Jurnal de calatorie (V)
Dar cum calatorului ii
sade bine cu drumul, o luam la drum. Tinta, de data asta, e Alba Iulia. Mergem
pe Valea Oltului. Drumul e deosebit de bun, chiar prea bun, ca mergi cu viteza
si nu poti admira peisajele deosebite. Mi-ar placea sa merg cu o drona. Maret
peisaj!
Ma dusei, da ma dusei
sa trec la Olt,
Cu a mea, cu a mea, cu a mea mandra cu tot, la, la...
Si podariul, Si
podariul imi cere-un zlot,
Si pe-a mea si pe-a mea si pe-a mea mandra de tot, la, la...
Dar decat, dar decat sa-i dau un zlot,
Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltu’n inot, la, la...
Pe unde o fi, pe unde
o fi Oltul mai mare,
M-o trece, m-o trece, m-o trece mandra-n spinare, la, la...
Unde-o fi mai mititel, unde-o fi mai
mitiel,
Il trec eu, il trec eu, il trec eu ca-s voinicel, la, la...
Pe unde o fi, pe unde o fi Oltul mai mic,
Il trec eu, il trec eu, il trec eu ca sunt voinic, la, la.
Am mai fost cu multi ani in urma pe acest
traseu, intr-o cursa sinucigasa, noaptea, venind din Germania, nici nu se
compara.
In drum cumparam un
cascaval afumat extraordinar. 35 lei/kg.
Cineva ne-a recomandat
sa trecem si pe la Castelul de lut. Ne-am zis citiva km in plus nu conteaza si
ar fi pacat sa pierdem asa o minunatie. Aflam ca a fost construit de o familie
inimoasa pt bucuria copiilor. Ajunsi acolo intelegem cit de inimoasa a fost
familia. “Castelul” se compune din citeva casute rotunjite, aflate intr-o
curticica mai mult mica decit mare, pe linga un riulet, mai mult mic, decit
zglobiu, in care se aflau gratare la greu, mai mult mari, dar cu mici. Oare de
ce casutele din povesti sunt rotunjite, nu e mai greu de construit asa ceva? Ar
vrea sa fie un fel de Disney in miniatura, dar cind spun in miniatura exagerez,
e ceva de marime nano. Casutele, de fapt bordeie colorate, supranumite castel, si
locurile de joaca (un leagan si un topogan) erau inchise, cica erau spiridusi
in ea care lucrau. Am aflat ca spiridusii lucrau acolo din 2017, eu cred ca
sunt plecati la capsuni. Singurul spiridus mai sprinten era cel de la casa, care
incasa cu entuziasm cite 15 lei. Nu luau carte de banca!? Disneyland in Paris
are o suprafata de 2230 ha, iar intrarea costa 105 € pe zi, deci cam 0,047€/ha.
“Castelul” de lut are o suprafata mult sub un hectar si intrarea costa 3€, deci
de cel putin 63 de ori mai scump decit in Paris. Se
vorbeste mult despre minuni si zine, intr-adevar... e o minune.
Am vazut si copii bucurosi, erau vreo doi care
se jucau pe telefoane la marginea piriului.
Iata o recenzie in germana, pe care am citit-o
prea tirziu „Ich werde nie wieder hierher kommen und alles fragen, was ich
weiß, um es zu vermeiden. Viele Leute, alles teuer, Parken kostet viel, man
tritt ein, um das Schloss zu besuchen, aber man geht nicht hinein. Nach 5
Minuten gingen wir home. Alle Arten von Händlern mit Speisen und Getränken zu
sehr hohen Preisen. Insgesamt war es schrecklich.“
O mare dezamagire pt
copii, dar si pt parinti, bunici. Se pare ca-n zona s-au aciuit mai multi
intreprinzatori care cica au invatat sa faca turism. M-am uitat pe ofertele de
cazare, majoritatea exorbitant de scumpe. Se confunda turismul cu specula. Da
lumea vine, dupa ce a stat in casa doi ani e gata sa plateasca oricit pt o
minune si o zina. Erau cel putin cinci autocare cu copii. Nu bag poze, nu
merita.
Pina si denumirea
Valea Zinelor e un fake, nu am vazut nici o zina, cred ca si astea sunt la
capsuni, nota 3 la criteriul fete frumoase.
Evitati zona,
economisiti benzina, economisiti timpul, economisiti-va nervii!
Exista locuri mult mai
frumoase si mai sincere, de exemplu Casa din vii la care ajungem pe la prinz. Pe
miine!