Jurnal de calatorie (V)

 Jurnal de calatorie (V)

Dar cum calatorului ii sade bine cu drumul, o luam la drum. Tinta, de data asta, e Alba Iulia. Mergem pe Valea Oltului. Drumul e deosebit de bun, chiar prea bun, ca mergi cu viteza si nu poti admira peisajele deosebite. Mi-ar placea sa merg cu o drona. Maret peisaj!

Ma dusei, da ma dusei sa trec la Olt,
Cu a mea, cu a mea, cu a mea mandra cu tot, la, la... 

Si podariul, Si podariul imi cere-un zlot,
Si pe-a mea si pe-a mea si pe-a mea mandra de tot, la, la...

Dar decat, dar decat sa-i dau un zlot,
Mai bine, mai bine, mai bine trec Oltu’n inot, la, la...

Pe unde o fi, pe unde o fi Oltul mai mare,
M-o trece, m-o trece, m-o trece mandra-n spinare, la, la... 

Unde-o fi mai mititel, unde-o fi mai mitiel, 
Il trec eu, il trec eu, il trec eu ca-s voinicel, la, la...

Pe unde o fi, pe unde o fi Oltul mai mic,
Il trec eu, il trec eu, il trec eu ca sunt voinic, la, la.

Am mai fost cu multi ani in urma pe acest traseu, intr-o cursa sinucigasa, noaptea, venind din Germania, nici nu se compara.

In drum cumparam un cascaval afumat extraordinar. 35 lei/kg.

Cineva ne-a recomandat sa trecem si pe la Castelul de lut. Ne-am zis citiva km in plus nu conteaza si ar fi pacat sa pierdem asa o minunatie. Aflam ca a fost construit de o familie inimoasa pt bucuria copiilor. Ajunsi acolo intelegem cit de inimoasa a fost familia. “Castelul” se compune din citeva casute rotunjite, aflate intr-o curticica mai mult mica decit mare, pe linga un riulet, mai mult mic, decit zglobiu, in care se aflau gratare la greu, mai mult mari, dar cu mici. Oare de ce casutele din povesti sunt rotunjite, nu e mai greu de construit asa ceva? Ar vrea sa fie un fel de Disney in miniatura, dar cind spun in miniatura exagerez, e ceva de marime nano. Casutele, de fapt bordeie colorate, supranumite castel, si locurile de joaca (un leagan si un topogan) erau inchise, cica erau spiridusi in ea care lucrau. Am aflat ca spiridusii lucrau acolo din 2017, eu cred ca sunt plecati la capsuni. Singurul spiridus mai sprinten era cel de la casa, care incasa cu entuziasm cite 15 lei. Nu luau carte de banca!? Disneyland in Paris are o suprafata de 2230 ha, iar intrarea costa 105 € pe zi, deci cam 0,047€/ha. “Castelul” de lut are o suprafata mult sub un hectar si intrarea costa 3€, deci de cel putin 63 de ori mai scump decit in Paris. Se vorbeste mult despre minuni si zine, intr-adevar... e o minune.

Am vazut si copii bucurosi, erau vreo doi care se jucau pe telefoane la marginea piriului.

Iata o recenzie in germana, pe care am citit-o prea tirziu „Ich werde nie wieder hierher kommen und alles fragen, was ich weiß, um es zu vermeiden. Viele Leute, alles teuer, Parken kostet viel, man tritt ein, um das Schloss zu besuchen, aber man geht nicht hinein. Nach 5 Minuten gingen wir home. Alle Arten von Händlern mit Speisen und Getränken zu sehr hohen Preisen. Insgesamt war es schrecklich.“

O mare dezamagire pt copii, dar si pt parinti, bunici. Se pare ca-n zona s-au aciuit mai multi intreprinzatori care cica au invatat sa faca turism. M-am uitat pe ofertele de cazare, majoritatea exorbitant de scumpe. Se confunda turismul cu specula. Da lumea vine, dupa ce a stat in casa doi ani e gata sa plateasca oricit pt o minune si o zina. Erau cel putin cinci autocare cu copii. Nu bag poze, nu merita.

Pina si denumirea Valea Zinelor e un fake, nu am vazut nici o zina, cred ca si astea sunt la capsuni, nota 3 la criteriul fete frumoase.

Evitati zona, economisiti benzina, economisiti timpul, economisiti-va nervii!

Exista locuri mult mai frumoase si mai sincere, de exemplu Casa din vii la care ajungem pe la prinz. Pe miine!