Vestitorii primaverii

 Vestitorii primaverii, a dat leurda la mine in gradina.

All reactions:

25Tatiana, Camelia and 23 others

Primii ghiocei

 Cum dau ghioceii, cum pensionarului ii vine dor de duca, la zona cu verdeata! Uneori mai frumos decit concediile in sine sunt planurile.

Unde mergem anul asta?

Si Germania e frumoasa, chiar f frumoasa, doar ca-n Ge ce nu e permis e interzis, spre deosebire de tarile libere, unde numai ce e interzis, nu e permis.

Sa presupunem ca facem o excursie in padure si ne vine. Ei bine, in Ge nu e permisa urinarea in padure, sa nu mai vorbim de altele. Conform Paragraph 183a StGB, urinarea in padure se pedepseste cu amenda intre 35, pt un pisu mic, si 5000 euroi pt ceva mai important. In cazuri sexuale se ajunge chiar la inchisoare pina la un an, separat.

In caz major insa sunt urmatoarele reguli de respectat:

1- Se va respecta distanta de 60 de metri de la riuri, sau carari.

2- Se va evita stropirea plantelor protejate.

3- Nu se va urina pe pamint supus eroziunii, cel mai bine e sa se foloseasca nisip, sau pietris.

4- Se va dezinfecta locul si miinile.

5- Se va controla directia vintului.

6- Nu se va urina in vai abrupte

7- Hirtia igienica folosita va fi bagata in rucsac

8- Se vor evita zonele in care merg animalele la apa

9- Se va evita emisia de mirosuri

10- Se va informa padurarul

11- Ai grije sa nu te vada nimeni

12- Daca ploua ai grije ca urina sa nu ajunga in riuri

13- In cazuri de urgenta se pot folosi copaci mari

Nu se specifica in lege de ce, mai ales barbatii, la fel si ciinii, folosesc copaci. De asemenea nu se avertizeaza doamnele de pericolul urzicilor si a capuselor. Nu se spune nimic de urinarea pe garduri electrice.

In lege nu se spune nimic de urinarea vacilor, oilor, a animalelor padurii, porumbeilor.

Drept urmare nu vom merge in Germania, ci in Romania. Ne poate cineva recomanda niste trasee? Dar unele care sa includa si drumetii, conforme virstei noastre, de pina la 25000 de pasi!

PS Mi-e tare frica de ursi! Oare unde se urineaza ursii?

https://www.msn.com/.../im-wald-urinieren.../ar-AA1jky7E

All reactions:

2Calin and Mihaela

Narcis

 Unul din subiectele mele preferate e persoana mea. Ca chiar imi spusese un „prieten“, spre binele meu, bineinteles, ca sunt narcisist si ca mai am un pic si dau un paranoie. Ca tare bine e sa ai „prieteni“, de bine, si un sfat, chiar necerut, e aur curt.

Tare m-am ingrijorat cind am aflat ca Narcis s-a innecat, chiar vroiam sa evit cursurile de apa, lacurile, mai ales cele alpine, unde-i apa limpede sa te oglindesti in ea. De fapt eu, cind sunt nevoit sa ma barbieresc si ma uit in oglinda ma apuca deprimarea. Cred ca oceanele intunecate nu sunt periculoase, pt ca au valuri cu spuma si nu te poti oglindi in ele.

Tinar fiind, ma apuca o fata de brat, si e tare dezamagita, zice, credeam ca dau si eu de niste muschi, cind colo, numai os, de parca ai fi Hensel al Gretei. Atunci tare mi-ar fi placut sa fiu Hercules.

Mai tirziu, in cimpia muncii unde tare mi-a placut, imi doream si eu sa fiu sef, daca nu chiar director, sa vina cineva de Paste cu o damigeana, sau macar cu niste oua, sa traiesti sefule! De abia nemtii m-au facut ceva sefulet, ca aveam bastonul de maresal in ranita, dar asta a fost o mare tragedie. Mi-am dat seama f repede ca nu sunt bun de asa ceva, si, si asta m-a dezamagit, si a mai durat ceva pina s-au prins si nemtii.

Deci am terminat-o cu Narcis, inainte de a incepe.

Acum, la batrinete, am ajuns la performanta sa ma accept asa cum sunt. Nu e de la sine inteles asta, unii se urasc chiar, unii se botoxeaza, se opereaza, altii chiar citesc cite ceva sa se dea culti.

Atentie, a te accepta nu inseamna sa te admiri, imi dau seama si de calitatile mele pozitive, dar si de alea negative. Multa lume, mai ales nefasta, imi spune ca ar fi cazul sa ma schimb, sa devin ceva mai serios, ca la virsta mea.... Si zau ca as face-o, as vrea ca lumea sa fie multumita de mine, ma intreb insa daca voi reusi sa ma mai accept in noua postura, avind in vedere ca mi-a trebuit atit de mult sa ajung la gradul actual!

De aceea va dau un sfat, ca si eu sunt baiat de baiat, de bine, faceti cum credeti voi ca e mai bine!

Laikuri

 Motto “mina-ntinsa care nu spune o poveste...”

Iata ca am spus o poveste si am primit multe cadouri, multe laikuri, ca ar spune nepoata, opi ce de multe laikuri ai!

Ca am ajuns sa traim din laikuri, sa ne bucuram de laikuri, cindva aveam alte bucurii, si acum avem, dar... si astea sunt bune.

Multumesc tuturor care mi-au transmis felicitari, urari de bine, si m-as bucura ca si la anul, si chiar si-n anii urmatori, sa ne gasim in aceeasi formatie, spunind glumite, prostioare, bucurindu-ne de viata, ca asta e singurul lucru important, pe linga dragoste, nu asa, ca daca dragoste nu e, nimic nu e! (Nu mai bag chestia cu sanatatea!)

Le multumesc chiar si celor care nu mi-au scris, sunt sigur ca s-au gindit la mine, si eu la ei!

All reactions:

3Eugen, Daniel Sorin and 1 other

La multi ani, mie!

 Anul trecut, cam pe vremea asta, spuneam ca nu-mi imaginam sa ajung la 73 de ani si nu stiu cum va fi, deoarece nu mai avusesem niciodata o asemenea virsta. Anul asta sunt mindru ca tin minte ce am spus anul trecut, jur ca nu m-am uitat in arhiva, dar mi se pare si mai gogonata sa ajung chiar la 74, ca ma aproprii chiar de speranta medie de viata si maninc, deja de 8 ani, pensie nesimtita minima pe economia germana si romana.

Pt cine nu stie, la 74 e cam ca la 73, doar ceva mai greu, inca mai ma misc, de parca as fi viu, mai mult ma prefac, desi, ici, colo, scirtiie cite ceva.

Un pic mai trist e cu viata sociala, nu, nu vorbesc de amante, ci de prieteni, cunoscuti, chiar si vecini. Multi dintre ei si-au pierdut simtul de animal social, s-au ingropat in fotoliul TV, au si ei tot felul de belele, nu conduc noaptea, nu conduc pe ploaie, nu maninca aia, sau ailalta. Si ce e deosebit de tragic e ca nu prea mai bea nimeni. De revelion am fost vreo 14 si s-au baut doua sticle de vin si vreo doua sute mililitri (4 cinzezi), din care eu trei, de tuica. Unii si-au luat ciine, sau chiar pisici!

Cind te gindesti ca acum vreo patru ani faceam planuri sa cutreieram Italia, chiar am si facut-o, acum nici nu mai poate fi vorba de asa ceva, orice drum care depaseste 30 de km devine o mare aventura!

Mi-am zis sa bag treaba cu darul, multumirile, inainte de a le primi, sunt sigur ca voi primi si multumesc din suflet celor care nu m-au uitat, si-mi vor trimite felicitari, mi-ar place chiar cadouri, cu dop, de tara, de altfel prin acest articol le aduc aminte sa nu ma uite, ca daca ma uita nu-i vad bine!

Nemtii sunt superstitiosi si spun ca felicitarile inainte de soroc aduc ghinion, da eu sunt doar un pic neamt, si la virsta mea nu mai conteaza!

Asa ca La multi ani mie si voua si sanatate tuturor!

Phoenix des Lumieres

 Cam de mult nu ne-am mai ocupat de culturalizare. Dar gata, culturalizarea maselor de prinz e hotaritoare.

Mai tineti minte cind Dali era aratat ca exemplu al decadentei culturii occodentale? Iata ca Dali a supravietuit si ailalti au ramas exemple de penibili ai istoriei.

Va recomand deci https://phoenix-lumieres.com/de

Vechituri noi

 

Despre rezonanta este si celebrul mars in pas de defilare care darima podul, sau cintareata care sparge paharul cu trilurile ei. Petre Augustin, proful nostru de Aeroelasticitate povestea cum a salvat o constructie, in care niste stressmani ambitiosi tot adaugau grinzi de sustinere; pur si simplu a scos citeva din ele pt a modifica frecventa proprie. Ca da, frecventa proprie se poate modifica, de ex. la MIG 21 la extremitatile aripilor sunt montate niste greutati. Nu stiu daca la toate variantele si nu am vazut nici un studiu, e doar o banuiala.

Nenorocirea insa nu e chiar asa mare, pe de o parte exista teorii care permit unui avion sa aiba o viteza mica de flutter, sa zicem, ca ex., de 500km/h, dar sa treaca rapid prin acest regim. Probabil ca multi dintre noi au simtit ca masina tremura la anumite viteze, dar cind maresc un pic viteza, trece.

Mai e si alt aspect, faptul ca aceste vibratii se pot amortiza, sau se iau alte masuri cum sunt contragreutatile oscilante de la unii zgirie nori. Depinde si de material. Sunt materiale care au o amortizare mai buna, sau mai rea. Din pacate Alu nu are cea mai buna amortizare interna, o simti pe bicicleta cu rama de Alu, otelul ar fi mult mai bun, si poate si mai bun ar fi mult dispretuitul lemn. Apropos lemn, chiar am studiat asta in fac., dezavantajul major al acestuia e insa ca e f scump, trebuie sortat, uscat si e si anizotrop. Nu mai spunem ca si arde. In definitiv materialul cel mai teribil azi e fibra de carbon care are o structura asemanatoare lemnului.

Celor care mai sunt in cimpia muncii le recomand Cambridge Engineering Selector, dezvoltat de prof Ashby, un sistem extrem de ingenios de selectare a materialului optim pt o anumita aplicatie. Narcis a avut bucuria sa fie scolarizat in acest sistem, cu care ocazie a petrecut doua saptamini in fantasticul orasel Cambridge, chiar mai placut decit la Craiova.

Dar, iar ma intind la vorba si uit ca tema e IAR 93. Tot din istoria proiectului IAR 93 e si ce s-a intimplat dupa 90. S-au ales noi directori, pardon, manageri, tineri, dinamici, infocati si lacomi. Prima masura a acestora a fost sa miscoreze personalul si au inceput sa dea afara. Pe cine au dat intii afara? Pe aceia care le periclitau situatia. Mirel Sacagiu, tatal aeroelasticitatii programului, s-a trezit pe strazi. Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa moara. Si Mirel, in loc sa lupte pt propasirea tarii, a plecat hamal in Italia. Acum pe bune, la ce ne trebuiesc chestii din astea complicate, noi muncim, nu gindim? Nu vreau sa discut despre influenta noii conduceri de dupa 90 asupra proiectului 93, ca ma enervez.

Dar sa vedem cum se calculeaza frecventa proprie. In principiu nu e altceva decit calculul normal de rezistenta. Si pe atunci exista deja FEM, Ansys, numai ca datele se bagau manual. Era o munca de sisif sa se discretizeze structura, sa se completeze foile alea roz cu 80 de coloane, sa se roage de dactilografe sa gaureasca cartelele, sa le corecteze, sa se roage sa se ruleze, daca era timp liber, sau daca benzile magnetice aveau spatiu. Rularea se facea uneori noaptea. Azi e infinit mai usor, datele din CAD se transfera quasiautomat in reteaua necesara Ansys, sau Nastran, sau Patran, sau cite or mai fi. Exista o multime de programe, Airbus a incercat sa-si faca propriul program pt materiale composite, Fac de aviatie din Aachen a lucrat la un program simplu si rapid construit pe principiul Quick and dirty. Pina si Autocad avea o mica sectiune de calcul FEM, sau Proengineer.

E de la sine inteles ca in sistemul atit de greoi de atunci nu prea era loc de optimizare. Fiecare era multumit ca are un rezultat. Ori exact de aceasta optimizare depindea viitorul programului.

Data viitoare vom vorbi despre masurarea frecventei proprii, deocamdata va trimit doar un ciocan :)

Schlumberger

 

Daca cineva isi imagineaza ca activitatea institutului era planificata cu folii Power Point, cu program MS Project, cu Primavera, SAP sau diagrama PERT, drum critic, se inseala. Eram putini si se lucra non stop, chiar daca uneori haotic si uneori se arunca dimineata ce se lucra noaptea.

Mi se spune intr-o bruna zi sa ma duc la Sala Palatului, in hol, unde era o expozitie de aparatura electrica electronica, la Fa Schlumberger. Tare m-am bucurat, paraseam băncile de lemn, dîn scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrundea ziua printre fereşti murdare, care era locul meu de munca. Ajung la locul faptei, imi trebuie mult, eu un pletos, slab si cu cosuri pe fata, contra carora luptam din greu, sa dovedesc ca sunt specialist in aviatie si ca sunt invitat. Reusesc sa patrund si ajung la standul Schlumberger. Acolo era un tip neamt simpatic, stiti cum se spune, simpatia se transmite in primele secunde, si-i spun, in engleza mea chinuita, cine sunt. Am avut senzatia ca ma astepta. Era vorba de un “magnetofon”, unul al dracu de mare, portocaliu, asa cum sunt toate cutiile negre, care avea 14 piste si urma sa-l instalez in avion, intre C18-19 in locul cutiei de munitii. Nasoala era ca nu-ncapea orizontal, ci trebuia sa-l rotesc 90°. Si mai nasol era ca trebuia montat pe niste amortizori. Ma apuc cu neamtu sa facem niste socoteli, forte, trestii, scoate un catalog si-mi zice, uite astia sunt amortizorii potriviti. Plec fericit, era o zi frumoasa, de vara, merg la o berarie si ma uit dupa femei. Pe atunci erau femei frumoase pe strazi, acum sunt doar in masini. Nu mai fusesem de mult ziua in amiaza mare in oras.

Dupa citeva luni ma intilnesc din nou cu Schlumberger. Nu mai stiu de ce, dar sunt trimis impreuna cu Victor Giurgiutiu la CIZ Craiova. Victor facuse un an de fac in Ro, cu mine, mai apoi plecase in Anglia, unde fusese sef de promotie, se intorsese si facusem si armata impreuna.

(La CIZ nu era mai nimeni, imi amintesc doar de ing. Tomescu, un tip f simpatic si competent. Cu Tomescu, am modificat intr-o vara un rezervor suplimentar in container pt echipament de masurare CIZ. Rezervorul era proiectat de Stelica si fabricat la Bacau prin sudura prin puncte, lucru care tare i-a mirat pe unii. Si-n asta si-a gasit loc Schlumberger)

Il vad pe Victor ca vine cu niste role de benzi uriase, le baga intr-un dulap si scoate niste date. Mie mi-era frica sa apas pe vreun buton, doar m-am facut util facind niste tabele.

De fapt ce vreau sa spun cu povestea asta romantata, o mare problema a incercarilor in zbor era, atunci, inregistrarea datelor, nici telemetria nu era prea dezvoltata.

Va urma, pe la patru dimineață când se duc oltenii-n piață.

Nenorocitul de codoi

 Am observat ca unele din postarile mele FB sunt destul de apreciate, dar si destul de distribuite. As vrea sa-i avertizez pe eventualii cititori, cine nu stie de gluma, cine nu intelege o ironie e rugat sa caute alte situri “serioase”. 

Să intrăm un pic in lumea minunată a chimiei organice: 

CO2+H2O ----> C6H12O6 + O2 (*)

C6H12O6=glucoza 

Aceasta este ecuația fotosintezei. 

De ce este importantă? Pentru că avem imbecili, si nu puțini, care consideră CO2 poluant. Le atrag atenția că dacă CO2 este zero, O2-oxigenul devine zero, glucoza (esențială pentru plante) nu mai apare, plantele vor dispărea, animalele de asemenea. 

Nivelul de CO2, minimum minimorum, este de 150 ppm. (părți per milion). Mai jos de atât viața dispare.

Nivelul de CO2 actual este 400ppm

Nivelul optim ar fi de 1000-1600 ppm (1000 ppm se folosește in sere pentru creșterea recoltei). 

Dacă faci respirație artificială cuiva, Sărutul vieții, 40000 (patruzeci de mii) ppm. Toxicitatea apare pe la 60 000. 

Unii, tot imbecili, ar putea spune: vezi că CO2 poate fi toxic și de aia...

Pe aceia ii rog să imi dea exemplu de ceva care nu omoară dacă este prea mult și inainte de a răspunde să caute doza letală a substanței respective. (Ei, ce aș putea învăța eu de la un... inginer?!, a întrebat Nicolae Iorga, iar Ionel Brătianu i-a răspuns: Măsura, domnule profesor, măsura!...) si ce nu te omoara te intareste! 

Indicație: oxigenul dacă are presiune parțială prea mare, atunci devine toxic, deci ar trebui declarat poluant? 

(*) O săptămană plăcută in natură verde, asigurată de CO2! 

🌺 Robert Imberger - Studii de fizică nucleară și termohidraulică la Universitatea Technică din Aachen:

“Duminica trecută am fost la o piață săptămânală locală.

A existat un stand al partidului Verzilor pe tema „Protecția climei”. Am fost abordat de un membru al partidului VERDE ca un „trecător” despre problema CO2 din lumea noastră.

M-am gândit în sinea mea... tocmai ai ajuns la persoana potrivită.🤣🥳 

Întrebarea mea către reprezentantul climatului (aproximativ 28-30 de ani vârstă): „Cât de mare este conținutul de CO2 în aer ???”

Răspunsul lui: „Mare !!! Foarte mare !!! Spre foarte foarte mare !!!"

Eu: „Cât de mare ???” - „Ce procent ???”

El: „Nu știu!”🙄 

Aha, te credeam... un adevărat cunoscător !!!😁 

Așa că am tot întrebat: „Ce mai este în aer?”

El: "Oxigen !!!"

Eu: „Corect !!!

Şi ce procent ??? „Nu știu !!!” a fost răspunsul lui.

I-am explicat că probabil este în jur de 21%.

I s-a părut plauzibil.🤔 

Continui: "Ce alte gaze mai sunt in aer ???" clătinare din cap…. Ridică din umeri...😅

Eu: „Gaze nobile !!! Argon, Xenon, Neon, Krypton...!!!

Ai auzit vreodată ??? Dar ele reprezintă doar puțin sub un procent în total!”

Uimire gânditoare. 

Am repetat ultima intrebare... Din nou (acum enervat) ridică din umeri și dă ochii peste cap...🙄

Eu: "Ai auzit vreodată de azot ???" „Oh, da, corect... azot !!!

Da, avem și asta în aer!”

Eu: si ???

Câte procente ???"

El: Ridică din umeri din nou. Am simțit că s-a săturat de mine. Dar nu m-am dat bătut şi i-am explicat că era cam 78%.

Flyer-ele de propagandă pe care le ținea în mâna stângă se scufundau din ce în ce mai jos.😅 

El, după o aritmetică mentală rapidă (a simțit undeva pe la 60%): „Asta nu se poate, nu te cred, că atunci nu ar mai rămâne nimic pentru CO2-ul lor de LA PARTIDUL VERDE ŞI NU PREA MAI RĂMÂNE NIMIC PENTRU PROPAGANDA LOR FALSĂ DE SALVAT CLIMA !!!”

 Eu: „Exact !!!

Ai dreptate !!!

Cel puțin aproape !!! Pentru că există doar 0,038% CO2 în aerul pe care îl respirăm!😄 

Pur și simplu nu m-a crezut și m-a părăsit.😅