Din nou la drum, ca
asa-i sta bine calatorului. La revedere Timisoara, a fost frumos la tine, sper
sa ne mai revedem.
Impachetam urgent, am
avut parcare subterana si nu a trebuit sa golim masina. Dupa vreo 50 de km
colega de camera, care statea in dreapta mea, pe locu mortului, tipa de parca
ar fi muscat-o o viespe. Bijuteriiile! Si-a adus aminte ca a uitat bijuteriile
intr-un dulap, vorba vine bijuterii, niste... nu spun. Un telefon la hotel si
s-a rezolvat, au fost gasite si vor fi trimise prin curier, lucru care s-a
intimplat rapid. Multumesc!
Pina la Sibiu
autostrada, chiar infricosatoare, la un moment dat eram singurii. Si cind te
gindesti cit s-a dorit asa ceva si acum nu prea circula nimeni.
Intram pe Valea
Oltului. Pin-aici ne-a fost, blocaj, ne maninca doua ore. In multe tari exista
un program radio care anunta traficul. In Ge exista TMC care intrerupe radioul
si-ti da informatii despre trafic. In Romania nu exista asa ceva, pacat!
Opresc si-i golesc
unei sibiene cosurile cu brinza, si d-aia, si d-aia, chiar si in coaje de brad.
Cu ani in urma
fuseseram la Caciulata si am mincat odata, de doua ori, la Coziana, un mic
restaurant, de neobservat, chiar linga blocurile alea mari cu tratament. Mi-a
placut atit de mult, incit am uitat ca sunt casatorit si am mers la bucatarie
unde am cerut-o pe bucatareasa de nevasta. M-a refuzat, ca era maritata cu-n
cioban, din ala, stiti d-voastra! Acum zice ca m-ar fi recunoscut, nu sunt prea
sigur, ca m-am mai schimbat un pic. Oricum, nu a uitat sa gateasca. Delicios! Recomand!
Nu am mai cerut-o de nevasta, poate la intoarcere.
Luam Dealul Negru in
roti, imi plac serpentinele, e prima data cind fac dealul cu o masina
puternica.
Navigatia ma zapaceste
pe linia de centura din sudul Bucurestiului. Opresc undeva unde e un mare grup
cu tricouri pe care scrie ceva despre un primar. Intreb de
drum in cea mai neaosa romaneasca, mi se raspunde in engleza, vazuse nr german
al masinii!
Cap compas spre cea mai iubita sora a mea, de
altfel am numai una. Ii spusesem sa nu taie porcul si vitelul, ca tin dieta. De altfel unii au observat deja ca burtica o ia
la vale. Imi va pregati ciorba de loboda, acrita cu corcoduse. Mi se pare ca si
asta e prea mult. Ii propun sa ma astepte cu piine si sare, ba nu, fara piine,
ca ingrase.
Asa ca ajungem cu bine
si ma intimpina intr-adevar cu sare, da din aia proaspata, din Himalaia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
comentati