Carnavalu

Si anu asta a inceput, de citeva zile, nebunia de carnaval. Azi a fost Weiberfastnacht, "noaptea muierilor", muierile au ocupat primariile oraselor. Obiceiu e vechi din 1824, in Bonn spalatoresele au luat cu asalt primariile deoarece nu aveau voie sa participe la carnaval.
E greu de descris ce nebunie e pe aici, totu va culmina cu Carnavalu din Düsseldorf, Köln si Mainz, trebe si eu sa ma integrez in obiceiurile nemtesti, asa ca "helau sau alaaf", trebuie spus ca exista doua popoare complet diferite, unu pe partea stinga a Rinului, de ex. Köln, care striga "Alaaf" si partea dreapta a Rinului, de ex. Düsseldorf, care striga "helau".

Insa parca totusi mai mult mi-ar place carnavalu din Rio!

Ziua saptea!

Prima zi a fost usoara si deosebit de frumoasa, chiar ma gindeam, e f. usor. A doua a fost insorita, glumeam cu prietenii, hai ma ca nici nu-i greu, precis voi reusi. Entuziasmu a crescut in zilele a treia si a patra, nu simteam decit o mare usurare, descopeream lucruri noi, lucruri uitate, parca traiam alta viata. A cincea si a sasea zi devenira deodata normale, banale, un pic plictisitoare, prea normale si prea banale.
Si a venit ziua saptea, s-a anuntat din start grea, toata noaptea n-am dormit, transpiram de am udat cearceafu si perna. Adormeam citeva clipe si ma sculam intr-o balta de sudoare, speriat de cosmaruri. Dimineata m-am uitat in oglinda, aveam ochii umflati si injectati, am mincat muult, muuult, am mincat cu ura, nu-mi era foame da mincam in continuare. Am mincat toata ziua, tot timpu, aveam buzunarele pline cu cite ceva, asteptam ceva, ceva ce nu urma sa vina.
Sunt deja in ziua 12-a, e din ce in ce mai greu, la munca nu am reusit nimic, umblam ca nauc, ma rodea scaunu, am stat in genunchi, am intrat, am iesit, nefasta ma enerveaza mai mult ca de obicei. Nu-mi gasesc locu, stau citeva minute la computer, ma scol si ma duc in alta camera, cinci minute la TV, ma apuc sa citesc ceva, arunc cartea, deschid o sticla din vinu cel mai bun, parca n-are gust, s-o fi trecut? Din ziua 7-a nu am mai ris, nu am mai glumit, nu am mai zimbit.

Am citit un studiu stiintific, de abia dupa 8 luni se poate considera ca un fumator e vindecat. Oare voi suporta pina atunci?

indignez vous!

Niciodata nu-i prea tirziu. Stéphane Hessel are 93 de ani, e nascut in Berlin, da trait in Paris! A fost, printre altele, in Rezistenta franceza. A scos o carticica de numa ca. 30 de pagini. A renuntat la orice onorariu. S-au vindut peste 3 milioane, in Germania si Franta, la pret de ca. 3 Euroi. Ce e scris in aceasta cartulie? Cum se explica enormu succes? Pun un citat, in germana, daca cineva isi doreste voi incerca sa traduc, deocamdata apreciez ca nu vor fi prea multi interesati. Era sa uit, cartea se numeste INDIGNATI-VA!

Das Motiv des Widerstandes ist die Empörung. Man wagt es uns zu sagen, der Staat könne die Kosten dieser sozialen Errungenschaften nicht mehr tragen. Aber wie kann heute das Geld fehlen, obwohl der Reichtum seit der Befreiung nach 1945 exorbitant angestiegen ist. Dies scheint nur möglich, weil die von der Résistance bekämpfte Macht des Geldes niemals so groß, so anmaßend und egoistisch war wie heute und bis in die höchsten Ränge des Staates hinein, über eigene Interessensvertreter verfügt. Die inzwischen privatisierten Banken kümmern sich nur noch um ihre Dividenden und die ausufernden Einkommen ihrer leitenden Manager, nicht aber um das Gemeinwohl. Die Kluft zwischen Arm und Reich wird ständig größer und das Streben nach Geld und Einfluss gewinnt immer mehr an Bedeutung.

Das Grundmotiv des Widerstandes war die Empörung. Wir, die Veteranen der Widerstandsbewegung und der kämpfenden Kräfte des freien Frankreichs, appellieren an die junge Generation, das Erbe des Widerstandes und die Ideale neu aufleben zu lassen und sie weiter zu verbreiten. Wir sagen ihnen: „nehmt es auf Euch, empört Euch!“ Die Verantwortlichen der Politik, Wirtschaft, die Intellektuellen und die Gesamtheit der Gesellschaft dürfen nicht klein beigeben, sich auch nicht beeindrucken lassen durch die aktuelle internationale Diktatur der Finanzmärkte, die den Frieden und die Demokratie bedrohen.

Ich wünsche Euch allen, jedem einzelnen von Euch, sein eigenes Motiv der Empörung zu seiner Herzensangelegenheit zu machen, denn diese ist ein kostbares Gut. Wenn Euch etwas empört, so wie mich der Nazismus empört hat, dann wird man streitbar, stark und engagiert. So gestaltet man den Lauf der Geschichte mit, und der große Lauf der Geschichte muss sich, dank jedem Einzelnen, hin zu mehr Gerechtigkeit und Freiheit fortsetzen – weg von der „unkontrollierten Freiheit eines Fuchses im Hühnerstall“. Die Rechte, die durch die Allgemeine Erklärung der Menschenrechte von 1948 zu Papier gebracht wurden, sind universell. Wenn Ihr jemandem begegnet, den man nicht daran Teil haben läßt, empört Euch mit ihm und helft ihm, diese Rechte durchzusetzen.

Le motif de la résistance, c’est l’indignation
On ose nous dire que l’État ne peut plus assurer les coûts de ces mesures citoyennes. Mais comment peut-il manquer aujourd’hui de l’argent pour maintenir et prolonger ces conquêtes alors que la production de richesses a considérablement augmenté depuis la Libération, période où l’Europe était ruinée ? Sinon parce que le pouvoir de l’argent, tellement combattu par la Résistance, n’a jamais été aussi grand, insolent, égoïste, avec ses propres serviteurs jusque dans les plus hautes sphères de l’État. Les banques désormais privatisées se montrent d’abord soucieuses de leurs dividendes, et des très haut salaires de leurs dirigeants, pas de l’intérêt général. L’écart entre les plus pauvres et les plus riches n’a jamais été aussi important ; et la course à l’argent, la compétition, autant encouragée.

Le motif de base de la Résistance était l’indignation. Nous, vétérans des mouvements de résistance et des forces combattantes de la France libre, nous appelons les jeunes générations à faire vivre, transmettre, l’héritage de la Résistance et ses idéaux. Nous leur disons : prenez le relais, indignez-vous ! Les responsables politiques, économiques, intellectuels et l’ensemble de la société ne doivent pas démissionner, ni se laisser impressionner par l’actuelle dictature internationale des marchés financiers qui menace la paix et la démocratie.

Je vous souhaite à tous, à chacun d’entre vous, d’avoir votre motif d’indignation. C’est précieux. Quand quelque chose vous indigne comme j’ai été indigné par le nazisme, alors on devient militant, fort et engagé. On rejoint ce courant de l’histoire et le grand courant de l’histoire doit se poursuivre grâce à chacun. Et ce courant va vers plus de justice, plus de liberté mais pas cette liberté incontrôlée du renard dans le poulailler. Ces droits, dont la Déclaration universelle a rédigé le programme en 1948, sont universels. Si vous rencontrez quelqu’un qui n’en bénéficie pas, plaignez-le, aidez-le à les conquérir.

Motivul rezistentei este indignarea. Ni se spune ca Statul nu mai poate sa sustina costurile sociale. Cum se poate ca tocmai azi sa lipseasca bani, desi de la eliberarea din 1945 averile au crescut exorbitant? Aceasta este posibil deoarece Puterea Banilor, impotriva careia a luptat Rezistenta, nu a fost niciodata atit de nemasurata si egoista ca azi, pina in cele mai mari nivele ale Statului, care ii reprezinta. Bancile, care au fost intre timp privatizate, se intereseaza numai de dividente si de lefile Managerilor, nu de binele comun. Distanta intre saraci si bogati creste si cursa pt. bani si influenta cistiga importanta.
Motivul principal al Rezistentei a fost indignarea. Noi, veteranii Miscarii de Rezistenta und ale fortelor luptatoare ale Frantei libere, apelam la generatia tinara, ca mostenirea Rezistentei si Idealele acesteia sa fie revitalizate si popularizate. Noi va spuneam Preluati-le, indignati-va!. Raspunzatorii din politica, economie, intelectualii si intreaga societate nu trebuie sa se predea, sa se lase impresionante de DIctatura pietelor financiare, deoarece acestea ameninta Pacea si Democratia.

Va doresc tuturor, fiecaruia dintre voi, sa aveti motivele voastre de indignare din care sa faceti un lucru emotional, caci acesta e un lucru pretios. Cind va indigneaza ceva, asa cum m-a indignat pe mine Nazismu, atunci omul devine militant, puternic si angajat. Asa se participa la crearea istoriei si marea creatiei a istoriei trebuie sa fie, multumita fiecaruia, Dreptate si Libertate – jos cu "Libertatea necontrolata a unei vulpe intre gaini (lupu la stina)". Drepturile, din Declaratia Drepturilor Oamneilor din 1948 sint universale. Cind intilniti pe cineva care e impiedicat sa aiba aceste drepturi, indignati-va si ajutati-l sa-si obtina aceste drepturi.

Mais où sont les neiges d'antan!

Où sont elles, Vierge souvraine?
Mais où sont les neiges d'antan!

Domne, de data asta are dreptate poetu, sa lasam fecioarele la o parte, da unde-i domne zapada noastra? Pa vremea mea era zapada la fiecare colt de strada, ca sa spun asa, acum alergam pina-n cer pa la 3000 de metri si d-abia gasim asa cite o pojghita. Tare trist e la munte fara zapada, da totusi a fost frumos, a fost o gasca de multi tineri frumosi si dastapti, e placut sa te-nconjori de baieti si fete frumoase, si m-am intilnit si cu Nasu. Nasu, baiat de comitet, cum il stiu de jde ani, a adus palinca d-aia buna, care mergea la fix cu sunca austriaca si ceapa rosie.

Si totusi am schiat, de ma dor salele ...

Der Berg ruft!

Din motive de munte, vom inchide pt. inventar.
In cazu in care aveti chef de ris si distractie, va rugam sa luati legatura cu bloguri infratite si inrudite.

Redactia.

P.S Cei si mai ales cele, care mor de doru meu ma pot vedea, cu putin noroc, aici Camera
Undeva in Austria, sus, destul de sus!

Quest STAR

Am primit un premiu de la Simona, m-am bucurat tare mult. Am fost chiar invitat ca guestStar, wow, mi-am zis, io-te domne ca sunt STAR, i-am spus si nefestii, „Fa, ma invita Simona!“, zice „cine mai e si fufa asta, nu te uiti la tine ca esti om batrin, tot de fuste te tii, asa ai facut toata viata?“. „Stai fa“, ii zic „Simona e fata de treaba, de la noi din Drumu Gazarului“, noroc ca a sunat telefonu, ca era gata sa se porneasca, tare mi se pare ciudat la muieri, sunt gata sa plinga, sa se arunce pe fereastra, si cind suna vro pretena isi iau cea mai senina si duioasa voce.

Ma rog, acum am liniste, trebe sa scriu ceva pt. Simona. Acest TREBE imi aminteste de scoala, mie mi-a placut la scoala, la unele materii chiar am excelat, da cosmaru a fost istoria si lb. si literatura romana. Istoria nu m-a interesat niciodata, eu nu traiesc in trecut, doar in prezent si viitor, nu ma intereseaza cind a domnit un Domnitor. Imi vine sa rid cind aud „a domnit“, ce draq e aia, domnit? Cel mai stupid mi se pare „Cine nu-si cunoaste trecutu, nu-si cunoaste viitoru!“, Cum adica? Exista cineva care-si cunoaste viitoru? Poate doar vrajitoarele! Chiar si Einstein, baiatu ala cu Titanicu a zis „Mehr als die Vergangenheit interessiert mich die Zukunft, denn in ihr gedenke ich zu leben.“ Mai mult decit trecutu ma intereseaza viitoru, pt. ca-n el am de gind sa traiesc.

Cu romana era si mai greu, mai ales ca erau si mai multe ore. Ma calca pe nervi „Ce vrea sa spuna poetu?“, cum adica Ce vrea? Pai daca vrea sa spuna, sa spuna, de ce trebe eu sa spun ce vrea el? Si ce ma intereseaza pa mine ca vrea el sa spuna ceva, nu mi-e preten, nu-i nici macar presedinte sau ministru, nu-l cunosc? O catastrofa era „lectura obligatorie“, nimic nu e mai chinuitor pt. un tinar plin de energie si hormoni decit sa-l obligi sa stea cu niste hirtii in fata si sa citeasca. Da eram bun la analize literare, chiar am luat nota mare la Rascoala, nu citisem cartea, doar imi aratase un coleg pagina aia mototolita, poate cea mai buna pagina din literatura romana, asta m-a stimulat sa vad filmu, da scena respective nu a fost prea bine tratata in film, cind m-a ascultat profu l-am incurcat de citeva ori pe Petre Petre cu Ilarion Ciobanu, da profu a fost tare multumit, mi-a dat 6.

Si gramatica, nimic nu mi se pare mai absurd ca gramatica! Cum spun italienii "Val più la pratica che la grammatica." Gramatica se autocontrazice, spune ca nu exista superlativ la cuvintu perfect, da tot ea a inventat mai mult ca perfectu!? Ce sens au liniutele? Cica o liniuta inlocuieste o litera mincata. Pai daca tot e mincata de ce trebe inlocuita? Cica LINIUŢA DE UNIRE sau DE DESPĂRŢIRE? Pai cum adica de unire sau de despartire? Pai e totuna? De ce nu e liniuta de unire un „+“, iar ailalta un „-„, sa fie clar la toata lumea? Si virgulele, tare urasc virgulele, daca as avea, asa, o mare putere, ca Basescu de ex., pur si simplu as desfiinta virgulele. Mult mai potrivit mi se pare sa se introduca pauze, asa cum e la partituri muzicale, pauza de optime, doime, intreaga. Doua puncte in schimb mi se par dragalase, si cel mai mult imi plac parantezele si mai ales acoladele mari si mijocii. Punctu si virgula mi-e indiferent chiar daca are si virgula.

Da uite ca m-am luat cu vorba si inca nu am scris nimic pt. Simona! Acum va las, deschid o sticla de vin sa-mi vina inspiratia si scriu:

Draga Simona (virgula)…

Ce citeste neamtu duminica?

Duminica, neamtu merge dimineata si cumpara Brötchen, adica chifle, sunt de jde feluri, cu seminte, cu stafide, dulci, sarate, de tara, eu cumpar 10 "normale", da mai prajite, costa 1,99 si neamtu mai cumpara si ziar, cel mai citit ziar Bild am Sonntag, un ziar mare cu aproapre 100 de pagini, in ziar gasesti de toate.

In editia de azi un articol despre Romania Protestul vrajitoarelor din Bucuresti , f. interesant, e prezentata o vrajitoare, Bratara Buzea, care a blestemat guvernu ca le obliga sa plateasca impozit, un impozit destul de mare de 32%. Nu voi traduce articolu, sunt sigur ca cititorii mei cunosc. Nu se face nici un comentariu daca aceasta actiune va usura intrarea in Schengen sau nu.

Trebe sa spun ca eu nu cred in vrajitorii da nu vreau sa vorbesc despre asta pt. ca am auzit ca ar purta ghinion.

P.S Un comentariu nemtesc din Forum
uwes schrieb:
Liebe Hexen könnt ihr unsere unfähigen Politiker und Gierbanker auch weghexen ? Das deutsche Volk wäre sehr dankbar.
Dragi vrajitoare nu ati putea sa-i faceti sa dispara si pe politicienii nostrii incompetenti si pe bancherii lacomi? Poporu german va va multumi!

Iata deci o posibilitate deosebita de colaborare intre poporu roman si german!

Duminica culturala.

Se spune ca fiecaruia-i place ce n-are, mie-mi place nespus de mult cultura, d-aia i-am spus nefestii, "femeie, duminica asta ne culturalizam". Spus si facut, dimineata am mers la un recital de viola, a cintat un preten f. bun, acompaniat de un italian. Au fost lucrari de Enescu, Brahms si Schubert. A fost tare frumos, am fost mindrii ca avem asa un preten. Mai apoi am mers la circiuma, in Düsseldorf, la Picasso, circiuma noastra. Am mincat un steak, a platit artistu, daca as fi stiut as fi comandat ceva mai scump.

Ne-am grabit, trebuia s-ajungem la Köln, sa ne intregim cultura, era un simpozion important despre Societatea civica, nefasta a cam miriit, am convins-o ca i-ar sta f. bine o pereche de pantofi rosii cu sticlute Swarovski. Am ajuns nemteste, adica la fara un sfert, din parcare, desi nu-i cel mai mare, l-am recunoscut pa nea Liviu, fuma. Aici pun puncte, puncte, ... nu pot descrie evenimente emotionale. E tare ciudat sa te-ntilnesti, in real, cu niste persoane virtuale, te uimeste ca sunt din carne si oase si mai si fumeaza. Se pare ca uimirea a fost reciproca, tind sa cred ca si bucuria.

Am intrat in sala, stiam ca e o societate romaneasca, nu ne-am facut probleme cu ora de incepere. Atmosfera era calda, desi afara ploua, eram aproape cei mai tineri si mai era si televiziunea p-acolo. In sfirsit, cindva a inceput, am aflat multe lucruri despre comunism, despre distributia zaharului si a uleiului si mai ales, multe, multe consideratii psihologice. Nefasta incepuse sa se cam foiasca, norocu a fost ca a reusit si nea Liviu sa prinda microfonu, a vorbit chiar mai frumos decit scrie, cu mult umor, cu multa adincime. Ca chiar si nefasta zicea, uite unu dastapt si sensibil, desigur nu era nici un apropos. Ma asteptam sa vorbeasca moldoveneste, da se dadea mare.

Aflindu-ne intr-o societate romaneasca, a avut si nea Liviu ceva de invatat, mai ales ca societatea germana e perfecta si ca gardurile se tund la milimetru. Am fost mindru ca traiesc intr-o societate atit de "perfecta". "Nemtii" au criticat aspru TV romanesc. Atmosfera s-a incins, toata lumea vorbea, camerele de luat vederi inregistrau, am observat ca chiar nefasta mea a fost luata in prim plan, desi nu era proaspat machiata.

S-a propus o pauza, salutata de toata asistenta, am profitat de ocazie sa ne facem bagajele. L-am mai salutat odata, la tigare, pe nea Liviu, cu regretu ca n-am avut ocazia sa bem un pahar impreuna. Tare mi-ar fi placut, da nemtii trageau de el ca de o pisica moarta.

Am primit si cadouri, carti de ale lui nea Liviu, ceva despe Dragoste, nefasta nu mai gateste pina nu termina cartea si de nea Gogea. Emotionat fiind, n-am indraznit sa-i cer un autograf.

Am ajuns acasa, la timp ca bunica sa-i spuna pe Skype povesti de "noapte buna" nepotelei.

O duminica culturala, cu bucuria ca am intilnit un om cu adevarat deosebit, sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa ai multi nepoti, ca Romania are nevoie de asa oameni.

Multumesc, nea Liviu!

Concediu

Obsesia concediului.

Se spune ca vacanta e cel mai frumos anotimp, pe vremuri organizarea unui concediu era extrem de simpla, vara mergeam la mare, la cort, iarna la Predeal la schi, cu o mica variatie, la Sinaia. Echipele erau facute, se acumula benzina in canistre pt. masina socrului, se cumparau conserve, placute de frine sa ai pe drum, lichid de frine, delcou, carburator cu jigloare curatate, bujii noi, acumulator de rezerva, chei, ulei de completat, era vorba doar de peste 600km dus-intors si-ncepea marea aventura.
In total pregatirea nu dura mai mult de doua-trei saptamini.

Acum e mult mai simplu, se-ncepe pregatirea din timp. Se face intii echipa, anu asta intentionam sa facem concediu cu un grup de prieteni din Florida, California, Ro, Sud Africa si Germania. Surprinzator de repede am gasit perioada, cindva intre iulie si septembrie. Mai complicat s-a dovedit a gasi locu, da am luat-o sistematic, intii am limitat continetele, am pus la vot si a iesit Europa. Un pic de probleme am avut cu punctele cardinale, sud-sud-est, nord, ne-am hotarit la sud, cu conditia insa sa nu fie prea cald, sa fie apa curata, sa nu ploua, plaje de nisip fin.
Cazarea e la fel de importanta, inchiriem o casa f. mare, trebe sa aiba multe bai si piscina, sau luam hotel all inclusive, cu air condition. Mersu la cort a fost eliminat din start. Transportu s-a dovedit extrem de complicat, nu e usor sa vina multi din diferite colturi ale lumii si sa se-ntilneasca la fix. Drept urmare e f. clar ca localitatea trebe sa fie in apropierea unui aeroport, max. 50-60km.

A ramas sa facem o tabela excel si sa dam puncte acestor obtiuni pt. a alege cistigatoru. Intii am evaluat criteriile, de ex. criteriu ca sa avem vin bun de la producator, am propus sa ia cele mai multe puncte, altii au zis ca mai bine bere buna, mamicile si bunicile au zis ceva de fructe, da nu le-a bagat nimeni in seama. Deci pe baza ponderarii criteriilor am scris un mic program Excel cu macro si reprezentare grafica. Interesant e ca mai nimeni nu si-a pus problema costurilor.

La capitolu diverse Nic a zis ca el vrea sa aiba camera cu vedere la mare, da sa fie spre nord, sa nu-i bata soarele, Sandu e complet impotriva tintarilor care i-au mincat tineretea, Dan nu a zis nimic, in schimb Gabi ar vrea sa existe si un club de bridge, nefasta zice ca n-are de gind sa gateasca pt. toata gasca, Mia, in schimb, zice ca .. am uitat, da Jean ar vrea sa doarma dupa-amiaza la umbra unui nuc,
Va voi tine la curent!