Jurnal de calatorie (IV)

 Jurnal de calatorie (IV)

Salzburg e o localitate in Austria cu un mare renume. E si deosebit de bogata, se vede pe strazi. Numele ii vine de la “Salz”, pronuntat “zalţ” si Burg, pronuntat burg, adica orasul sarii. Prosperitatea acestui oras se datoreaza sarii, chiar inainte de nasterea lui Mozart.

Veti spune, ce-ai bai, o luasi pe tuica, parca vorbeai de Caciulata, ce legatura e cu Salzburg? Pai e, pt ca vom vorbi despre sare, nu din Caciulata, ci din Ocnele Mari, unde am facut o mica excursie. Ocnele Mari se micsoreaza, isi pierde locuitori, e departe de prosperitatea Salzburgului. Pare chiar saraca. De ce una ajunge sa traiasca din sare absolut pompos, iar alta vai de capul ei?

La capitolul femei, nu-i dau nota, deoarece nu prea am vazut.

Dar intii trebuie sa fac o marturisire, rog doamnele sa-si pregateasca batistele sa-si stearga mucii. Eu sunt, pe undeva, originar din Ocnele Mari. Nu chiar eu, ci tata. Se pare ca eram chiar bogati pe vremuri, case, un deal de pruni. Imi amintesc de carele cu boi pline cu prune care se tirau printre drumurile prafuite. Imi amintesc de butoaiele imense in care se puneau prunele la dospit. Imi amintesc de bucuria bunicului din partea mamei care a pazit focul la trasul tuicii, vreo doua saptamini. Poate asa se explica de ce-mi place tuica, imi curge prin vine.

Chiar am cautat casa lui tata, am vazut ceva care as putea jura cu 20% ca ar fi. Imi amintesc si de strandul sarat, fara fund, unde fiecare zgirietura, tipica copiilor neastimparati, ustura ca dracu. Imi amintesc si de noptile in care noi copiii dormeam la gramada, pe cite o lavita acoperita cu un pled aspru si ne mincau puricii.

Imi amintesc si de povestile unchilor de cum ieseau in ulita si le dadeau mamaliga ocnasilor care veneau de la munca legati cu lanturi de picioare. Se spune ca si Tutea a facut inchisoare in Ocnele Mari.

Dar acum nu mai e asa.

Din Craiova pân'la Iaşi

Se resimte lipsa sării,

Fi'ndcă cei mai mulţi ocnaşi

Au ajuns la cârma ţării.

Acum se aduce sare din Himalaia, din aia roz. Puteti impacheta batistele.

Vom vorbi acum de salina. Am vazut multe saline, chiar si pe cea din Turda, cea mai celebra. Chiar si in Salzburg.

Dar, pe bune acum, cea mai impresionanta Ocna (salina) e cea din Ocnele Mari si asta nu ca e tata de acolo. Nici nu i-as spune Ocna, mai degraba e o Catedrala, un Templu al sarii, sau chiar mai multe catedrale. Unde mai pui ca are si o biserica inauntru si teren de fotbal si tenis si o vinarie si, si.. v-o recomand cu caldura, apropos, acolo e destul de racoros, luati-va un pulover.

La intoarcere trecuram si prin Rimnicu Vilcea, unde vruram sa-l vizitam si pe Anton Pann, dar nu era acasa si nu am putut parca pt ca nu s-a potrivit cu plata prin SMS.

Un om la lemne mergând

Şi carul în drum frângând,

Ca şi alte dăţi l-a dres

Şi la casa sa a mers.

Copilul sau alergând

Şi carul frânt dres văzând,

Îl întreabă: "Taică! dar

Cine-ţi drese carul iar?"

Tatăl său răspuns i-a dat:

"Eu, fătul meu, cine alt?"

"Apoi cine te-a-nvăţat?"

Copilul iar a-ntrebat.

"Nevoia, copilul meu,

Ea ştie ce nu ştiu eu"

Nazdravaniile Lui Nastratin Hogea Anton Pann, Povestea vorbei!