La nasa

 Mergem la nasa. De fiecare data merg cu inima grea. Nasul ne-a parasit cu citiva ani in urma, dar il simt, mi se pare prezent, ma astept in fiecare clipa sa apara si sa ma invite la o tuica. Am fost colegi de banca inca din liceu, ne deosebeam, dar totusi eram f apropiati, o viata intreaga.

Tare i-ar place sa vada prunii care trebuiesc proptiti sa nu se rupa crengile de rod.

Dar la nasa nu-i loc de rasfat, de opera, cafele. Aici se munceste! Intru in solar, parca e in armata, legumele sunt perfect aliniate. Nici o urma de buruieni. Azi trebuiesc legate rosiile. O operatie extrem de nepotrivita pt mine, nu odata imi leg si degetele. Suntem prea devreme, inca nu s-au copt, descoperim una, e intr-adevar gustoasa.

Oscar al doilea s-a indragostit de mine, ma linge unde ma prinde, numai de joaca-i arde.

Viata la tara, daca n-ar fi tintarii ar fi chiar frumos, mai ales spre toamna, cind se fac rosile, tuica... dar munca...

1 decembrie

 Cind imi vizitez familia imi amintesc de copilarie, eram o familie mare, locuiam aproape unii de altii, ne vedeam des, copii, matusi, unchi, bunici. Acum, desi am ramas f putini, traim imprastiati prin lume, parca am fi evrei.

In 1 Decembrie, unde locuim acum, pt vreo trei zile, primul drum il fac cu bicicleta la mosu. De fapt e mai tinar decit mine. Vinde rosii la poarta, uneori chiar galbene, delicioase. Ne vedem odata pe an, dar suntem buni prieteni. Imi povesteste de familia lui, are o gradina mare si sera, locuieste cu maica-sa, am vazut-o odata, cred ca are o suta de ani. Baiatul si-a facut casa pe linga el, a lucrat, sau lucreaza in strainatate, nora lucreaza la stat, e ceva inspectoare. Mai vine un alt mos, tot ca mine, se cunosc, cumpara flori pt Florica, nu am aflat cine-i Florica, dar sa-i cumpere flori, la tara, unde toate curtile sunt pline cu flori?

Ziua urmatoare mergem la capitala, parcul Carol. Profit de interesul nepoatei pt tehnica si vizitam Muzeul National Tehnic Dimitrie Leonida. Bunicu il ducea pe fi-miu f des la acest muzeu. E un muzeu deosebit de interesant si f vechi. Ma uimeste ca a supravietuit. Felicitari.

Ma bucur sa vad si motorul care a echipat IAR 80, motor in dubla stea, cu peste 1000 CP. Are 14 cilindri, de doua ori cite 7, de altfel la motoarele in stea din motive de vibratii numarul de cilindrii e intotdeauna impar.

Recomand vizitarea muzeului, mai ales ca muzeul Aviatiei de la Baneasa e in renovare de citiva ani deja!

Pe drum!

 

Din nou la drum, ca asa-i sta bine calatorului. La revedere Timisoara, a fost frumos la tine, sper sa ne mai revedem.

Impachetam urgent, am avut parcare subterana si nu a trebuit sa golim masina. Dupa vreo 50 de km colega de camera, care statea in dreapta mea, pe locu mortului, tipa de parca ar fi muscat-o o viespe. Bijuteriiile! Si-a adus aminte ca a uitat bijuteriile intr-un dulap, vorba vine bijuterii, niste... nu spun. Un telefon la hotel si s-a rezolvat, au fost gasite si vor fi trimise prin curier, lucru care s-a intimplat rapid. Multumesc!

Pina la Sibiu autostrada, chiar infricosatoare, la un moment dat eram singurii. Si cind te gindesti cit s-a dorit asa ceva si acum nu prea circula nimeni.

Intram pe Valea Oltului. Pin-aici ne-a fost, blocaj, ne maninca doua ore. In multe tari exista un program radio care anunta traficul. In Ge exista TMC care intrerupe radioul si-ti da informatii despre trafic. In Romania nu exista asa ceva, pacat!

Opresc si-i golesc unei sibiene cosurile cu brinza, si d-aia, si d-aia, chiar si in coaje de brad.

Cu ani in urma fuseseram la Caciulata si am mincat odata, de doua ori, la Coziana, un mic restaurant, de neobservat, chiar linga blocurile alea mari cu tratament. Mi-a placut atit de mult, incit am uitat ca sunt casatorit si am mers la bucatarie unde am cerut-o pe bucatareasa de nevasta. M-a refuzat, ca era maritata cu-n cioban, din ala, stiti d-voastra! Acum zice ca m-ar fi recunoscut, nu sunt prea sigur, ca m-am mai schimbat un pic. Oricum, nu a uitat sa gateasca. Delicios! Recomand! Nu am mai cerut-o de nevasta, poate la intoarcere.

Luam Dealul Negru in roti, imi plac serpentinele, e prima data cind fac dealul cu o masina puternica.

Navigatia ma zapaceste pe linia de centura din sudul Bucurestiului. Opresc undeva unde e un mare grup cu tricouri pe care scrie ceva despre un primar. Intreb de drum in cea mai neaosa romaneasca, mi se raspunde in engleza, vazuse nr german al masinii!

Cap compas spre cea mai iubita sora a mea, de altfel am numai una. Ii spusesem sa nu taie porcul si vitelul, ca tin dieta. De altfel unii au observat deja ca burtica o ia la vale. Imi va pregati ciorba de loboda, acrita cu corcoduse. Mi se pare ca si asta e prea mult. Ii propun sa ma astepte cu piine si sare, ba nu, fara piine, ca ingrase.

Asa ca ajungem cu bine si ma intimpina intr-adevar cu sare, da din aia proaspata, din Himalaia.

 

 

Inca la Timisoara

 Mi-e teama sa vorbesc de aceasta zi, mi-e teama sa nu cad in teatral, in dulcegarii. Ca a fost o zi a rasfatului. Ziua buna se cunoaste de dimineata! Da, e adevarat, am dormit f bine, se anunta o zi formidabila si chiar asa a fost. Un mic dejun frugal, de la un mic aprozar la parter, rosii cu brinza. M-as putea hrani toata viata numai cu rosii si brinza. Din pacate e tot mai greu de gasit rosii adevarate.

Pe drumul deja cunoscut, malul Begai, la dreapta pe pod si ajungem la Opera. Intilnire de gradul 3, oameni minunati. O cafea la Opera, plimbare, povesti. Un prinz usor, ciorba de loboda, tare-mi place, si un somn de frumusete.

Seara suntem invitati la opera. Un recital ca un spritz de vara, cu arii din Opere. F frumos, impresionanta bucuria interpretarii, mai ales a cintaretilor. Doar prima vioara e ceva mai cool. Publicul ales, imbracat pentru Opera, fara zdranganele, dar elegant. In Düsseldorf, unde merg des la Opera, publicul e f batrin, uneori eu sunt cel mai tinar. La Viena veneau la Opera chiar in maieu si slapi.

Si Dineu, suntem din nou invitati, la restaurant, bucate alese, servire chiar amuzanta.

E deja miezul noptii. Incepe o furtuna napraznica, parca ar vrea sa ne trezeasca, bai in viata nu sunt numai frumuseti. Chem un Uber, costa 5,35 lei. Ii dau o suta, ca n-am marunt, imi zice ca nu are rest si ca lasa, ca-i dau altadata... ma buzunaresc si gasesc 5 euroi.

Oare meritam atita rasfat?

Multumesc Timisoara!

Din intimplare sistemul de navigatie ne da o ruta de intrare in Romania prin Cernat. Nu a fost deloc rau, din contra, liber. Intram in Timisoara, ne primeste zimbind. De altfel ziarele de dimineata anutasera deja ca, citez: “Oaspetii mult-asteptati au ajuns la Timisoara”.

Un hotel micut si cochet, totul electronic si ieftin. Daca pierzi telefonul dormi pe strada.

E de abia prinzul. Pornim o plimbare pe malul Begai. Sa ne dezmortim de stat in masina. Desigur Bega nu e Senna si nu are nici Bateau Mouche, dar e simpatica, e sincera. Chiar mincam la un mic restaurant. Obrajori de vaca. Delicios si pretul f civilizat. Indraznim si spre centru. Totul e linistit si curat. Cautam biserica de unde a inceput revolutia. Nu o prea gasim, tare ne-am fi dorit sa o vedem, gasim una, mai intrebam, nu suntem prea siguri. De fapt asta e un mare manco al turismului romanesc, nu prea sunt flyere, panouri, informatii pt turistii straini. Nici macar la Opera nu e nici un afis cu programul respectiv.

In tinerete bifam cladirile, pietroaiele, biserica a fost construita in anii, stil greco, etc. De altfel cladirile nu au nici macar minjelile grafitti, existente peste tot in lumea occidentala. La batrinete, pt mine, orasele inseamna oamenii, imi place sa ma asez undeva si sa privesc oamenii, mai ales femeile, bineinteles. Mi se par senini, multumiti, multi zimbesc, sunt comunicativi. Si parca nu sunt nici asa de multi ciini si nici trotinete electrice, nici macar tatuati.

Plimbindu-ne tacuti, cineva, de la o masa, care nu era la prima bere, ni se adreseaza in germana si ne povesteste ca a facut germana in scoala si ca acum invata din nou. De unde o fi stiut ca suntem “nemti”? Mi s-a intimplat des in sejur sa mi se spuna ca am accent, sau mi se adresa in engleza. Nu inteleg de ce! Desi, cum spunea Mircea Crisan, un emigrant e acela care a pierdut totul, inafara de accent.

Nu vedem cersetori, drogati, betivi. O mare deosebire fata de orasele germane si chiar fata de cele din Regat!

Dam si peste un spectacol de strada, deosebit, niste italieni pe picioroange. Fascinant!

Facuram deja vreo 15000 de pasi si inca cei 500km, asa ca ne bagam in pat odata cu inserarea, ca noi nu mincam seara!

Pe drum

 

Gata, v-am dus destul cu vorba, acum incep cu adevarat povestea calatoriei mele.

In sfirsit plecam. De data asta cu masina, vor urma peste 6000 de km. Nu mai imi place deloc cu avionul, a devenit mai inconfortabil decit calatoria cu RATA de la Adjud. S-au dus vremurile cind erai un fel de elita, chiar ti se zimbea, ti se ura zbor placut. Se servea coniac, chiar la zborurile de dimineata. Si stewardezele erau frumoase. Acum te cearta cu totii, la ghiseu mai ca nu te-njura, controlul la bagaje e un supliciu, esti suspect si pt o pasta de dinti, stai cu pantalonii in vine... ca-ti scoate cureaua... Despre pasageri si mirosurile emise nu mai vorbesc.

Prima etapa fu prin Bayern, am sarbatorit o persoana, putem spune chiar o f apropiata persoana, sotie, mama, bunica care a implinit niste ani. Intr-un sat din profunzimea Bayernului, o sarbatoare de familie la un restaurant satesc cu preturi de Champs Elisee, dar un menu de lux. Dar e bine, chiar f bine. La multi ani!

Dupa doua-trei zile am pornit la drum. Austria, Ungaria. 

Austria se face remarcata prin multimea radarelor, saracul Waze se inrosise de avertismente, cred ca varul cancelarului are firma de radare. Te iau si din fata si din spate. Cica daca mergi prea repede sunt gata sa-ti confiste masina! Asa ca am trecut prin ei, nici macar pipi nu am facut, ca si pt asta vor bani.

Ungurii sunt mai smecheri, iti iau o avere pe vignetta, vreo 20 de euroi, pt o zi sau doua. Dar nu am avut de ales, chiar am dormit la ei o noapte. Dragut, curat, vreo suta de euroi. Am avut proasta inspiratie sa si maninc la ei.. execrabil.

S-a mers bine, fara blocaje, fara accidente. Mi-am propus sa fac etape scurte, max 5-600km. In tinerete faceam totul dintr-o bucata, ca n-aveam timp, acum desi timpul mi se scurteaza, am mai mult. 

Miine ajungem la Timisoara si apoi in toata tara.

Evaluare

 La Evaluarea Națională 2024 s-a înregistrat o rată de participare de 95,3%: au fost prezenți 152.903 absolvenți ai clasei a VIII-a dintr-un total de 160.467 de înscriși pentru a susține examenul. În ultimii doi ani, rata de prezență a înregistrat următoarele valori: 95,3% în sesiunea 2023 și 95,5% în sesiunea 2022. Un elev a fost eliminat de la proba de Limbă şi literatură română, lucrarea acestuia fiind notată cu 1 (unu).

Dintre cei 152.903 elevi prezenți, 113.708 au obținut medii mai mari sau egale cu 5 (cinci), rezultând o rată de 74,4% (rezultate în ultimii trei ani: 76,2% în anul 2023, 82,3% în anul 2022, respective 76,8% în anul 2021). 25,6% dintre elevi (39.195) au obținut medii sub 5, față de 17,73% în anul 2022 și 23,8% în anul 2023.

65 de absolvenți de gimnaziu au încheiat examenul cu media 10 (zece), față de 429 (anul trecut) și 221 (în anul 2022).

La proba de Limba și literatura română, 119.088 de elevi (77,6% – procent comparabil cu cel de anul trecut: 77,4%) au obținut note mai mari sau egale cu 5 (cinci), iar 407 elevi au fost notați cu 10 (zece).

La proba de Matematică, 105.122 de elevi (68,7%) au primit note mai mari sau egale cu 5 (procente anterioare: (75,4% – 2023 și 77,5% – 2022). Numărul notelor de 10 (zece): 1.060.

****************

Unchiul Mihai se mindreste cu Antonia care a reusit 10 (zece) la romana, reusiti doar de 407 elevi din toata tara si 9,3 la mate.

Bravo Antonia!

Un gust amar imi ramine, totusi, ca nu se mai tine de fotbal, este un talent enorm, mai mare decit Hagi, Pele si Maradona.

******************************

In Germania s-a terminat scoala. La baza sportiva de linga gradina mea au avut loc trei zile la rind competitii de fotbal, cred ca au luat parte mii de copii.

Germania, deci are sanse sa cistige Europenele.

INCAS

 Astazi sunt trist, tare trist, asa ca nu voi vorbi despre fotbal, ci despre dezvoltarea extraordinara pe care o are fostul meu institut unde mi-am mincat tineretile.

Este vorba de INCAS, fost INCREST, fost IMFCA.

Citiva ani institutul a avut o mare inflorie cind la conducerea acestuia a fost un mare manager, Catalin Nae. M-a impresionat curatenia si chiar si WCurile erau la standad european. Lumea rea si invidioasa insa l-a lucrat pe director, precis din invidie, sau o fi fost mina rusilor, si acuma, saracu, e acuzat de multe rele, cica peste 5 milioane de euroi.

Din nefericire a fost scos din functie si a fost aleasa o doamna, in sfirsit s-a ajuns la valori europene unde doamnele trebuie sa conduca. Tot de valori europe e vorba si atunci cind aflam ca doamna nu are studii de aviatie, lucru f bun deoarece nu va mai fi blocata in penibilitati gen aerodinamica, dinamica zborului, structuri eta. Ci doamna va avea capul limpede pt a trasa strategia europeana.

Aflu, cu deosebita mindrie ca institutul ar fi participat chiar la realizarea avionului ROMBAC!?

In prezent pe linga participarea la programe europene de cercetare spatiala (?), INCAS a participat si la elicopterul RACER, care, tineti-va bine, citez “are ca scop reducerea costurilor cu 25% pe milă marină”. As trage concluzia ca acest elicopter e unul naval deoarece merge pe mile marine. As fi curios oare ce reducere ar avea pe mile terestre, sau pe km sau Dumnezeu cu mila.

Dar asta nu-i nimic, impresionant e programul “Technologies for Green aviation” in care se va dezvolta ceva extraordinar.

La fel de mindru sunt si de „CAART – Construcția, Dezvoltarea și Operaționalizarea Infrastructurii de Cercetare-Inovare- Instruire Destinată Realizării de Studii Avansate Atmosferice și de Observare a Suprafeței Terestre”, un proiect cu un nume cam lung, dar cu atit mai important.

Nici programul “ADAMP (Ascent and Descent Autonomous Manoeuvrable Platform)” nu e de neglijat, mai ales ca are asigurata colaborarea “ATD Aerospace RS (un IMM românesc cu o experiență vastă în dezvoltarea și testarea și sistemelor de propulsie)”. Putin umilit de lipsa mea de cunostinte am cautat celebra firma ATD si am aflat ca e afla in Galati, ar fi infiintata in 2028, iar google map mi-a arata ca se afla intr-un apartamnet la bloc.

“În cadrul Programului ESA GSTP, INCAS se află în poziția centrală a unei activități de integrare a sistemelor mici”. Asta mi-a placut mult sitemele mici, or fi cu mustar!?

Mai aflam ca “Obiectivele strategice pentru următorii ani ale INCAS sunt: Consolidarea poziției de lider pe piața internă si internațională”, deci insfirsit INCAS are pozitie d elider, bravo bha!

Dar puteti citi si singuri, eu as propune-o pe duamna Adriana Stefan sa preia si echipa nationala de fotbal, ca ori aviatie ori fotbal tot un drac.

PS De ce poza din interviu e a unei cabine de avion civil? Ce are INCAS cu asta?

INTERVIU Adriana Ștefan, președinte și director general al INCAS: Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Aerospațială „Elie Carafoli” relansează ambițiile de cercetare și dezvoltare ale industriei spațiale din România - caleaeuropeana.ro

https://ziare.com/.../cercetare-director-prejudiciu-euro...

https://www.caleaeuropeana.ro/interviu-adriana-stefan.../

Portocala mecanica si Olandezul zburator

 

Portocala mecanica si Olandezul zburator.

Multa lume se minuneaza cum de un popor atit de mic, precum olandezii, a reusit sa cucereasca o parte din lume. Ca intr-adevar astia sunt peste tot. Pe autostrazile germane apar invazii de masini cu numere galbene, masini care la ei acasa merg cu 100 pe autostrada, dar cum trec granita baga 180. De abia dupa ce vizitezi Olanda iti dai seama de ce. Pt simplul fapt ca Olanda e o tara extrem de urita si plictisitoare, o intindere presarata ici colo cu baltoace si tintari. Deci se explica de ce multi au vrut sa plece si Olandezul zburator chiar nu se mai intoarce.

Amsterdam, marea lor capitala, e un fief al drogurilor si curvelor, explicabil prin plicitiseala tarii.

Multa lume se minuneaza ca olandezii vorbesc limbi straine. Daca acestia ar fi auzit vreodata cum suna olandeza, ca un fel de germana gisgiita, vorbita de un betiv, dupa trei zile de bautura, in vint, ar intelege de ce nu-si vorbesc nici propria limba. Eu cred ca e si din cauza vintului, ca asta bate mai dihai decit securitatea, si d-aia au si pus peste tot mori de vint.

Traditia lor e sa poarte niste pantofi din lemn, am incercat si eu, frate, am facut bataturi dupa doua minute, nu-s mai misto opincile? Sunt f scumpe pt ca ei nu au paduri.

Olanda ar trebui sa fie condamnata, la Haga, ca-i aproape, pt crima impotriva umanitatii, deoarece au reusit sa scoata gustul din orice leguma, ei produc apa si o vind sub denumirea de rosii, vinete, ardei. De altfel la restaurantele lor nu ofera rosii, astea-s pt fraieri, ci un fel de peste prajit in mult ulei, la care adauga maioneza, ii zic Kibbeling, bleahh!

Dar ce legatura au toate astea cu fotbalul? Pai au, ca d-aia Olanda trebuie neaparat sa piarda, din toate motivele de mai sus si inca multe altele. Ca cea mai mare performanta a lor a fost flegma trasa de Rijkaart lui Rudi Völler, ca asa flegma nici in Ferentari nu vezi. Si-n definitiv in Portocala Mecanica era vorba de un criminal, nu cum sporovaiesc unii ziaristi de cine stie ce stiinta fotbalistica.

P.S Se confirma competenta mea in domeniul fotbalistic, Ratiu a fost selectionat de nemti pt echipa EM din preliminarii. Felicitari!

Hai Romania!