Cuvintul
razboi vine din slava, deci ce pretentii sa avem. In latina se spune bellum dar
a disparut din romana si din toate limbile latine, deoarece a fost confundat cu
termenul bellus (frumos). Ce chestie sa confunzi razboi cu frumos, ciudati au
mai fost stramosii nostri. Ce s-a pastrat este belicoasa, o persoana
care se afla in casele multora dintre noi. Belluscos ar putea insemna frumos.
Deci Belusconi..
Unii
au pierdut un razboi si au fost f fericiti ca nu l-au mai gasit. Unde e
razboiul, a disparut, se bucurau cu totii? Nu, a stat doar asa pitit, asa de bine pitit ca nimeni nu mai credea
ca exista, s-o fi transformat in pace, ziceau unii!?
Dar un copil mai rau a cotrobait si l-a gasit.
Tare s-a mai bucurat, avea soldati de plumb, puscoace, avioane. Era mult mai
barbat decit copiii care se jucau cu mingiute, fetele cu papusele. De altfel nu
stia sa joace mingea, se impiedica in ea, cu puscoacele, tiiiirrr, se simtea de
neinfrint. Se vedea statuie, pe cal, cu spada in vint, aclamat de amazoane
despletite. Va ramine in istorie, poate si in geografie! Va fi imbalsamat si
depus intr-un sicriu de cristal, precum Alba ca zapada dupa ce a muscat din mar.
Dar razboi e si acea scula geniala cu care se tese
pinza. Poate ca asta ramine, celelalt poate sa se piarda.