Duminica culturala.

Se spune ca fiecaruia-i place ce n-are, mie-mi place nespus de mult cultura, d-aia i-am spus nefestii, "femeie, duminica asta ne culturalizam". Spus si facut, dimineata am mers la un recital de viola, a cintat un preten f. bun, acompaniat de un italian. Au fost lucrari de Enescu, Brahms si Schubert. A fost tare frumos, am fost mindrii ca avem asa un preten. Mai apoi am mers la circiuma, in Düsseldorf, la Picasso, circiuma noastra. Am mincat un steak, a platit artistu, daca as fi stiut as fi comandat ceva mai scump.

Ne-am grabit, trebuia s-ajungem la Köln, sa ne intregim cultura, era un simpozion important despre Societatea civica, nefasta a cam miriit, am convins-o ca i-ar sta f. bine o pereche de pantofi rosii cu sticlute Swarovski. Am ajuns nemteste, adica la fara un sfert, din parcare, desi nu-i cel mai mare, l-am recunoscut pa nea Liviu, fuma. Aici pun puncte, puncte, ... nu pot descrie evenimente emotionale. E tare ciudat sa te-ntilnesti, in real, cu niste persoane virtuale, te uimeste ca sunt din carne si oase si mai si fumeaza. Se pare ca uimirea a fost reciproca, tind sa cred ca si bucuria.

Am intrat in sala, stiam ca e o societate romaneasca, nu ne-am facut probleme cu ora de incepere. Atmosfera era calda, desi afara ploua, eram aproape cei mai tineri si mai era si televiziunea p-acolo. In sfirsit, cindva a inceput, am aflat multe lucruri despre comunism, despre distributia zaharului si a uleiului si mai ales, multe, multe consideratii psihologice. Nefasta incepuse sa se cam foiasca, norocu a fost ca a reusit si nea Liviu sa prinda microfonu, a vorbit chiar mai frumos decit scrie, cu mult umor, cu multa adincime. Ca chiar si nefasta zicea, uite unu dastapt si sensibil, desigur nu era nici un apropos. Ma asteptam sa vorbeasca moldoveneste, da se dadea mare.

Aflindu-ne intr-o societate romaneasca, a avut si nea Liviu ceva de invatat, mai ales ca societatea germana e perfecta si ca gardurile se tund la milimetru. Am fost mindru ca traiesc intr-o societate atit de "perfecta". "Nemtii" au criticat aspru TV romanesc. Atmosfera s-a incins, toata lumea vorbea, camerele de luat vederi inregistrau, am observat ca chiar nefasta mea a fost luata in prim plan, desi nu era proaspat machiata.

S-a propus o pauza, salutata de toata asistenta, am profitat de ocazie sa ne facem bagajele. L-am mai salutat odata, la tigare, pe nea Liviu, cu regretu ca n-am avut ocazia sa bem un pahar impreuna. Tare mi-ar fi placut, da nemtii trageau de el ca de o pisica moarta.

Am primit si cadouri, carti de ale lui nea Liviu, ceva despe Dragoste, nefasta nu mai gateste pina nu termina cartea si de nea Gogea. Emotionat fiind, n-am indraznit sa-i cer un autograf.

Am ajuns acasa, la timp ca bunica sa-i spuna pe Skype povesti de "noapte buna" nepotelei.

O duminica culturala, cu bucuria ca am intilnit un om cu adevarat deosebit, sa-ti dea Dumnezeu sanatate si sa ai multi nepoti, ca Romania are nevoie de asa oameni.

Multumesc, nea Liviu!