nu as merge pe o asemnea pista, vezi poza, bordurile alea frumos colorate, precum si ingustimea pistei pt mers in ambele sensuri mi se par periculoase.

Apropos, eu merg in oras aproape exclusiv cu bicicleta, ca nu am magar. Zilele trecute am mers sa cumpar peste, mie-mi place la nebunie pestele. Dar ocolesc o strada unde sunt gropi, cam cum aveam noi in Drumul Gazarului, in copilarie. Cind mergeam dupa peste am vazut ca se lucra la strada respectiva. Tare m-am bucurat si am trecut pe acolo. Erau doi nemti, blonzi, unu impingea o roaba, in care era asfalt proaspat si fumegind. Altu lua asfaltul cu o lopata si-l baga in gauri. Am fost impresionat de aceasta tehnologie, pe vremuri in Ge veneau cu o freza, indepartau tot asfaltul si venea alta masina si turna asfalt nou, ca raminea totul ca in palma. Iata insa ca se poate si mai simplu, traditional as zice, or fi invatat de la romani. M-am uitat cind a fost terminata strada, era f pitoreasca.

De altfel si aici pistele de biciclete sunt ocupate de ciini, sunt extrem de atrasi de culoare pistelor. Stimulindu-i sa-si rezolve problemele digestive. Un pic neplacut e ca tu vii cu viteza pe pista ta si nu numai ciinele, ci chiar si lesa, care e din ce in ce mai lunga sta intinsa traversal pe pista.

La mine in oras

 Locuiesc intr-un oras muncitoresc, oras din Bazinul Ruhrului, care cindva a facut parte din Inima Germaniei, acolo unde s-a nascut minunea germana. Orasul lui Krupp, Thüssen si acum al meu.

Ca orice oras muncitoresc nu are nimic de aratat, mai tragic e ca odata cu “modernizarea” Germaniei, adica odata cu desfiintarea industriei siderurgice, a carbunilor s-a produs o deteriorare masiva a sítuatiei economice cu, respectivele turme de someri. Intre timp lucrurile s-au mai “indreptat”, zone intregi fiind ocupate de straini, ca limba germana nu-ti mai e de nici un folos. Mai mult, o parte din straini s-au organizat in clanuri puternice, clanuri mai puternice decit politia, care nu prea indrazneste sa intre in anumite zone.

Eu nu am treaba cu ei, locuiesc undeva intr-o zona linistita, cu multi pensionari.

Dar iata ca orasul s-a hotarit sa faca ceva, pt a frina moartea centrului, caracterizat astazi mai ales prin cladiri inchise. A organizat o saptamina a luminilor. A fost frumos, f frumos, bag citeva poze. Atentie intr-o poza e o femeie dezbracata!

Grecia 3

M-am sculat cu un pronunțat sentiment ca e o zi în care voi face o faptă bună. Am mers la plaje si m-am uitat atent in jur, gata să intervin. Imi imaginam ca o sirenă s-ar îneca, sau va eșua un vapor, sau un avion, Doamne fereste.

Cum stăteam eu asa, trece o bunaciune pe care era cit p-aci sa n-o observ. Am privit-o doar cu coada ochiului si bine am făcut, ca intr-o secunda a alunecat pe o piatră udă si a cazut in cur. Am sărit ca o pantera, v-am spus că eram încordat și am reușit s-o prind si s-o ridic, în aplauzele întregii plaji.

Am incercat s-o frectionez pe buci pt ca asa se înlătură pericolul de hematoane. Spre surprinderea mea s-a uitat urît, a bolborosit ceva intr-o limba necunoscută, am aflat ca era ardeleancă din Caucaz.Mai multe grase m-au privit cu dispreț, în timp ce domnii cu invidie.

Nasoală e ca si nefasta a vazut faza si a promis să nu mai vorbească în viața ei cu mine.

E ultima dată cînd mai fac fapte bune.

Totusi ca s-o împac am invitat-o la o seara grecească, unde s-a si dansat. Hora internațională mi-a sugerat Uniunea Europeană, unu hais si altu cea, cei cu două picioare stingi dominind adunarea.