La nasa

 Mergem la nasa. De fiecare data merg cu inima grea. Nasul ne-a parasit cu citiva ani in urma, dar il simt, mi se pare prezent, ma astept in fiecare clipa sa apara si sa ma invite la o tuica. Am fost colegi de banca inca din liceu, ne deosebeam, dar totusi eram f apropiati, o viata intreaga.

Tare i-ar place sa vada prunii care trebuiesc proptiti sa nu se rupa crengile de rod.

Dar la nasa nu-i loc de rasfat, de opera, cafele. Aici se munceste! Intru in solar, parca e in armata, legumele sunt perfect aliniate. Nici o urma de buruieni. Azi trebuiesc legate rosiile. O operatie extrem de nepotrivita pt mine, nu odata imi leg si degetele. Suntem prea devreme, inca nu s-au copt, descoperim una, e intr-adevar gustoasa.

Oscar al doilea s-a indragostit de mine, ma linge unde ma prinde, numai de joaca-i arde.

Viata la tara, daca n-ar fi tintarii ar fi chiar frumos, mai ales spre toamna, cind se fac rosile, tuica... dar munca...