Nu sunt, nici pe
departe, ceeea ce se cheama cinefil. Pe vremuri nu puteam sa vad un film pina
la sfirsit. Au fost chiar cazuri cind am iesit din sala la beraria din colt si
am lasat nefasta sa vada sfirsitul.
Odata cu batrinetea
mi-am schimbat acest bun obicei si am inceput sa ma uit la TV si nu numai la
documentare, ci chiar si la filme. Din start pot spune ca peste 96,2% din filme
sunt timpenii de gradul patru. Exista desigur mai multe trepte de timpenii,
dupa parerea mea pe treapta de sus sunt filmele nemtesti. Mai ales cele
serioase, sunt atit de penibile incit devin haioase.
Dar zilele trecute am vazut totusi, un film
nemtesc, Blutholz, pe Arte. M-a
tentat faptul ca istoria se petrecea in Romania, mai exact in, pe linga, Brasov.
Subiectul e, cum spune si titlul, Holz inseamna lemn si Blut, singe, afacerile
cu lemn in Romania. Filmul ramine nemtesc, dar interesant e cum sunt privite
aceste afaceri. Desigur defrisarea nemiloasa e pusa la cale de fostii securisti
care s-au revopsit si domina nu numai economia, dar si politica. Nu se dau
inapoi de la nimic, ajung si la crime, pt a-si indeplini planurile cincinale.
Pe ici pe colo apare si problema tiganilor, vazuti ca vesnic vinovati, pe
nedrept, de toate faradelegile.
Ma rog, pina aici sunt
niste clisee mai mult sau mai putin folosite, dar simpatic a fost cum ii
privesc nemtii pe nemtii care sunt si ei implicati in afaceri. In definitiv
firmele de exploatare sunt nemtesti, in film. Desigur firmele nemtesti sunt
puse pe cistigat bani si fac orice pt asta. Dar, aici exista si un mic dar, se
trezeste constiinta intrunul sau altul si e gata sa se sacrifice pe altarul
omeniei si chiar e sacrificat.
Alte aspecte:
politistul roman e cinic, dar totusi cinstit, institutele de cercetari se lasa
platite, personajul pozitiv e un roman-neamt batut de securitate, care reuseste
sa plece in RFG si acum se intoarce sa faca dreptate. Politicienii, cum spuneam,
sunt la mina afaceristilor.
Sfirsitul nu e happy
end, ci mai degraba disperat, personajul pozitiv reuseste sa se scoata, dar
restul ramine ca inainte, munti intregi sunt, in continuare, despaduriti.
Concluzia mea, afara
de personajul principal restul actorilor joaca sirba pe furate, sunt slabi, una
Désirée Nosbusch, e amuzanta cind vorbeste romaneste, dar totusi filmul merita
vazut, mai ales, cum spuneam, pt felul in care vad nemtii problema padurilor
din Ro.
